12 decembrie 2016

Popor, treci la colt!

Sunt total de acord. Faptul ca exista USR (candva a existat si un PPDD la fel de acuzat, urmat de un PMP nou infiintat) este motivul esecului de care tot dau dovada de vreo trei alegeri incoace cei de la PNL (europarlamentare, locale si parlamentare; la Presedinte nu au niciun merit, ci suficient noroc ca astia care nu ies la alte alegeri, macar la astea se prezinta si aleg orice altceva decat ce propune PSD-ul).

Nu faptul ca au facut o fuziune oloaga, cu reprezentanti la varf cel putini hapciupalitici (si daca nici eu nu sunt feminista si sustinatoare a femeilor nu stiu cine mai e; doar ca-s a femeilor, nu a femelelor), ca habar nu au cum sa se administreze intern si asta le da de gandit multora despre cum ar fi ei in stare sa asigure o conducere externa samd.. Nu. De vina este exclusiv faptul ca exista restul lumii si al partidelor.

Hua! tie, alegatorule, ca indraznesti sa vrei alta formatiune de dreapta si nu te increzi in stindardul istoriei si evolutiei din perioada monarhista a Romaniei, care acum falfaie anorexic ca o martoaga ce se viseaza armasar ca-n tinerete.

Asa se intampla cand toata lumea e de vina, mai putin tu. Ramai de caruta, bolborosind in urma cu cei trei dinti ce ti-au mai ramas in gura si iti dau impresia ca tu mai esti in stare sa musti, cand tot ceea ce poti sa faci este sa clampani a saracie.

Popor, sa iti fie rusine! Se pare ca orice ai face, tu esti vinovat. Pe tine te acuza restul votantilor ca e alta majoritate, pe tine te injura partidele. Noroc ca exista aceasta entitate numita "popor" pe care putem sa o terfelim de fiecare data cand nu ne convine ceva, dar de care rapid ne lipim cand trebuie sa ne mandrim la sarbatori nationale si nu numai.

Popor e de vina! Popor trebuie injurat!

Si uite asa, ii prefer pe aia care dau vina pe stele si pe pozitia planetelor, decat pe cei care acuza vesnicul popor, simbolica ciuca a batailor. - MSZ

26 octombrie 2016

Ce faci, iubitule?

Ce faci, iubitule? Iar ma dezbarci din priviri? Iar ma gasesti printre acele amintiri, in care niciodata nu ti-am fost eu pana acum, dar ai stiut ca m-ai cautat neobosit de la inceput?

Te privesc si zambesc. Ma oglindesc in ochii tai ca niciodata. Ma scufund in bratele tale ca intr-un botez de iubire nesfarista, ca intr-o mare necuprinsa. Si imi asez capul pe pieptul tau, te simt atat de al meu cand bataile inimii tale urmeaza calea degetelor mele. Ma plimb usor pe intreaga ta suprafata si mainile tale ma dezmiarda, iar in causul palmelor tale sta linistit, astazi, sufletul meu. Buclele mele sunt ravasite pe umerii tai goi, in timp ce buzele iti cauta simtul si aroma. Ne intalnim intr-o intamplare ireala, dar plenara, cu ghidusia gandului si jocul spiritului.

Si tu ma sorbi din priviri si iti simt arsita si dorinta intreaga de a-ti fi, mereu la fel, intotdeauna ca in prima zi. Nu aceea dintr-un calendar banal si prostesc, ci aceea de la adevarata noastra initiere – eterna, inscrisa in stele, hranita de un Univers ce ne-a ursit. Atat de firesc. Atat de omenesc. Atat de asa, incat am fost dintotdeauna altceva. - MSZ

25 octombrie 2016

Sa dezlegam iubirea de bratul lung al legii

Va ca inca se mai bate moneda pe subiectul casatoriei intre persoanele de acelasi sex. Nici eu nu sunt de acord. Doar ca eu nu sunt de acord CU CAsatoria in general.

Ho! Nu sariti ca nu vreau sa va iau nunta, ci doar imi doresc sa scapam de legalizarea iubirii la starea civila si dezlegarea la notar. Daca nu este din interes, caz in care comporta termenii unui contract si este necesar sa se incheie sub forma unui act, de ce mai vrem sa ne luam si sa ne dam cu subsemnatul?

