31 martie 2017

Ce-ar putea sa fie dulcea Romanie

Ceea ce ii lipseste Romaniei este spiritul autocritic. Nu, draga mea tara, tu nu ai fost niciodata armasar. Cu forma ta actuala (cat de cat, ca dupa al doilea RM ai mai scapat de cateva parti din tine) ai avut o incercare in perioada postbelica, dar ai ratat dezvoltarea si te-ai facut martoaga, iar acum iti traiesti o "batranete" sufletasca pe seama unor vremuri in care crezi ca ai fost cal de cursa lunga.

Transilvania, Moldova, Tara Romaneasca, Dobrogea, pana si mult prea neinteleasa Dacia nu-s Romania. Ele si-au creat istoria in alt context, alta structura. Unite fac la anul centenarul. Este atat de tanara varsta pentru o natiune (2 generatii), incat nu inteleg de ce ne imbatam cu apa rece spunandu-ne ca suntem ceea ce, de fapt, niciodata nu am fost.

Ne mandrim cu stramosii nostri, dar 99% dintre ei au fost dati de regiunile si influentele ce erau in acele regiuni. Rusi, sasi, austroungari, otomani s.a.m.d. fiecare prin alta parte, fiecare cu un imens aport in ceea ce a insemnat dezvoltarea unei zone - doar ca suntem prea mandri sa acceptam, desi nu e deloc rusinos, ci din contra arata o adaptabilitate si o capacitate de a intelege ca evolutia e posibila prin cat mai multa informatie culturala, genetica, lingvistica etc..

Romania la care au visat poetii nu este cea de azi. Romania era un concept, un simbol, o metafora, iar noi am luat literatura si istoria prea ad literam si nu intelegem de ce coroana de aur a ruginit. Cerem recunoasterea maretiei cand noi de 28 de ani incercam o resuscitare stangace, pentru ca ne tot repetam cat de extraordinari am fost noi. Nu am fost. Noi, ca forma actuala, nu am fost. Trebuie sa vrem sa fim. Trebuie sa devenim. Altfel, ne paste o lunga batranete cu memoria unor lucruri ce n-au existat. Suntem prea tineri sa fim atat de senili. - MSZ

30 martie 2017

Romania REAla

Intr-una din deplasarile mele intr-o capitala din Europa, la o farmacie, casierita avea Parkinson + vreo 65 de ani si munceste fara sa se planga de varsta sau de conditia fizica.

Acum un an si jumatate la Carrefour Unirii am vazut ceva ce am apreciat enorm: una dintre angajate, casierita, era o persoana cu probleme de auz si vorbire. Scria frumos pe ecusonul ei ca cere clientului sa fie intelegator si sa vorbeasca mai rar (sau ceva de genul acesta). Sincer? M-am bucurat atat de mult ca am vazut oameni inaintea mea la casa care au fost foarte amabili si rabdatori. Plus ca mi s-a parut extraordinar din partea companiei ca a angajat un om care a vrut sa munceasca indiferent de piedicile puse de felul in care s-a nascut.

Acum o saptamana si jumatate m-am dus la Starbucks in mall Promenada. Unul dintre baietii care prepara cafeaua, pe numele sau William, se vedea ca nu intelege foarte bine romaneste, dar se straduia de zor sa tina pasul cu volumul de munca si comenzile primite. Nea Caisa (aprox. 60 ani) mare sef la el pe scara voia o cafea mai "concentrata" (din perioada sucului la plic e probabil expresia) si o rugase pe casierita sa ii puna un semn pana unde sa fie lapte. Iaca, marele semn se oprea la 2 cm inainte de gura paharului! A luat paharocana aia s-a uitat inauntru si, cu un ton de mare comunist, grait-a urmatoarele:
- Auzi, domnule William, pe paharul asta e un semn. (era eu sa ii arat vreo doua semne cu mainile)

Sfidator, iritat si cu un ton de o superioritate sora cu parvenitul se uita scarbit la faptul ca i se pusese mai mult lapte. Mi-a fost atat de mila si de rusine de bietul angajat - imigrant, de altfel, doritor de munca.

Da, si pe mine ma enerveaza anumite lucruri, dar macar incerc sa ma adresez intr-un anume fel (mai ales daca vad ca ala din fata mea greseste pentru ca nu intelege, nu pentru ca nu ii pasa). Nimic nu e mai de admirat decat un om care munceste. Insa, la noi sa fii orice altceva decat director e rusinos. Mai bine traim din ajutoare sociale si ne dam handicapati pentru orice problema care ne poate incetini un pic capacitatea fizica decat sa ne injosim. Si cand vedem "prosti" care incearca, trebuie sa ii umilim. Scolile de arte si meserii sunt considerate injositoare, copilu' trebuie sa faca 'nspe facultati, masterate si doctorate chiar daca lui ii place la disperare sa aranjeze parul oamenilor si sa ii faca mai frumosi. Ne deranjeaza cand vedem lipsa de "profesionalism", in timp ce noi dam dovada de o prea mare lipsa de omenie.

Dureros, draga Romanie! - MSZ

P.S.: Pentru cei ce vor dori a-mi corecta faptul ca am scris la modul general si li se va parea ca am bagat pe toata lumea in aceasi oala (credeti-ma ca stiu ca sunt si oameni extraordinari pe acest pamant), am folosit acest artificiu pentru a accentua gravitatea unei astfel de mentalitati, nu pentru a jigni in masa.

23 martie 2017

Si... m-am indragostit

Si... m-am indragostit! Ei, bine, nu chiar asa, din prima. Dureaza un pic, chiar si aia cu prima vedere are nevoie sa mai clipesti de cateva ori pana te hotarasti ca-i despre dragoste, ci nu doar ca ti-e foame de o imbratisare, de un suras, de un suspin in noapte. Dar a fost mai curand de pana in a doua. Poate prima si-un sfert? Chiar si jumate, ca-s mai indecisa uneori.

Si... m-am indragostit! Asa, dintr-odata. Treptat si galopant. N-am stat prea mult pe ganduri, dar nici nu m-am avantat pur si simplu. Iti pui centura de siguranta chiar si atunci cand esti la raliu. Acceleratia pana in podea, dar inima... eh, inima o tii acoperita.

Si... m-am indragostit! Atat de usor au venit sentimentele incat nu au dat doi bani pe cat de grea era situatia. Navala. Napasta. Naprasnic. Acum il vreau sa-mi fie Nesfarsit. Nedumerita-s inca de cele petrecute, caci din prima si un pic am simtit ca sunt dintotdeauna; iar din masurile de preventie nu am mai avut decat un clic! si am lasat centura sa-mi dezlege inima.

Si... sunt indragostita. Cu piciorul pe acceleratie. Cu orice risc. Pana la urma, de murit o facem cu totii, dar de trait prea putini mai indraznim. Si stiu ca scopul nu e tocmai nobil. Inalt prin profunzime si adanc prin maretie. Ca nu caut sa schimb soarta omenirii, ca nu ma dedic geniului ce-l pot trezi in mine, dar fara iubire... cui i-as mai pasa? Cum m-as putea misca necontenit in universuri ce nu ii sunt accesibile decat celui indragostit? Si... m-am indragostit. - MSZ

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...