31 martie 2017

Ce-ar putea sa fie dulcea Romanie

Ceea ce ii lipseste Romaniei este spiritul autocritic. Nu, draga mea tara, tu nu ai fost niciodata armasar. Cu forma ta actuala (cat de cat, ca dupa al doilea RM ai mai scapat de cateva parti din tine) ai avut o incercare in perioada postbelica, dar ai ratat dezvoltarea si te-ai facut martoaga, iar acum iti traiesti o "batranete" sufletasca pe seama unor vremuri in care crezi ca ai fost cal de cursa lunga.

Transilvania, Moldova, Tara Romaneasca, Dobrogea, pana si mult prea neinteleasa Dacia nu-s Romania. Ele si-au creat istoria in alt context, alta structura. Unite fac la anul centenarul. Este atat de tanara varsta pentru o natiune (2 generatii), incat nu inteleg de ce ne imbatam cu apa rece spunandu-ne ca suntem ceea ce, de fapt, niciodata nu am fost.

Ne mandrim cu stramosii nostri, dar 99% dintre ei au fost dati de regiunile si influentele ce erau in acele regiuni. Rusi, sasi, austroungari, otomani s.a.m.d. fiecare prin alta parte, fiecare cu un imens aport in ceea ce a insemnat dezvoltarea unei zone - doar ca suntem prea mandri sa acceptam, desi nu e deloc rusinos, ci din contra arata o adaptabilitate si o capacitate de a intelege ca evolutia e posibila prin cat mai multa informatie culturala, genetica, lingvistica etc..

Romania la care au visat poetii nu este cea de azi. Romania era un concept, un simbol, o metafora, iar noi am luat literatura si istoria prea ad literam si nu intelegem de ce coroana de aur a ruginit. Cerem recunoasterea maretiei cand noi de 28 de ani incercam o resuscitare stangace, pentru ca ne tot repetam cat de extraordinari am fost noi. Nu am fost. Noi, ca forma actuala, nu am fost. Trebuie sa vrem sa fim. Trebuie sa devenim. Altfel, ne paste o lunga batranete cu memoria unor lucruri ce n-au existat. Suntem prea tineri sa fim atat de senili. - MSZ

Niciun comentariu:

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...