Asta ar fi o initiativa pe care as sustine-o din toata inima: interzicerea casatoriei. Lasam mitul legamantului sa se desfasoare dupa pofta inimii fiecaruia: biserica, varf de munte, lumina lunii, cu petrecere sau fara, dar scoatem certificatul si obligatiile legale din ecuatia iubirii. Asta daca la dragoste ne raportam si nu la un simplu targ, cu veleitati de troc. - MSZ

22 octombrie 2016

Tu - ca niciuna

De ce am devenit uniforme? Vrem sa semanam unele cu altele, sa avem buze mari, sani imensi, picioare subtiri si departate, Birkin si asa mai departe just to fit in. Credem ca doar asa suntem dorite sau iubite si uitam ca diversitatea este ceea ce ne face deosebite. Atatea tinere (si nu numai) au impresia ca exista doar UN ideal feminin, cand, de fapt, rolul principal al femeii este sa starneasca si sa creasca imaginatia barbatului. Nu sa o limiteze la Barbie/PlayMate Bunny.

Si ne miram cand el "fuge" cu una care e oricum mai putin firescul. Ne surprinde sa il auzim ca a vrut si creier, nu doar tzatze. Ne socheaza ca o doreste pe cea care-l inspira si-l provoaca sa fie si altceva decat un bancomat. Ne intristeaza ca avem impresia ca o tavaleala doua sunt suficiente. Sunt, asa este, pana cand apare aceea care dovedeste ca tot ceea ce s-a petrecut pana la ea a fost o laba asistata: atat fizic, cat si emotional si intelectual.

Tu nu trebuie sa fii inca una care sa se incadreze in sablon. Tu trebuie sa fii FEMEIA aceea de neinlocuit, pentru simplul fapt ca esti unica si ca tine nu mai stie si nu mai poate fi alta. Tu esti TU si asta este cea mai mare calitate a ta. Daca te multumesti sa fii inca una, nu te astepta sa fii tratata ca niciuna, sa se dea peste cap sa iti gaseasca tie sensul si intelesul. Da-ti seama CINE esti inainte sa te incadrezi in CE esti. Acorda-ti sansa sa ai identitate si sa nu te reduci la "usor de gasit si foarte repede de inlocuit". - MSZ

05 septembrie 2016

Si-as vrea o cafea

Simt ca am stat pe loc.
Eu si timpul meu. Negand venirea zilelor ce-mi cer sa fiu adult, sa cresc responsabil si sa-mi asum destinul pamantesc de-a deveni totuna. N-am inteles nici pana acum de ce trebuie, de ce e cazul, de ce e datina. Cui ii serveste abdicarea mea, cui foloseste libertatea mea. Cum sa ma accept nerenuntand la mine. Cum sa astept ceva mai mult decat ce mi-au propus.
Am tot zis ca ursitoarele mele au fost nebune. Nu mi-au oferit radacini, ci dorul zborului. Nu m-au facut cuminte, ci de-a dreptul obraznica - ma cert tot timpul cu anii, cu oamenii, cu obiceiul si sortirea. Nu pot sa accept ca menirea este ceea ce toti ravnesc, fac si traiesc. Pentru mine vreau mai mult, mai abrupt, mai putin din felul lor, mai presus de tot ce-au indraznit sa creada ca-i firesc si omenesc.

Si-as vrea o cafea. Ca-n fiecare dimineata. Cu zat de libertate si aroma de scortisoara. Cu tihna de-a fi cum am simtit, cum am cuvenit, cum am indraznit. - MSZ

10 august 2016

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ

31 iulie 2016

Povesti in mers

Am invatat, atunci cand merg pe strada, sa nu vad chipuri, ci povesti. Fiecare om este o carte, iar eu incerc sa ii ghicesc continutul. Si ii privesc, tesand in jurul lor scurte istorisiri.

Batranul mereu dichistit, care stiu ca a fost un mare cuceritor in tinerete, pentru ca nu si-a pierdut galanteria gesturilor, pe care doar un barbat al manierelor trecute le mai stie. Tanara usor ciufulita si cu zambetul in ochi, care poarta cu siguranta in gand si in suflet imaginea lui: a celui care este capabil sa o faca sa simta extaz prin simplul fapt ca-i locuieste in minte si in inima.

