31 martie 2014

De ce? De ce nu am meritat efortul lui?

Au trecut doua saptamani de cand noi doi nu mai suntem. Am tot facut bilanturi si inventare, iar acum ca am ajuns la final cu auditul, stiu ce ma doare cel mai tare.

Ma doare ca nu m-ai considerat suficient de buna si de importanta sa lupti pentru mine. EU CHIAR MERITAM! Si stii foarte bine acest lucru. Stii foarte bine ce fel de Om sunt si, mai ales, ti-am fost.

Ma doare ca eu am rupt din mine mult, foarte mult. Am inchis ochii in fata unor lucruri din cauza carora toti m-au judecat si mi-au spus ca se vor intoarce impotriva mea. Am fost puternica pentru amandoi, pentru ca am crezut ca si tu vei realiza ca TREBUIE sa ramanem uniti si sa ne dam seama cat de mult meritam sa ducem totul pana la capat... sa CONSTRUIM!

Eu chiar meritam inca o sansa... de fapt, meritam toate sansele.

Meritam sa treci peste „nu vreau o relatie, desi te doresc”. Meritam sa inghiti in tine amarul neputintelor tale emotionale, care pot fi de ordin temporar, si sa zici „Femeia aceasta este cea pentru care trebuie sa imi inving demonii si sa nu o las sa imi scape!”.

Nu ti-am gresit cu absolut nimic. Si mi-ai spus si tu lucrul acesta si totusi m-ai desconsiderat alungandu-ma cu atata usurinta. De fapt, niciodata nu ai incercat cu adevarat sa ne fie bine, sa ramanem uniti. Ai cedat in fata slabiciunilor tale, desi eu te rugam sa nu ne lasi sa ne pierdem. Ai preferat sa imi zici „Nu”, sa fii egoist si sa iti vezi de viata... ai fost las. Si ma doare de innebunesc.

M-ai lasat cu un suflet ghemuit, pe care si acum incerc sa il ridic de pe podeaua suferintei. Un suflet care urla disperat „De ce? De ce nu am meritat efortul lui?”.

MSZ

30 martie 2014

Dragostea transcede moartea


Dragostea ne pune in fata mortii si ne invata lectia reinvierii!
In momentul in care suferinta din dragoste ne patrunde este ca si cand fiorul mortii ne atinge. Si invatam sa renastem, invatam sa redevenim. Ne traim, prin iubirile apuse, evolutia ca oameni.

Viata vesnica o vom afla prin intermediul iubirii absolute, aceea care ne aduce fata in fata cu sufletul pereche!

Barthes considera iubirea ca fiind solutia romantica la problema mortii si compara persoanele iubite cu actorii de pe o scena a invierii.

Chiar daca durerea este greu de indurat pe moment si emotiile ne aduc adesea lacrimi in ochi, Jason ne aminteste de o vorba a lui Camus: "Viata ar trebui traita pana la lacrimi". Trebuie sa ne depasim temerile si sa permitem iubirii sa rasara in noi, chiar daca nu este "marea iubire" si nu va tine vesnic. Concluzia videoclipului este simpla: "Indragosteste-te sau mori incercand!".



Va doresc vizionare placuta si iubiri care sa va duca spre desavarsire!

MSZ

27 martie 2014

Cursa înarmărilor

Cursa înarmărilor definește competiția dintre două, sau mai multe state pentru atingerea superiorității militare. În timpul Războiului Rece, mai ales în domeniile aerospațial și nuclear, marile puteri ale lumii au încercat asiduu să își creeze adevarate colecții de arme și de echipament militar, pentru a descuraja orice potențial adversar și pentru a încerca să domine scena politică actuală.

Eforturile economice se îndreaptă, mai degrabă, spre acest domeniu, decât spre altele, pentru că toate războaiele de până acum au dovedit că securitatea statului este mai importantă decât orice alte programe de guvernare.

Omul, în starea sa naturală, a ales să se asocieze și să își conserve bunurile și viața din momentul în care și-a dat seama că orice efort al lui pentru supraviețuire (procurarea mâncării, adapostul etc.) poate fi umbrit de atacurile unui altuia mai puternic și că, înainte de orice, trebuie să fie capabil să se protejeze.

Unul dintre cei mai mari și mai avansați producători de tehnologie militară sunt Statele Unite ale Americii. Potrivit Dayton Business Journal, până în 2011 multe dintre țările din Orientul Mijlociu au ajuns să fie cumpăratori fideli ai acestora. Arabia Saudită, Egipt, Iraq, Pakistan și Turcia pompează miliarde de dolari pentru achiziționarea sistemelor militare de la Boeing, Lockheed Martin, Northrop Grumman și Raytheon.

Raportul pentru Serviciul de Cercetare Congresional a oferit următoarele date despre topul țărilor care fac investiții în echipamentele de apărare, din perioada 2007-2010 :

1. Arabia Saudită – achiziții de 13,8 miliarde (mld.) de dolari
2. Emiratele Arabe Unite – achiziții de 10,4 mld. de dolari
3. Egipt – achiziții de 7,8 mld. de dolari
4. Taiwan – achiziții de 6,6 mld. de dolari
5. Australia – achiziții de 6,4 mld. de dolari
6. Iraq – achiziții de 5,6 mld. de dolari
7. Pakistan – achiziții de 4,1 mld. de dolari
8. Marea Britanie – achiziții de 4 mld. de dolari
9. Turcia - achiziții de 3,8 mld. de dolari
10. Coreea de Sud – achiziții de 3,8 mld. de dolari

