31 iulie 2016

Povesti in mers

Am invatat, atunci cand merg pe strada, sa nu vad chipuri, ci povesti. Fiecare om este o carte, iar eu incerc sa ii ghicesc continutul. Si ii privesc, tesand in jurul lor scurte istorisiri.

Batranul mereu dichistit, care stiu ca a fost un mare cuceritor in tinerete, pentru ca nu si-a pierdut galanteria gesturilor, pe care doar un barbat al manierelor trecute le mai stie. Tanara usor ciufulita si cu zambetul in ochi, care poarta cu siguranta in gand si in suflet imaginea lui: a celui care este capabil sa o faca sa simta extaz prin simplul fapt ca-i locuieste in minte si in inima.

Si exemplele ar putea sa curga, dar le-as desconspira secretele si nu ar fi frumos din partea mea.

Imi plac oamenii! Imi place sa cred in binele din ei, in lumina lor interioara care vibreaza la exterior, in ceea ce stiu ca sunt capabili, in maretia sufletelor care vor invinge tentatia de a vedea totul sub forma de material.

Si soarele de dimineata le da o aura aparte si ii vad intr-o alta stralucire. Si zambesc, pentru ca realizeze ca toti avem problemele si luptele noastre cu viata, dar cei mai multi dintre noi stim sa nu abandonam. Si le multumesc pentru faptul ca, desi de cele mai multe ori nu o fac in mod direct, invat de la ei mereu o lectie si mai pun o caramida la inaltarea constructiei persoanei mele.

Oameni, sunteti extraordinari! Purtati-va mereu ca atare! - MSZ

25 iulie 2016

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pana atunci. Prin suferinta m-am mantuit, prin durere m-am sculptat armonios. Cu fiecare lovitura a sortii am devenit mai vibranta si acum pot, de una singura, sa stau dreapta si increzatoare.

Nu poti sa valorezi mai mult de un simplu carbune, daca nu iti permiti sa vezi unde poti ajunge cand porti asupra ta cea mai mare presiune. Si iti multumesc! Tie, aceluia, care nu o data si nu sub acelasi chip m-ai ranit. Cu voia mea, intotdeauna. Nimeni nu iti poate face rau daca nu e lasat, or asta am aflat abia dupa ce am vazut ca fiecare a stat in preajma mea cat am ingaduit. Cand am invatat ce merit, nu am mai permis nimanui sa imi ofere mai putin. 

Am inteles ca sunt regina, nu cersetoare. Ca in iubirea mea eu nu stau in genunchi si alaturi imi trebuie un om la fel ca mine, altfel fara nimeni imi este mult mai bine.

Te las sa intelegi si tu ca viata nu e supliciu si ca te implinesti prin tine mai presus decat prin oricine. Povestea mea nu e model de urmat, ci lectia mea de invatat. Traieste frumos si cu fruntea sus, este prea imens orizontul incat sa iti permiti sa iti vezi toata viata doar picioarele. Este datoria ta sa fii fericit, nu a altcuiva sa fie stapan pe soarta ta. - MSZ

02 iulie 2016

Celulita noastra, cea de toate zilele

Femeia are "nevoie" de mai multa ingrijire decat barbatul. Produsele de infrumusetare si igiena pe care le folosim noi nu doar ca sunt cu mult mai multe decat cele intrebuintate de catre barbati, dar sunt si neinteles de scumpe.

Mai mult, pentru ca nu ne-a fost suficient sa impingem ideea fondului de ten catre tinere si pustoaice (by the way, destinatarul intitial al acestui produs au fost cele de 40+, pentru ca aveau nevoie, nu cele proaspat iesite din adolescenta care nu ar trebui sa isi incarce si leneveasca tenul), a cremelor minune s.a.m.d., i-am invatat pe barbati si ce e aia celulita.