Si exemplele ar putea sa curga, dar le-as desconspira secretele si nu ar fi frumos din partea mea.

Imi plac oamenii! Imi place sa cred in binele din ei, in lumina lor interioara care vibreaza la exterior, in ceea ce stiu ca sunt capabili, in maretia sufletelor care vor invinge tentatia de a vedea totul sub forma de material.

Si soarele de dimineata le da o aura aparte si ii vad intr-o alta stralucire. Si zambesc, pentru ca realizeze ca toti avem problemele si luptele noastre cu viata, dar cei mai multi dintre noi stim sa nu abandonam. Si le multumesc pentru faptul ca, desi de cele mai multe ori nu o fac in mod direct, invat de la ei mereu o lectie si mai pun o caramida la inaltarea constructiei persoanei mele.

Oameni, sunteti extraordinari! Purtati-va mereu ca atare! - MSZ

25 iulie 2016

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pana atunci. Prin suferinta m-am mantuit, prin durere m-am sculptat armonios. Cu fiecare lovitura a sortii am devenit mai vibranta si acum pot, de una singura, sa stau dreapta si increzatoare.

Nu poti sa valorezi mai mult de un simplu carbune, daca nu iti permiti sa vezi unde poti ajunge cand porti asupra ta cea mai mare presiune. Si iti multumesc! Tie, aceluia, care nu o data si nu sub acelasi chip m-ai ranit. Cu voia mea, intotdeauna. Nimeni nu iti poate face rau daca nu e lasat, or asta am aflat abia dupa ce am vazut ca fiecare a stat in preajma mea cat am ingaduit. Cand am invatat ce merit, nu am mai permis nimanui sa imi ofere mai putin. 

Am inteles ca sunt regina, nu cersetoare. Ca in iubirea mea eu nu stau in genunchi si alaturi imi trebuie un om la fel ca mine, altfel fara nimeni imi este mult mai bine.

Te las sa intelegi si tu ca viata nu e supliciu si ca te implinesti prin tine mai presus decat prin oricine. Povestea mea nu e model de urmat, ci lectia mea de invatat. Traieste frumos si cu fruntea sus, este prea imens orizontul incat sa iti permiti sa iti vezi toata viata doar picioarele. Este datoria ta sa fii fericit, nu a altcuiva sa fie stapan pe soarta ta. - MSZ

02 iulie 2016

Celulita noastra, cea de toate zilele

Femeia are "nevoie" de mai multa ingrijire decat barbatul. Produsele de infrumusetare si igiena pe care le folosim noi nu doar ca sunt cu mult mai multe decat cele intrebuintate de catre barbati, dar sunt si neinteles de scumpe.

Mai mult, pentru ca nu ne-a fost suficient sa impingem ideea fondului de ten catre tinere si pustoaice (by the way, destinatarul intitial al acestui produs au fost cele de 40+, pentru ca aveau nevoie, nu cele proaspat iesite din adolescenta care nu ar trebui sa isi incarce si leneveasca tenul), a cremelor minune s.a.m.d., i-am invatat pe barbati si ce e aia celulita.

Aud pe strada sau prin conversatii cum barbatii spun ca "X are celulita" si ma bufneste rasul, la un loc cu nervii, cand ma gandesc ca o afectiune genetica, hormonala (pe care o au si ei, dar pielea lor mai groasa nu o etaleaza) a devenit atat de apasatoare. Pana sa nu incepem noi marketingul asta rasuflat si prost cu "pielea de portocala", nici ca auzisem barbati care sa cunoasca subiectul. Felicitari, dragi femei, in cursa pentru banii, timpul si naivitatea voastra de atingere a unei perfectiuni ce se schimba odata cu decada in care va antreneaza constat industria cosmeticelor, ati reusit sa le oferiti masculilor un motiv de "plangeri" pe care nu il inteleg, nu il observasera si de care nici nu isi dau seama daca ii deranjeaza!
Plangeri pe care tot noi le alimentam, pentru ca idealurile acelea feminine pe care revistele le promoveaza nu sunt scoase din capul unui barbat (nu am auzit de prea multi care sa isi doreasca anorexice, sincer sa fiu), ci din imaginatia bolnava a unora dintre noi. Noi vrem sa ne punem, sa ne facem, sa ne scoatem. Noi ne injosim si jignim. Noi ne irosim viata in diete si ura pentru corpul nostru. Si apoi, ne miram ca nu ne iubeste nimeni pentru ceea ce suntem! - MSZ