În mod normal, nimeni nu se poate amesteca în treburile interne ale statelor, iar deciziile acestora de cheltuieli ale bugetelor pot fi contestate doar de către cetățeni, însă problema este că astfel de investiții pot reprezenta direct sau indirect amenințări la adresa celorlalte state, care nu au posibilitățile financiare necesare echipării lor cu ultimele tipuri de armamente. Se presupune, însă, că aceste achiziții sunt legale și în acord cu reglementările internaționale, astfel încât trebuie privite ca simple strategii de apărare care nu încalcă și nu intră în contradicție cu normele morale larg răspândite și recunoscute, putând fi încadrate ca extensii ale dreptului la autoapărare.
(pasaj extras din lucrarea mea de licență)
---

Acum, vă întreb eu, chiar credeți că oamenii aceștia aruncă banii pe geam și nu or să își testeze „jucăriile” achiziționate?!

26 martie 2014

Pasind printre amintiri

Pielea pastreaza semne... ramane marcata de atingeri si campul nostru energetic imprumuta din celalalt. Buzele iau forma ultimului sarut si ii poarta amprenta... iar inima, inima ramane un cimitir al iubirilor apuse. Te intorci din cand, in cand si jelesti in fata mormintelor. Atingi pamantul sub care ai ingropat ce nu a mai existat si ai vrea sa il simti pe el... cel ce ti-a fost, dar nu a mai ramas.

Cine a spus ca viata e usoara n-a stat niciodata in genunchi in fata amintirilor si n-a udat cu lacrimi ceea ce a ingropat in suflet. Si, cine stie, poate ca ceea ce nu e arid va naste o noua floare... o noua fiintare... un alt inceput.

Nimic nu este intamplator. Nimic nu se pierde. Totul se transforma.

25 martie 2014

M-a apucat, din nou, setea de tine

Mi-este atat de dor de pielea ta.

Imi trec degetele peste buze si nu pot sa imi imaginez ca nu le vei mai saruta niciodata. Talia mea inca are forma mainilor tale ce o cuprindeau, candva, cu atata pofta. Si imi este dor, atat de dor.

Parca nu este real nimic din toata despartirea noastra, parca totul a fost un cosmar oribil din care astept sa ma trezeasca sunetul telefonului de la tine. Te astept, inca, atat de sigura ca totusi vei veni. Imi place sa cred ca poate si pe tine te va cuprinde, din nou, dorinta de mine si ca o sa stingi tot focul acesta care ma arde si ma nimiceste in absenta ta.

Cat de mult te mai vreau, te mai sper… si nu te mai am.

De ce nu este suficienta iubirea? De ce nu putem sa cladim, ci doar sa daramam. Stau langa ruinele relatiei noastre si in palme imi tin capul… si plang dupa tine, dupa noi, dupa tot ceea ce SIMT ca ar mai fi putut sa fie.

Tie chiar nu-ti este macar un pic foame de mine?!

MSZ

A inceput circul europarlamentarelor

Extraordinara declaratia dnei EBA (la mutarea in noua miscare). Aproape ca mi-a smuls o lacrima de la cat am putut sa rad. Ne iau de prosti in ultimul hal... repet: lupul isi schimba partidul, dar naravul ba.

Si totusi este de admirat ca, in conferinta de presa, a reusit sa nu stabileasca nici o noua regula de utilizare a limbii romane... PDL-ul poate sa renunte la urarea "Succesuri" pe care se vedea nevoit sa o utilizeze pentru a vorbi pe limba tuturor membrilor. Acum a ramas cu arhaismele necesare pozitiilor eligibile. (dar, pana la urma, nu este Europa "batranul continent"?!)

Antonescu a fost tare simpatic cand ne-a lamurit cum e cu femeile pe care le vrem si nu le avem...multe sau putine, bine ca sunt. - „Se intampla sa avem mai putine femei decat ne-am dori uneori sau sa avem mai multe.”. Nu pot sa comentez mai mult pentru ca stric farmecul propriilor sale cuvinte.

Ponta s-a luat de țațisme, uitand parca de spuma Creață a partidului, care ne-a incantat cu pozele sale atat de graitoare din scandalul de anul trecut. Intr-adevar ei ofera un next level cand vine vorba de spectacol.

Asadar, Europa, venim!

Sa inceapa ritualurile politice. Leii au fost aruncati in arena, aplauzele spectatorilor vor decide cine a facut acrobatiile cele mai convingatoare... pacat, insa, ca dupa ce isi vor parasi locurile in sala, ei vor ramane doar cu amintirea spectacolului si leii vor primi prada (rasplata).

24 martie 2014

Cand abandonezi?

Chris Simion scria ca "In iubire nu abandonezi. Cand unul se duce prea in larg si nu stie sa se mai intoarca, celalalt este dator sa se duca sa il recupereze.". Sunt total de acord cu aceste cuvinte pe care ni le spunem atunci cand nu ne vorbim, dar cu o singura conditie: si ratacitul sa iubeasca. Altfel, cel ce porneste spre salvarea celuilalt va fi inecat de catre acela pe care incerca sa il intoarca...pentru ca pierdutul in larg nu va intelege ce se intampla si va incepe sa se zbata cu incapatanare crezand ca, de fapt, asa se salveaza.

Mai bine ramai in barca ta si iti porti pasii pe nisip... fiecare cu zarea sa.

MSZ

23 martie 2014

Nu vreau sa pot sa joc teatrul ieftin al amicitiei, in iubire

Mi-ai spus ca nu sunt eu Femeia care trebuie sa se multumeasca cu putin... iar acum imi ceri sa ma multumesc cu prietenia ta... care este doar un pic mai mult decat nimic.