Aud pe strada sau prin conversatii cum barbatii spun ca "X are celulita" si ma bufneste rasul, la un loc cu nervii, cand ma gandesc ca o afectiune genetica, hormonala (pe care o au si ei, dar pielea lor mai groasa nu o etaleaza) a devenit atat de apasatoare. Pana sa nu incepem noi marketingul asta rasuflat si prost cu "pielea de portocala", nici ca auzisem barbati care sa cunoasca subiectul. Felicitari, dragi femei, in cursa pentru banii, timpul si naivitatea voastra de atingere a unei perfectiuni ce se schimba odata cu decada in care va antreneaza constat industria cosmeticelor, ati reusit sa le oferiti masculilor un motiv de "plangeri" pe care nu il inteleg, nu il observasera si de care nici nu isi dau seama daca ii deranjeaza!
Plangeri pe care tot noi le alimentam, pentru ca idealurile acelea feminine pe care revistele le promoveaza nu sunt scoase din capul unui barbat (nu am auzit de prea multi care sa isi doreasca anorexice, sincer sa fiu), ci din imaginatia bolnava a unora dintre noi. Noi vrem sa ne punem, sa ne facem, sa ne scoatem. Noi ne injosim si jignim. Noi ne irosim viata in diete si ura pentru corpul nostru. Si apoi, ne miram ca nu ne iubeste nimeni pentru ceea ce suntem! - MSZ

P.S.: acesta nu este un indemn la obezitate si nepasare, ci o incercare de a va semnala faptul ca NU trebuie sa semanam una cu alta, sa ne facem tinte din idealuri ce nu se aplica formelor noastre, sa ne cream obsesii inutile doar pentru ca unii sa scoata produse, aparate si tehnici sa ne stoarca de bani si vital.
P.P.S.: cu ocazia alimentelor suprainjectate, am vazut multi tineri (adica si baieti) slabi si cu suficienta celulita incat sa pice mitul conform careia aceasta are o cauza in supraponderabilitate, or lipsa de ambitie si vointa.

01 iulie 2016

Relatiile karmice

Cu toate ca este greu sa definesti "pacatele" mostenite, este si mai dificil de inteles care este dimensiunea sufletului in conceptul univesului actual (cu tot cu teoriile din cuantica, spiritual s.a.m.d.), fiecare dintre noi putem observa, fara sa avem nevoie de prea multe dovezi, ca sunt anumite relatii pe care nu ni le putem explica.

Stii cand te-ai uitatat la fostul si nu te-ai recunoscut ca manifestare? Sau cand iti dai seama ca anumite persoane pe care le credeai indispensabile din momentul in care nu au mai fost in viata ta, ti-au eliberat drumul?

Mi-a fost foarte greu sa inteleg fluxul evenimentelor din viata mea in anumite momente: de ce am stat, constienta fiind, intr-o relatie sentimentala care m-a vlaguit, m-a injosit si m-a facut, dupa despartire, sa ajung anorexica, deprimata si absenta emotional. Am lasat-o mai moale cu anumite prietenii si, apoi, am observat cat de bine mi-a mers si, in acelasi timp, le-a mers, desi nu ne facusem niciun rau, nu aveam niciun motiv sa ne indepartam.

Apoi, am inteles ca fara acele experiente nu as fi fost ceea ce sunt astazi dar ca, in acelasi timp, daca alegeam sa stationez in anumite vibratii mi-as fi incetinit ritmul evolutiei. Nu toti oamenii sunt facuti sa isi fie alaturi pentru totdeauna. Unii ne tranziteaza viata cateva luni, altii ne sunt aproape ani de zile, dar, la un anumit moment, universul se aseaza in asa fel incat ne indica drumuri diferite. Fara regrete, fara resentimente, privesc in urma si astazi am invatat sa zambesc, pentru ca am inteles ca daca nu m-as fi desprins nu as fi reusit sa trec la urmatoarele nivele ale experientei mele.

Si este minunat sa stii ca in sufletul tau amintirile si momentele frumoase cu ei nu s-au alterat, dar ca este necesar sa continuam diferit. Am inteles abia acum ca acele relatii sentimentale care m-au vlaguit si in care nu intelegeam de ce mai stau desi toate faptele imi indicau ca nu vor avea un final fericit, erau necesare pentru ca eu, sau ei, sa ne platim anumite "datorii" ancestrale. Erau initieri. Unii le-am trecut, altii inca ne mai luptam cu repetitivitatea situatiei, chiar daca alta e persoana (daca vedeti ca vi se tot repeta comportamente, ar fi cazul sa schimbati ceva la voi). Important este sa ne gasim ritmul si echilibrul si sa intelegem fara prea multe sentimente de vinovatie ca anumite lucruri sunt mai presus de vointa prezenta, pentru ca ceea ce trebuie sa fie viitorul nostru este mai bun decat actualul in care ne-am impotmolit. - MSZ

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...