P.S.: acesta nu este un indemn la obezitate si nepasare, ci o incercare de a va semnala faptul ca NU trebuie sa semanam una cu alta, sa ne facem tinte din idealuri ce nu se aplica formelor noastre, sa ne cream obsesii inutile doar pentru ca unii sa scoata produse, aparate si tehnici sa ne stoarca de bani si vital.
P.P.S.: cu ocazia alimentelor suprainjectate, am vazut multi tineri (adica si baieti) slabi si cu suficienta celulita incat sa pice mitul conform careia aceasta are o cauza in supraponderabilitate, or lipsa de ambitie si vointa.

01 iulie 2016

Relatiile karmice

Cu toate ca este greu sa definesti "pacatele" mostenite, este si mai dificil de inteles care este dimensiunea sufletului in conceptul univesului actual (cu tot cu teoriile din cuantica, spiritual s.a.m.d.), fiecare dintre noi putem observa, fara sa avem nevoie de prea multe dovezi, ca sunt anumite relatii pe care nu ni le putem explica.

Stii cand te-ai uitatat la fostul si nu te-ai recunoscut ca manifestare? Sau cand iti dai seama ca anumite persoane pe care le credeai indispensabile din momentul in care nu au mai fost in viata ta, ti-au eliberat drumul?

Mi-a fost foarte greu sa inteleg fluxul evenimentelor din viata mea in anumite momente: de ce am stat, constienta fiind, intr-o relatie sentimentala care m-a vlaguit, m-a injosit si m-a facut, dupa despartire, sa ajung anorexica, deprimata si absenta emotional. Am lasat-o mai moale cu anumite prietenii si, apoi, am observat cat de bine mi-a mers si, in acelasi timp, le-a mers, desi nu ne facusem niciun rau, nu aveam niciun motiv sa ne indepartam.

Apoi, am inteles ca fara acele experiente nu as fi fost ceea ce sunt astazi dar ca, in acelasi timp, daca alegeam sa stationez in anumite vibratii mi-as fi incetinit ritmul evolutiei. Nu toti oamenii sunt facuti sa isi fie alaturi pentru totdeauna. Unii ne tranziteaza viata cateva luni, altii ne sunt aproape ani de zile, dar, la un anumit moment, universul se aseaza in asa fel incat ne indica drumuri diferite. Fara regrete, fara resentimente, privesc in urma si astazi am invatat sa zambesc, pentru ca am inteles ca daca nu m-as fi desprins nu as fi reusit sa trec la urmatoarele nivele ale experientei mele.

Si este minunat sa stii ca in sufletul tau amintirile si momentele frumoase cu ei nu s-au alterat, dar ca este necesar sa continuam diferit. Am inteles abia acum ca acele relatii sentimentale care m-au vlaguit si in care nu intelegeam de ce mai stau desi toate faptele imi indicau ca nu vor avea un final fericit, erau necesare pentru ca eu, sau ei, sa ne platim anumite "datorii" ancestrale. Erau initieri. Unii le-am trecut, altii inca ne mai luptam cu repetitivitatea situatiei, chiar daca alta e persoana (daca vedeti ca vi se tot repeta comportamente, ar fi cazul sa schimbati ceva la voi). Important este sa ne gasim ritmul si echilibrul si sa intelegem fara prea multe sentimente de vinovatie ca anumite lucruri sunt mai presus de vointa prezenta, pentru ca ceea ce trebuie sa fie viitorul nostru este mai bun decat actualul in care ne-am impotmolit. - MSZ

12 iunie 2016

Trupul este proiectia gandurilor si emotiilor tale

Trupul este efectul a ceea ce creezi cu emotiile si gandurile tale. In societatea actuala oamenii au probleme cu relatiile interumane si cu capul, dar toate sfaturile sunt despre cum si ce sa manance sau ce sa bea.