Nu, multumesc!

Nu am nevoie de astfel de firmituri.

Mi-ai zis ca daca te voi uri si nu te voi mai vrea si asa, ca prieten, in viata mea, inseamna ca nu te-am iubit niciodata. Nu ti-ar fi rusine sa indraznesti tu sa imi cataloghezi sentimentele? Cu ce drept decizi tu ce simt si ce e bine pentru mine? Ba tocmai pentru ca e iubire nu pot sa joc teatrul ieftin al amicitiei... dar ce sa intelegi tu?

Nu este numai despre tine si ghici ce: nu detii tu adevarul!

Du-te d**** cu dreptatea ta cu tot! Asta vrei sa ai: dreptate? Mori cu ea de gat si lasa-ma in pace!

Nu imi spune cine sunt si ce imi trebuie. Mie nu mi-ai dat voie sa iau decizii pentru tine si sa iti zic cum e mai bine sa procedam cu noi, asa ca, acum, cu ce drept indraznesti sa imi dai tocmai tu lectii si indicatii?!

MSZ

21 martie 2014

Post Mortem

Aseara am murit.

Am iesit din coma... am incercat sa mai iau o gura de aer, dar am fost sufocata si m-am stins.

Acum urmeaza cele trei zile de priveghi. Ma vor plange, se vor pune intrebari si se vor aminti momente.

Apoi imi voi arunca trupul in mare. Luata de val si dusa departe...ceea ce am fost nu va mai exista. Dar se va naste aceea ce voi fi... un nou pamant...o noua fiintare.

Las in urma ce m-a ucis. Voi suferi de amnezie. Contez doar Eu! Totul sau nimic. Extraordinarul sau deloc.

Fac ce vreau cu viata mea!

MSZ

In viata este despre alb si negru… nu exista gri

-Te rog sa nu ma urasti!

Iar eu te-am rugat sa ma pastrezi… tu nu ai putut sa imi indeplinesti dorinta, de ce as asculta eu de a ta?

Mi-ai repetat aproape obsesiv ca faci ceea ce e CORECT, ce e mai bine pentru mine, ca iti voi multumi si tot felul de bla-bla-uri goale si lipsite de sens. Cine esti tu sa decizi cum este drept si constructiv pentru mine?

Ai crezut ca voi fi inca una dintre iubirile… ma rog, desi pe mine niciodata nu m-ai iubit… care vor atarna in viata ta si dupa despartire. Imi repetai cuvinte absurd despre cum ai fost si tu in locul meu si pentru a pastra omul pe care il doreai ai renuntat la iubire si ai facut-o prietenie. Nu stiu cum esti tu, dar eu nu pot sa raman prietena cu omul pe care il iubesc. Cand moare cineva il ingropi si mergi mai departe, nu tragi scheletii dupa tine in viitoarele relatii.

Cum as putea eu sa ii aduc Barbatului ce imi va umple viata bagajul cu tine. Sa ii zic „ Stii, asta e ala pe care l-am iubit inaintea ta, m-a distrus, nu m-a vrut… dar am ramas prieteni. O sa ma duc sa beau o cafea cu el”. Ca mi-am batut joc de mine crezand in tine e una, dar sa imi bat joc de el nu voi indrazni. E treaba ta daca ai ales sa cari dupa tine si foste iubiri. Inclusiv in relatia cu mine ma durea sa vad ce prezent si conectat erai cu ele, cand tu, de fapt, trebuia sa fii cu ochii, sufletul si mintea doar la mine. Asa ca nu voi da nimanui ocazia sa simta dispretul acesta.

Ramai cu bine si fa-te ca nu ma mai cunosti! Nu ma mai intereseaza. Ai stiut clar care era optiunea de a-ti ramane in viata.

A fost alegerea ta sa te dezici de mine. Acum nu ma mai intereseaza ce vrei. Nici pe tine nu te-a framantat prea mult ce am vrut eu. Lasa-ma cu povestile despre o sa iti multumesc intr-o zi, despre ce sacrificiu faci tu pentru a nu-mi fi mie si mai rau. Nu ma pui tu nici la punct si nici in ordine.

In viata este despre alb si negru… nu exista gri. Nu imi place griul. Ma vrei sau nu. Nu poti sa spui ca ma vrei intr-un fel, dar nu in altul, dar poate in celalalt si ca iti pare rau. Poate si celor care savarsesc crime le pare rau, dar ai auzit tu vreun judecator sa zica „Ah, daca iti pare rau nu te mai condam. Ramai in libertate, nu ai ce pedeapsa sa ispasesti!”. Cam asa este si cu mine: m-ai ucis, iar acum vei plati pretul – oricat de rau iti pare sau nu.

Nu ma mai intereseaza. Nu mai existi. M-am umilit prea mult. Ai scuipat si ai distrus totul! Ramai intre ruine, eu nu am de ce sa steau beteaga sa privesc la ce ar fi fost sau cum ar fi putut sa fie. Nu concep cum sa ramai langa omul pe care ti-l doreai pentru totdeauna si sa fiti amici. Si sa discutati despre ce? Despre cum e cel nou in pat? Despre cum o iubesti tu pe cea ce a venit dupa mine? Cam cat de masochista ma crezi?

Rup totul si uit totul. De astazi, pentru mine, tu nu mai existi!

