05 septembrie 2016

Si-as vrea o cafea

Simt ca am stat pe loc.
Eu si timpul meu. Negand venirea zilelor ce-mi cer sa fiu adult, sa cresc responsabil si sa-mi asum destinul pamantesc de-a deveni totuna. N-am inteles nici pana acum de ce trebuie, de ce e cazul, de ce e datina. Cui ii serveste abdicarea mea, cui foloseste libertatea mea. Cum sa ma accept nerenuntand la mine. Cum sa astept ceva mai mult decat ce mi-au propus.
Am tot zis ca ursitoarele mele au fost nebune. Nu mi-au oferit radacini, ci dorul zborului. Nu m-au facut cuminte, ci de-a dreptul obraznica - ma cert tot timpul cu anii, cu oamenii, cu obiceiul si sortirea. Nu pot sa accept ca menirea este ceea ce toti ravnesc, fac si traiesc. Pentru mine vreau mai mult, mai abrupt, mai putin din felul lor, mai presus de tot ce-au indraznit sa creada ca-i firesc si omenesc.

Si-as vrea o cafea. Ca-n fiecare dimineata. Cu zat de libertate si aroma de scortisoara. Cu tihna de-a fi cum am simtit, cum am cuvenit, cum am indraznit. - MSZ

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...