Degeaba vei manca sanatos (ce iti ZIC EI ca ar fi, nu ce iti sopteste corpul), asta nu iti va linisti sufletul sau mintea. Nu ti le vor vindeca sau hrani. Incearca invers, dar sa fii autentic. Asculta-ti inima, intelege-ti ratiunea si vei vedea ca apoi tot ceea ce inseamna alimentatie si trai sanatos vor veni de la sine - corect si, mai ales, intrinsec, pentru ca vei asculta de TINE.

Organismul tau stie cand ii este foame, cand ii este sete, ce si cat vrea sa mananace. Stie sa respire, sa ceara miscare s.a.m.d. A stiut mereu! Ai fost nascut cu instinctele astea. Societatea te prosteste. Traim in era consumerismului, normal ca toti iti vor spune ce sa consumi: daca nu e scump, e mult - ca la final suma sa fie aceeasi.

Nimeni nu iti spune ca mancarurile si bauturile minune nu au niciun efect cat timp ai un spirit infect. Noi nu de boli fizice suferim, ci de inimi frante si minti otravite. Noi nu stim cum sa ne iubim, dar credem ca avem autoritatra sa le zicem altora cum sa manance si ce trebuie sa faca pentru un trai potrivit, in conditiile in care putrezim in interiorul nostru nepalpabil. Te invit sa mananci cu ura si dezgust (nu doar asupra mancarii, ci si a oamenilor si situatiilor din jurul tau - ca doar asta simti aproape zi de zi) orice preparat. Corpul tau nu inghite ce ai in farfurie ci ce ai in minte.

Mai bine nu ma ascultata. Ce stiu eu?! Scriu ce simt doar (efectiv ma plimb pe strada si toata teoria asta a incoltit in capul meu), nu am scoli de sport sau de nutritie. Am avut, in schimb, un tata doctor. Si nu orice fel de medic, ci unul extrem de bun. Si sa imi bag picioarele daca l-am auzit sa ma bombardeze cu asemenea prostii de alimentatie. Nu e bun excesul de niciun fel, asta stiu sigur de la el. In schimb, tot ceea ce imi zicea toata ziua era sa citesc mult si apoi sa gandesc singura. Sa ma informez si sa nu cred nimic din ceea ce instinctul nu aproba. Cititi! Nu doar de pe net. Cautati carti, dintr-alea mai vechi, care nu au aparut in vremea google si wikipedia sau scrise de oameni care vedeti ca spun mai mult decat ce abereaza toata lumea. Si nu mai credeti orice studiu nou aparut, nu uitati ca acum cateva sute de ani oamenii credeau ca pamantul e plat, iar acum cateva zeci ca Atomul e cea mai mica parte a universului... Pana cand au invatat sa il sparga si sa afle ca mai are proton, neutron si electron. Si cine stie cate vor mai afla.

Corpul vostru, insa, stie de mii de ani ce este. ADNul e informatie transmisa din generatie in generatie. Nu aveti nevoie de cercetatori britanici, ci doar de o conversatie sincera cu voi. Dar acolo e cel mai greu de ajuns, pentru ca ne-au invatat ca trebuie sa fim surzi. - MSZ