MSZ

20 martie 2014

Realitatea sondajelor

Ma uitam si eu pe un sondaj legat de europarlamentare.
Bun. Nimic nou sub soare aici.
Primele cifre 40%, 19%, 13%, 9% bla, bla, bla.. Fiecare partid cu alte procente, in functie de cine a comandat sondajul.
Buuuun... iar nimic nou sub soare.
Ulterior, vad printre intrebari si CEL mai important element care ar trebui sa stea la baza acestor estimari: „Intentia populatiei de a se prezenta la vot”. Aproximativ 33%. Ce face??? Cum???

Mie mi-ar fi rusine sa ma prezint in fata electoratului si sa zic ca eu am 40%, 20%, 10% etc. din votul a... doar 33% din romani!!! Este de-a dreptul ilegitim! De fapt va dati singuri de gol ca pe voi nu va doreste la guvernare/putere nici macar 50% din poporul acesta!

19 martie 2014

Sa nu uitam dragostea


Cred ca unul dintre cele mai frumoase discursuri despre iubire!

Enjoy It!



When Love Arrives by Sarah Kay and Phil Kaye

I knew exactly what love looked like – in seventh grade

Even though I hadn’t met love yet, if love had wandered into my homeroom, I would’ve recognized him at first glance. Love wore a hemp necklace.
I would’ve recognized her at first glance, love wore a tight french braid.
Love played acoustic guitar and knew all my favorite Beatles songs.
Love wasn’t afraid to ride the bus with me.
And I knew, I just must be searching the wrong classrooms, just must be checking the wrong hallways, she was there, I was sure of it.
If only I could find him.

But when love finally showed up, she had a bow cut.
He wore the same clothes every day for a week.
Love hated the bus.
Love didn’t know anything about The Beatles.
Instead, every time I try to kiss love, our teeth got in the way.
Love became the reason I lied to my parents. I’m going to- Ben’s house.
Love had terrible rhythm on the dance floor, but made sure we never missed a slow song.
Love waited by the phone because she knew if her father picked up it would be: “Hello? Hello? I guess they hung up.”

And love grew, stretched like a trampoline.
Love changed. Love disappeared,
Slowly, like baby teeth, losing parts of me I thought I needed.
Love vanished like an amateur magician, and everyone could see the trapdoor but me.
Like a flat tire, there were other places I planned on going, but my plans didn’t matter.
Love stayed away for years, and when love finally reappeared, I barely recognized him.
Love smelt different now, had darker eyes, a broader back, love came with freckles I didn’t recognize.
New birthmarks, a softer voice.
Now there were new sleeping patterns, new favorite books.
Love had songs that reminded him of someone else, songs love didn’t like to listen to. So did I.

But we found a park bench that fit us perfectly
We found jokes that make us laugh.
And now, love makes me fresh homemade chocolate chip cookies.
But love will probably finish most of them for a midnight snack.
Love looks great in lingerie but still likes to wear her retainer.
Love is a terrible driver, but a great navigator.
Love knows where she’s going, it just might take her two hours longer than she planned.
Love is messier now, not as simple.
Love uses the words “boobs” in front of my parents.
Love chews too loud.
Love leaves the cap off the toothpaste.
Love uses smiley faces in her text messages.
And turns out, love shits!

But love also cries.
And love will tell you you are beautiful and mean it, over and over again. “You are beautiful.”
When you first wake up, “you are beautiful.”
When you’ve just been crying, “you are beautiful.”
When you don’t want to hear it, “you are beautiful.”
When you don’t believe it, “you are beautiful.”
When nobody else will tell you, “you are beautiful.”
Love still thinks you are beautiful.
But love is not perfect and will sometimes forget, when you need to hear it most, you are beautiful, do not forget this.

Love is not who you were expecting, love is not who you can predict.
Maybe love is in New York City, already asleep;
You are in California, Australia, wide awake.
Maybe love is always in the wrong time zone.
Maybe love is not ready for you.
Maybe you are not ready for love.
Maybe love just isn’t the marrying type.
Maybe the next time you see love is twenty years after the divorce, love is older now, but just as beautiful as you remembered.
Maybe love is only there for a month.
Maybe love is there for every firework, every birthday party, every hospital visit.
Maybe love stays- maybe love can’t.
Maybe love shouldn’t.

Love arrives exactly when love is supposed to,
And love leaves exactly when love must.
When love arrives, say, “Welcome. Make yourself comfortable.”
If love leaves, ask her to leave the door open behind her.
Turn off the music, listen to the quiet, whisper,
“Thank you for stopping by.”

18 martie 2014

Ce a castigat omul stiind ca e om?!

Cand vad fanatismul asta tampit cu „e tara mea, ba a mea” ma apuca spumele (marii, ca doar sunt din Mangalia).

Cum naiba e tara ta? O iei in spate dupa tine sau ce?

Ah, resursele, stiu. Bani, da? Multi, nu?

Sa ai tu yacht, racheta, planeta, nu-i asa? Sa controlezi tu lumea si cum se invart ele galaxiile... Sa te crezi tu tare-n gura si-n decizii. Esti smecher ca ai tu puterea sa faci, sa dregi, sa alegi cine traieste si cine nu, ah?

Boule, o sa crapi si tu oricat de mare si de tare ai fi!

In loc sa construim, sa facem bine, sa avem o existenta in care sa ne intelegem unii cu altii si sa nu ne umplem de nervi, ne ciomagim si amenintam pe toate prostiile.


