05 iulie 2017

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fapt, ce varsta are. Ne dadeam maturi si prea destepti. Eu iti vorbeam de Nietzsche, tu imi povesteai de vinuri. Si discutam haotic subiecte prea usoare carora le ofeream o nota de sobrietate citand din clasici, contrazicandu-ne din carti - chiar frumos, as spune.

O nebunie de cuvinte, intr-o valtoare de emotii asa a inceput povestea noastra. N-am vrut niciunul sa parem, din prima, puerili. Credeam ca trebuie sa ne aratam crescuti, dospiti in soba vietii si sa ne demonstram unul celuilalt cat de bine am reusit in prea putini ani de viata sa ajungem la "intelepciune". Ce comic mi se pare, privind acum in urma, cu cata emfaza ne vorbeam la inceput.

Si apoi, ne-am cam indragostit. Ce-i drept, tu primul si mai tare, dar am recuperat eu pe drum. Si in loc sa fim maturi, am devenit copii. Am invatat sa ne jucam, sa radem, sa visam. Oh, cate povesti am creionat cu ochii pe pereti. Ce tinerete aveau clipele noastre. Nu ne-am mai ascuns unul de altul in spatele mastilor pe care invatasem sa le purtam pentru a da bine in societate. Am facut greseli. Ba uneori, ne-am dat cu lopatica in cap, dar am avut inocenta necesara sa realizam ca nu certati, ci doar impreuna putem mai departe sa construim, sa ne iubim.

Si astazi suntem tineri, dar mai batrani ca maine, pentru ca stiu ca in fiecare zi langa tine eu intineresc, oricat de mult mi-ar spune un buletin ca imbatranesc. - MSZ

Niciun comentariu:

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...