11 iunie 2016

Yoga si Pilates nu se fac la sala

Nu-mi sta in fire sa fac recomandari, decat daca sunt intrebata, insa trebuie sa aduc cateva lamuriri apropo de doua curente foarte "la moda" in zilele nostre: YOGA si PILATES.
Acestea nu se amesteca, nu se unesc, nu se contopesc si, mai ales, nu se confunda cu fitness si aerobic. Sunt doua discipline diferite.
Saptamana trecuta, la targul organizat de totul despre raw (foarte interesant, de altfel) oamenii cautau sa faca yoga si pilates in acelasi timp. Incercam, pe cat posibil, sa le explic faptul ca YOGA se face cu un maestru spiritual, nu cu un antrenor, ca tine de energii si de flow-ul acestora, ca nu are legatura cu flexibilitatea si stretching-ul si ca nu trebuie sa caute asta in sala de sport. Astazi, la Shiseido SPAVal mi-a reconfirmat cat de debusolati suntem cu privire la multe, inclusiv la practicarea yoga. (si el stie despre ce e vorba ca si-a petrecut bucati bune din viata pe continentul asiatic invatand de la cine trebuie)
Claudia - in calitate de antrenor la New Age Pilates si singura din Romania cu certificare Peak Pilates - (de la "tata lui" din SUA cu regulile si principiile de baza) le-a povestit despre aparatele speciale de practicare a exercitiilor de tip pilates, despre reintegrarea aromonioasa a componentelor fizice din care este alcatuit corpul nostru in pozitii si posturi corecte. La PILATES mergeti pentru ca vreti sa va corectati postura, sa invatati sa va simtiti fiecare parte a trupulului cum lucreaza in timp ce aveti mintea si spiritul aliniate. Mergeti sa alungiti si sa vindecati muschii, nu sa va rupeti spatele si sa plecati uzi leoarca de transpiratie si schipoatand. Nu, asta nu inseamna ca nu e activitate sportiva (eu garantez ca poti sa ai febra musculara serioasa si sa simti in timpul antrenamentului ca lucrezi la viteza maxima), asta inseamna ca nu dati ca surdu' in tobe cu exercitiile pe care le faceti.
Mergeti la sala, la aerobic, alergati sunt la fel de bune pentru voi, doar sa nu va lasati pacaliti de noi curente in sport promovate ca in Romania - scumpe, facute fara cap si doar pentru prostirea multora (pentru ca ratati niste experiente minunate si adevarata lor natura). Informati-va inainte sa va apucati de orice si intrebati oameni care chiar se pricep, care au petrecut ani sa studieze, sa invete si care inca o mai fac!
Miscarea este extraordinara! Meditatia este sublima! Viata este minunata!
Namaste - MSZ

10 aprilie 2016

Dumnezeu nu are nevoie de ticniti

V-ati ticnit oleaca, asa, cu Biserica si Domnul (patriarh, presedinte sau la cine apelati sa nu mai dea banii pe prostii)! Macar, daca tot vreti egalitate, cereti-o si pentru catei, sau nu ati stiut ca sunt finantate de catre stat si celelalte culte religioase (corect, e nasol sa va luati de islam ca va ganditi ca va treziti c-o bomba in plic, in loc de un loz mic). Apropo, luati de cititi Constitutia si o sa vedeti ca si voi, ca cetateni, puteti sa inaintati un proiect de lege - dar e complicat, nu?! Mai bine filmati un clip, lalaiti o melodie si va porciti reciproc prin ziare, bloguri samd..

Eu nu sunt nici impotriva, nici pentru. Ma amuz ca ne luam de explodatii aia care se arunca in aer pentru niste virgine sau care sunt indobitociti prin doctrine, dar noi nu vedem ca singura diferenta este ca nu ne detonam, nu ca nu invocam motive asemanatoare. In ceea ce ma priveste, eu cred in ceea ce vreau eu si consider ca nu trebuie sa oblig terti sa adere la ideile mele, sau sa informez pe cineva cu privire la ele. Nu imi faci rau, nu-ti faci rau si esti liber sa crezi in ce vrei, cum vrei. Fa-o, insa, pe banii tai - aici mi s-ar parea ca este corect.

Credinta, lasati religia - asta e cancerul care v-a mancat creierul, nu se manifesta in societate, in sicane, in lectii, in certuri. Solutii reale la risipa de bani publici exista, dar nu sunt cantecele. Vreti sa continuati sa dati bani pentru biserici, foarte bine: fiecare e liber sa faca ce vrea cu finantele sale (nu va faceti griji ca daca se scoate finantarea sau se baga impozitarea va mor preotii de foame), dar poate ar fi mai indicat sa trecem aceasta alegere in alta sfera decat cea din legislatia actuala. Oricum ar fi, lasati balacarelile si comportati-va uman si unii si altii, altfel ne inghite istoria cu Evul Mediu si Antichitatea. - MSZ

PS: astia care va dati crestini ortodocsi, poate va aduceti aminte ca Dumnezeu este iubire si bunatate, nu mahalagisme si revolta. "Iarta-i, Tata, ca nu stiu ce fac!".
PPS: macar daca ar fi fost Catedrala Smintirii, pardon, Mantuirii Neamului un proiect arhitectural frumos as fi fost de acord cu ea, dar asa mi se pare ca in numele esteticii si simtului ridicolului TOTI ar trebui sa ne opunem. Sincer, acum, voi ati vazut ce mazgalitura hidoasa a fost aleasa pentru a reperezenta poporul?! Cum sa aperi si sa doresti asa ceva?