„Calul nu stie ca e cal. - Ei si? Nu vad ce-a castigat omul stiind ca e om.” (Emil Cioran)


MSZ

14 martie 2014

Simbolistica si ritualul politic al campaniilor electorale

(din eseul meu din anul III de facultate, cursul de Antropologie politica)

Politica , fiind o activitate ce organizeaza si manipuleaza un intreg sistem de semnificatii nu se poate defini decat in termenii simbolului, ritualului si mitului.

Condensarea, plurivocitatea si ambiguitatea confera „reactia afectiva puternica la simbolurile potente vehiculate de politicieni” (Jacques Atlan) si ajuta la mentinerea staus qou-ului si la delimitarea puterii. Ele reprezinta un mijloc esential de legitimizare care permite asocierea unei anumite imagini, despre un anume univers, creand un atasament emotional puternic fata de aceasta imagine si „transforma obligatoriul in dezirabil“ (V. Turner). Impulsuri inconstiente, spaime si dorinte sunt aduse la suprafata prin intermediul ritualului, prin apelul la mit si imagine simbolica.

O definitie moderna a politicii spune despre aceasta ca este o ştiinţă care „se aplică numai acelor fiinţe umane care comunică simbolic, şi pot, astfel, să afirme, să invoce principii, să argumenteze, să nu fie de acord” si care are la baza, deci, rivalitatea actorilor politici- fie ei partide sau indivizi. Violenta acesteia se stapaneste transformand conflictul real intr-un fenomen social si intr-o ritualizare si codificare ce tin de dimensiunea simbolica pe care o are violenta. Cand te afli pe scena politica te supui acestei evidente: actor politic- mereu in conflict. Conflictele sociale sunt inventariate, temerile electoratului sunt manipulate, iar cel ce gaseste metoda cea mai buna de a manevra aceste aspecte isi concretizeaza efortul prin propria-i victorie, devenind castigatorul jocului.

Dezbaterile din campania electorala ascund un adevarat spectacol de violenta, ritualizat. Politicianul exprima frustrarile electoratului, etaleaza solutii proprii ca si cum ar apartine, de fapt, alegatorilor si ii face pe acestia sa se regaseasca in discursul lui, astfel incat ei sa prinda suficienta incredere, sa ii confere votul si prin acesta suspenda dreptul de cuvant al altora, asa cum incredintarea violentei unei asociatii de protectie (viitorul stat) suspenda dreptul de a o folosi in nume propriu.

In timpul campaniei electorale oamenii politici intensifica relatiile, contactele, legaturile cu indivizii, in cadrul unui sistem de ritualuri ce au menirea de a dezarma agresivitatea. Ei trebuie sa asigure alegatorii ca se afla in siguranta, ca puterea este cea care ordoneaza si controleaza societatea, iar pentru asta spectacole pline de fast se perinda in fata spectatorilo votanti care incearca sa isi identifice viitoarea „voce” de la carma guvernarii: demascari reciproce ale concurentilor, scandaluri de coruptie, conflicte speculate de mijloacele de informare in masa; intreaga politica se prezinta ca un spectacol al conflictului ritualizat.

Se poate face diferenta dintre politica, violenta simbolica si conflict, dar a separa aceste trei coordonate ale socialului nu se poate, deoarece conflictul si violenta simbolica sunt esenta politicului. Lupta cea mare se da in cadrul campaniilor electorale: acuzatiile devin mult mai dure decat de obicei, promisiunile sunt mult mai frumos si chiar mai credibil prezentate. Putem spune despre aceste campanii ca sunt “spectacolele cele mai ample de violenta simbolica prin care aspirantii la Putere isi masoara abilitatea de a seduce electoratul, intr-o interactiune specifica agent politic - electorat, in care primul isi etaleaza logistica si intentiile politice pentru a seduce, iar celalalt se ofera de buna voie ca subiect al seductiei” .

Scena politica si scena teatrala cunosc analogii prin transformarea actorului politic in personaj dramatic si a omului obisnuit in public. Acesta din urma beneficiaza de compensatii de tip simbolic pentru neparticiparea la joc, actorul politic transferand motivele particulare asupra scopurilor publice si rationalizandu-le in termenii interesului public (prin legi, programe de guvernare etc.). Legea este simbolul puterii care o creeaza, iar realitatea conducatorilor trebuie sa se conformeze valorilor simbolice si societatea trebuie sa sanctioneze incalcarea simbolurilor pentru a-si proteja membrii.

Murray Edelman considera ca politica rationala pote fi un succes doar in masura in care devina obsesiva, mitica, generatoare de emotii pentru publicul larg, iar structura politica preia si simbolizeaza complexitatea individului. Politica are nevoie de oameni capabili sa poarte si sa reprezinte aceste simboluri, care sa reuseasca sa ofere maselor sentimentul de securitate, astfel incat orice partid politic care va dori sa obtina rezultate pozitive in urma alegerilor trebuie sa plaseze in lupta politica candidati capabili sa se supuna jocului violentei simbolice asupra electoratului, sa aduca un plus de legitimare partidului prin carisma, prin eficienta etc., iar votantii au nevoie sa se identifice cu acesta pentru a-i putea conferi titlul de reprezentant. „Luptele regizate ale liderilor cu problemele publice fac posibila intelegerea lumii si transmit maselor confuze, nesigure si insingurate sentimentul de realizare colectiva” (Murray Edelmar).

Georges Balandier considera ca puterea politica a cunoscut in permanenta o latura sacra: „sacrul este una din dimensiunile politicului, o garantie a legitimitatii sale, unul din mijloacele utilizate in cadrul competitiei politice”, astfel ea isi legitimizeaza puterea facand apel la respectarea traditie, a valorilor considerate a fi sfinte si invocarea destinului ce justifica dreptul guvernantilor de a conduce si de a induce supunerea celor pe care ii conduc. Omul traieste nu doar intr-o realitate mai cuprinzatoare, ci intr-un univers simbolic si are nevoie de repere pentru orientare, de credinte politice pentru a se intemeia si de eroi care sa ii confere directii de aspiratie atat la nivel individual, cat si de grup.

Prin apelul la mituri si rituri din cadrul luptei din campania electorala universul simbolic al fiecarui grup va fi continuu ideologizat. Simbolurile vor cunoaste antonime, valorile pozitive vor avea corespondente negative, bineinteles in cadrul opozantilor. Candidatul este prezentat ca un om obisnuit, reflectia din plan politic a cetateanului de rand, avand intelepciunea si bunul simt caracteristice poporului, fiind individul cinstit si simplu asemenea celor multi (s-ar putea face o analogie cu protagonistii basmelor romanesti, a caror caracterizare cuprindea toate valorile si calitatile autohtone, fiind construit ca un simbol al taranului roman).

In candidatul la putere alegatorul trebuie sa poata sa infatiseze linistea, echilibrul, imaginea in care se regaseste si in care isi poate proiecta dorintele neimplinite, ca si cum el l-ar fi creat dupa propria sa infatisare, asa-numitul „presedinte-oglinda”. Precum pana si basmele romanesti o infatiseaza, imaginea pe care candidatul trebuie sa o contureze in mintea posibililor alegatori este ca nu el a ales puterea, ci acesta l-a ales pe el (ne putem reintoarce la ideea de sacralitate a politicii, deasemenea). Actorul politic care alege sa fie „oglinda” alegatorilor stie ca trebuie sa fie asemeni omului simplu si deci, trebuie sa joace acest rol – în realitate însa, numai simplu nu este.

Pe scena politica romaneasca ne este usor sa identificam tot mai des exemple de candidati ce isi construiesc campania electorala pe ideea de om simplu, creand situatii ce sunt doar secvente din timpul acesteia si care au rolul de a micsora distanta dintre candidat si alegator: ministrii, prim-ministiri, primari ce apar pe stadioane la meciurile de fotbal (exemplu: finala Europa League desfasurata la Bucuresti), candidati ce calatoresc cu mijloacele de transport in comun (exemplu: filmarea cu fostul Prim-Ministru Boc la statia de metrou) , care stau de vorba cu alegatorii pe care ii intalnesc in locuri publice comune (exemplu: Presedintele Traian Basescu surprins la cumparaturi, impartind ulterior fructe reporterilor si celor ce asistau la interventia presei), articole de presa care doresc sa transmita un mesaj conform caruia si candidatul este un om obisnuit (exemplu: articole in care sunt surprinsi in parc cu familiile).

Pe langa omul politic ce se doreste a fi „oglinda” omului de rand, candidatul se poate prezenta publicului si ca fiind tipul sarmant, expertul dintr-un anumit domeniu, tehnocratul, care insa aduce un plus imaginii elitiste prin acceptarea de noi elemente ce il plaseaza in interiorul multimii (ex.: Emil Constantinescu în 1996, la Costinesti, petrece câteva ore în discoteca Vox Maris).

Discursurile politice in care candidatul emana adevar, continuitate si mai ales fermitate dezvaluie publicului liderul cu o personalitate de tip autoritar, ce se va propune ca un parinte, un tata ce prin intelepciunea lui poate sa insufle maselor incredere. Oricare dintre potentialii lideri isi va constru campania avand la baza o strategie de lansare si de mentinere a imaginii pe care doreste sa o impuna alegatorilor.

Candidatul cunoaste ca voturile se pot obtine doar in masura in care oferta pe care o face poate sa raspunda si sa corespunda trebuintelor celor care se adreseaza. Se va feri sa adopte mesaje cu grad mare de generalitate, promisiuni utopice, ci se va concentra pe imagini si simboluri, astfel incat sa trezeasca emotii puternice in interiorul alegatorului ce empatizeaza cu el. Orice tip de actiune ce poate sa aduca votul oamenilor va fi utilizata: scrisori de felicitare sau de multumire, vizite in orfelinate sau camine de batrani, baile de multime, tot ce poate umaniza si apropia candidatul de omul obisnuit. In perioada alegerilor candidatii prefera intalniri directe cu electoratul tocmai pentru ca mesajul lor sa ajunga la ei cat mai putin distorsionat.

Simbolurile care inlesnesc identificarea partidului,candidatului - purtatori de valori recunoscute (dreptate, responsabilitate, onoare etc.) vor fi mobilizate la maxim. O buna imagine personala si o eticheta partizanta realizeaza profilul simbolic al candidatului pe care Ph. Brad il defineste ca un „sistem de reprezentari ce-si impun existenta in campaniile electorale si tine loc de identitatea reala a candidatului”. Asadar, ceea ce voteaza in cele din urma alegatorul este doar rezultatul propriilor perceptii si proiectii asupra candidatului favorit, acesta devenind un simbol al tuturor acestora. Toate aceste duc intr-o erijare a partidelor politice ca purtatori de cuvant ai maselor, chiar daca cetateanul ar dori poate sa exprime cu totul si cu totul altceva, ramanandu-le alegatorilor doar momentul votului ca unic moment de libera exprimare totala.