08 aprilie 2016

Sa nu mai fortam iubirea


A spune "s-a maritat din interes" mi se pare pleonasm, deoarece ideea de institutionalizare a legaturii dintre doi oameni a avut, la inceput, fix acest scop: unul sau mai multe interese de ordin social/economic/politic. Casatoria a fost creata ca o inchierere de contract, nu o uniune sufleteasca.

Cununia era un pic mai romantica. Acolo se mai merge/a pe principiul de suflete ce sub binecuvantarea Divinului isi poarta destinul alaturi, dar, daca ma intrebati pe mine, nu e necesar sa fie un preot de fata. Este suficient sa va fiti voi prezenti unul altuia si daca vreti sa va impartasiti asa zise juramite sau promisiuni sa o faceti fara obligatia consimtirii din partea unui reprezentant al Bisericii.

Indraznesc, astfel, sa spun ca este oximoronic sa afirmi ca cineva "s-a maritat din dragoste". Nu. Iubirea nu te impinge sa te iscalesti de fata cu martori. Nu iti cere dovezi scrise si inele pe degete.

Da, daca ai un copil este mai usor daca parintii sunt casatoriti. Atunci si acolo pot sa inteleg ca apare o necesitate in a merge in fata ofiterului starii civile, dar in rest nu va inteleg de ce vreti sa va treceti relatia in legalitate. Nu va este suficient sa va aveti unul pe celalalt aproape? Nu este, oare, mai placut sa stii ca celalalt este alaturi de tine pentru ca VREA, nu pentru ca e prea complicat sa divorteze?

Oare chiar trebuie, daca ne dorim o ceremonie, o rochie alba, flori si oameni dragi, cand il imbratisam pe celalalt cu promisiunea eternitatii sa fim asistati de "recunoscuti oficial"? Mi-ar placea sa putem sa o facem pur si simplu. Cu o binecuvantare din partea cuiva de care chiar ne pasa (fie el duhovnic, fie doar oamenii dragi), fara ritualuri complicate, fara acte depuse in prealabil, fara sa ne legam in vreun fel sau altul. Din contra, oferindu-ne o libertate totala si absoluta, prin increderea ca ne incredintam celuilalt fara sa il avem la mana cu nimic. Total. Neconditionat. - MSZ

29 martie 2016

DesPrindere

Cateodata, ma simt un intrus in viata mea. Ma uit in jur si vad constructii false, conjuncturale, ambalate in hartii colorate sa dea bine-n societate, sa ia ochii, sa nu vada nimeni, de fapt, ce se ascunde in toata mascarada asta.

Sunt ce vreau? Unde vreau? Cum vreau? Sau ce au dictat in mine? Ce s-a ales in locul meu cand nu puteam decide? Pasiunile mele sunt ale mele, sau mi-au fost induse si impuse? Iubesc cum trebuie, sau cum mi s-a zis?

De ce simt ca este atat de bine, de vital, de necesar tot ceea ce ei condamna si zic ca este absurd, interzis, nepermis?!

Am facut acum un an o schimbare de 180 de grade in soarta mea. Am devenit mai inaccesibila publicului larg. Mai mult la dispozitia mea si mai rar in fata acelora. Unii cred ca m-am izolat. Altii ca m-am indepartat. Cativa, insa, inteleg ca m-am aflat, ca sunt mai autentica decat am crezut, ca nu am plecat nicaieri, ci ca am nevoie de un timp aparte, mai departe, ca sa pot sa fiu tot ceea ce nu am cunoscut, dar am stiut.

Pacatuiesc, dupa parerile unora. Gresesc, dupa credintele altora. Traiesc, dupa intuitia mea. E altfel. E usor incomod si inca nu reusesc eu sa reduc la tacere toti demonii ce nu aveau vocea mea, ci a lor, a tuturor celor ce se (pre)ocupa sa comenteze, sa dicteze si sa stabileasca reguli de conduita.