Dincolo de interactiunea legala pe care se bazează orice campanie electorală, ea nu este altceva decât cadrul unui joc în care toţi pionii acestui câmp se vor deplasa în funcţie de mişcările celorlalţi, intenţia unuia atrăgând automat schimbarea sau menţinerea tacticii celuilalt. Fiecare tip de strategie politică se manifestă printr-o acţiune, tradusă prin cuvânt sau/şi imagine .

In cadrul unei campanii electorale constructorul de mesaje isi propune sa mentina longetivitatea ordinii sociale, prin instaurarea simbolica a unei duble apartenente: in primul rand, politicianul se coboara in randul oamenilor obisnuit si iese din anonimat prin tehnicile vizibilitatii si in al doilea rand, oamenii obisnuiti o data la patru sau cinci ani se ridica la rangul de spectator ce detine puterea legitimarii. In acest caz se poate afirma ca actorii politicii trebuie sa isi plateasca tributul cotidian teatralitatii, prin ceea ce Georges Ballandier denumea ca fiind teatrocartie, o punere in scena a corpurilor politizate ce vor inlocui existenta cu aparenta.

Piatra de încercare a imaginii unui politician o reprezinta campania electorala. Daca în general, în spatiul politic lupta pentru mentinerea pe o anumita pozitie este dificila, în perioada alegerilor ea se acutizeaza. Indiferent pe ce pozitie se afla pe lista favoritilor, pentru fiecare candidat electoratele reprezinta o cursa nebuneasca, în care toate resursele sunt puse în slujba unui singur scop: acumularea de voturi.

MSZ

13 martie 2014

Maratonul Inimilor Noastre

M-am sfasiat in atatea bucati, incat cred ca sunt diforma in fata ochilor tai. Doar incercand sa rup din mine pentru a-ti da, pentru a-ti fi... si tu nici macar nu ti-ai intors privirea catre mine. Ai preferat sa alergi dupa ceea ce se afla inainte si nu te-ai uitat nicio secunda in spate... unde, de fapt, se afla ceea ce cauti.

Te vad cum te indepartezi si, aproape schiopatand, incerc sa tin pasul cu tine. Primesc atata praf in fata, din urma ta, dar ma incapatanez sa nu ma pierd de drum. Un popas nu ai face sa ma lasi sa ma odihnesc... sa imi trag sufletul si sa am puterea sa ma tin dupa tine.

Poate ca nici nu iti doresti... si acel inainte este o fuga de mine. Macar daca mi-ai fi spus... as fi incercat alta ruta, dar am crezut ca tu chiar ti-ai dorit sa ma tin dupa tine.

Acum doar stau. Privesc drumul... ma uit la tine si incerc sa imi dau seama daca mai am pentru cine sa alerg... Sa pot sa ajung umar langa umar si de acolo sa continuam alaturi si egal.

... sau daca mi-ai zice„Asteapta-ma aici! Promit ca ma intorc dupa tine!”, as sta neclintita pentru ca am incredere ca vei veni inapoi.

Atat de mult simt pentru tine. Nu am orgolii. Te las sa ma locuiesti in fiecare celula din care sunt compusa. Iti ofer tot ceea ce am pentru o clipa, a noastra, de Iubire.

Un moment ce stiu ca putem sa-l transformam in nesfarsit... si-ti scriu povestea inimilor in galop.

A ta, intotdeauna,
MSZ

----
si pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/maratonul-inimilor-noastre-3131

12 martie 2014

Sa nu mai pocim limba romana (2)

Nu exista, in limba romana cel putin, cuvantul „servici”.

Poate dorim sa ne exprimam corect si sa ii utilizam singura forma acceptata pana si de DOOM 2 (recunoscut pentru schimbarea anumitor reguli pe care le credeam de neincalcat) si in cazul acesta vom spune/scrie: SERVICIU.

MSZ

11 martie 2014

Cine ar iesi, astazi, in strada pentru Iubire?

Cand esti flamand si tanjesti dupa iubire, este posibil, oare, ca o pseudoduplicare sa-ti potoleasca foamea?

Nimic nu mai este precum stiam. Tot felul de E-uri au alterat amorul nostru: Eul meu prea mandru, Eul tau prea incapatanat... si m-am trezit ca ne hranim cu o dragoste surogat. Seamana atat de bine cu originalul, doar ca este suprasaturata in tot felul de aditivi.

Ne-am cam lasat prostiti de lumea aceasta ahtitata dupa falsuri si n-am mai stiut sa distingem calitatea de cantitate.

Suntem cu totii prea imbacsiti de toxine, astfel incat gurile de aer curat au inceput sa ne sufoce.

Mai stim sa existam intr-o lumea prea ocupata sa (supra)vietuiasca?!

Of! Mi-e dor de autenticitatea intru sentiment! Macar atat sa nu le permitem sa contamineze. Au infectat totul: solul, apa, aerul si acum incearca sa ne naclaiasca si sufletul.

Sa nu-i lasam, totusi, sa ne imbolnaveasca iubirea...

MSZ

10 martie 2014

Cand un dialog iti reda speranta

Din cand in cand, este frumos sa ai discutii cu taximetristii.

Ieri am aflat povestea unuia care este insurat de 21 de ani, are o fetita de 19 ani si un baietel de 9 ani. Imi povestea de sotia sa, de felul in care desi la inceput i-a fost foarte greu pana si-au invatat tainele comunicarii, el nu a renuntat pentru ca vedea in ea (si) feminitate. Imi spunea "Domnisoara, nimic nu este mai urat decat o femeie care face pe barbatul in societate. Stiti cum se vede cand el e pres si ea il calca in picioare?. Si multe femei poate ca nu ar face asta, dar asa li se spune ca trebuie sa faca. A mea, m-am prins ca era influentata de mama si surorile sale, dar am avut rabdare si acum suntem atat de fericiti. Chiar a meritat tot, desi de multe ori imi venea sa renunt."