Raspund in fata constiintei mele. Ascund de ei ce se intampla cu adevarat in intimitatea mea. Am doar cativa oameni care stiu si mult mai putini care ma inteleg. Si imi e bine. Sunt cu mine, prezenta, reala si fericita. Mi-am gasit linistea in zgomotul gandurilor si sentimentelor mele, ce azi, mai mult ca oricand, pot sa dea navala in viata mea, pentru ca nu le mai neg, nu le mai dau lor voie sa imi spuna daca sunt bune sau rele.

Usa este deschisa, ca intotdeauna, dar acum nu mai permit nimanui sa stea in ea si sa imi incurce tranzitul, sufletul.
Iubesc. Sunt iubita. Ma iubesc. Si tot universul mi se asterne la picioare. - MSZ

07 februarie 2016

Cati bani ai, ca sa iti spun cata liberate iti permiti

Triumful suprem al capitalismului a fost sa ne induca incet, dar sigur, tuturor, ideea conform careia banii iti dau si iti asigura libertatea.

Ce poate fi mai frustrat acum, ca oricand, decat gandul ca esti inchis, inchistat intr-o societate din care pentru a iesi si a-ti multumi Eul trebuie sa platesti bilet. Inainte, se numeau Indulgente, ce-i drept vorbeam despre o lume care credea intr-o entitate covarsitor de nemiloasa, capabila sa pedepseasca pe eternitate cereasca deraiaje pamantene. Astazi, Dumnezeu nu mai pare atat de departe, toti atingem Raiul cand mergem in cutare loc, bem o anumita licoare, ne cumparam diferite prostiute samd.. Poti sa iesi din inchisoare mai usor, un buchet de flori imens iti aduce mai repede iertarea decat o scuza sincera, vrei sa treci mai repede de boarding iti cumperi bilet la First, vrei sa calatoresti, sa vezi, sa auzi - marca banul si ti se deschid portile cerului.

Umanismul, Iluminismul si Renasterea au scos individul din starea de cloaca. Ti se dadea voie, atunci, pentru prima data sa poti sa fii ce vrei, mai departe decat te incadrau originile. Astazi, teoretic, toti iti permit sa fii Tu insuti (comparativ cu secolul trecut e un salt destul de maricel in gandirea colectiva - intotdeauna vor exista si comentatori, oricat de libertina ar fi sau nu societatea), dar tu nu stii ce vrei sa fii, cum vrei sa fii si ai impresia, tot timpul, ca ceea ce trebuie sa fii este dictat si incurajat de bani.

Libertatea. Hm. Libertatea este o stare de spirit. Punct. Restul sunt iluzii. - MSZ

12 ianuarie 2016

Răvaș

Mă întreb dacă ne cunoaștem mai mult de un gând. Și îți vorbesc aici despre gând ca despre o unitate de măsură a distanței dintre noi, a greutății ce-o purtăm, a timpului ce ne-a rămas.

Cu o tăcere mai aproape, ne-am îndepărtat de scriere. Și vorba ne-a luat sensul și ne-a dat migala faptei, înlănțuind în soarta noastră destinul ce ne-a pecetluit.

Cât pot să te aberez atunci când te definesc. Ce clar îmi ești în obscurul tuturor simțămintelor ce mi le-ai dat.

Ai ținut morțiș să mă oprești a ta. Așa, ușor ciufulită și nărăvașă, poate-poate învăț a te dresa. - MSZ

08 ianuarie 2016

Mero

Cat imi esti de aici. Cat imi esti de acum,
Chiar si in timpuri de atunci: "atunci cand vom", "atunci cand am".

Prezent intr-o absenta de trecut si viitor, intr-un continuum peren in aceasta sacadare a ceea ce suntem permanent - pe care ne-au numit-o viata.

Din ceea ce ti-am fost sunt tot ce ti-am ramas. Din cum imi esti nimic nu ai schimbat. Si totusi, ne suntem aceiasi diferiti, mereu normali, tot timpul aparte si vesnic comuni.

Ce zambet sa inalte urcarea Eului pe scara simtului, daca nu acela ce stie a putea? Cate ganduri sa cuprinda mintea, daca nu acelea ce vor a ne avea? - MSZ

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...