Apoi, probabil pentru bacsis sau doar din dorinta de a se descarca in fata unui om pe care sunt slabe sanse sa il mai intalneasca, mi-a spus ca el considera ca femeile sunt mult mai puternice decat barbatii si ca pot sa duca mult mai multe, dar ca este frumos cand ele ii lasa pe ei sa isi manifeste nevoia de a fi barbati.

Un dialog cu un om simplu, un strain, dar care a surprins atat de bine in cuvintele sale esenta unor lucruri si stari ce ne dau tuturor batai de cap.

Si este atat de adevarat, in vremurile acestea bezmetice, femeile au uitat sa fie Femei, iar barbatii nu mai stiu cum trebuie sa se poarte un Barbat.

P.S.: Povestea asta a venit dupa ce m-am uitat la Sex and the City 2! Ce vreti?! Am devenit emotionala! :))

MSZ

07 martie 2014

Si totusi, poporul acesta nu doarme

E sfasietor sa iti auzi mama, la telefon, aproape plangand: "Nu-i vezi, mama, ce nemernici sunt? Poporul asta moare de foame si ei se cearta pe functii. Isi bat joc de noi si tot ceea ce putem sa facem este sa asistam la asta neputiinciosi. Oamenii au datorii la banci, la intretinere si lor le arde de orgolii".
Cat mai credeti, domnilor, ca duceti oamenii cu o punga de faina? Durerea e prea mare si binele promis prea departe. Poate aveti impresia ca daca ii tineti ocupati cu sunetul matelor care tipa dupa mancare nu va vor face nimic. Lasati-ma sa va aduc aminte ca ultimul care a procedat asa nu a sfarsit bine.

Cand omul de rand nu mai are nimic de pierdut si se aduna de pe jos nu o sa stiti ce v-a lovit. Un om ajuns la disperare nu mai tine cont de nimic... Si poate ca adultii uita, dar un copil isi va aminti mereu cand isi vedea parintii si bunicii plangand ca nu au ce sa le dea de mancare.

Si dreptate se va face...mai devreme sau mai tarziu!

Ce v-a facut neamul asta incat sa merite sa va bateti joc de el?

Realitatea se aude pe strada, in metrou si RATB (ar trebui sa vedeti ce mesaje aveti pe toate usile mijloacelor de transport in comun)... nu in fotoliile din institutiile publice...si lumea nu o sa poata sa o mai duca asa, mult.

MSZ

05 martie 2014

Scrisoare catre mine

Draga EU din viitor,

Sper ca esti bine.

Iarta-ma daca alegerile mele nu au fost mereu intelepte si acum ai si amintiri care te dor. Asa se intampla cand esti o copila: gandesti cu inima si te increzi in tot felul de povesti.

Sper ca viata a fost blanda cu tine si nu te uiti in spate reprosandu-ti ca nu am ales alt drum. Eu chiar am vrut sa iau deciziile cele mai bune. Atat m-a dus capul. Atat am facut.

Sper ca mai crezi in Dragoste si oamenii nu ti-au ciobit visurile si fiinta. Am trecut prin multe impreuna si vom mai trece... haide sa incercam sa nu ii lasam sa ne reduca la nimic!

Stiu ca am plans multe nopti si acum, probabil, ca din cand in cand ochii iti mai sunt grei din pricina aceasta. Iarta-ma, dar trebuia sa scot cumva raul si sa nu il las sa isi extinda radacinile in sufletul tau! L-am plans cat de mult am putut. Am vrut sa te las eliberata de dor, durere si greu.

Mi-as dori sa cred ca acum esti unde iti doresti si esti mandra de copila ce am fost. As vrea doar sa te stiu fericita... toata lupta pe care am dus-o a fost pentru tine si vreau sa imi imaginez ca nu a fost in zadar.

Sper ca esti iubita. Am incercat cu toate puterile sa te tin un om bun. Te-au cam ranit multi. Iarta-ma! Nu intotdeauna m-am priceput sa ii cunosc.... dar am facut totul pentru binele tau, mereu. Atat cat m-am priceput si eu.

Ti-ai gasit vocatia? Stiu ca am fost cam nehotarata in tinerete si te-am cam chinuit, dar nu am vrut sa te las sa ai ambitii si vise mediocre. Eu pentru asta lupt zi de zi.... altfel imi pierdeam vointa de atunci. Lumea e atat de rea si de negativista.

Sper ca ai o fetita. Stiu cat de mult mi-am dorit asta.

Sper ca inca mai stii sa iubesti, iar noaptea te tine EL in brate. Sa va impartasiti mereu bucuriile si sa va fiti aproape atunci cand viata va incearca.

Sper ca dimineata nu te duci la munca, ci faci ceea ce iti place. Sa te trezesti cu dorinta sa avansezi in directia planurilor tale si, de fiecare data, sa iti iasa de minune. Ai schimbat lumea? Daca raspunsul este „Nu”, te rog nu renunta! Pana la urma de ce ai mai trai daca nu ai avea un scop maret?

Esti fericita, da? Eu doar asta mi-am dorit pentru tine.

Te las acum, pentru ca trebuie sa ma intorc sa construiesc ceea ce vei fi.

Cu speranta in suflet,
TU, la 24 de ani...
...aceeasi MSZ, mereu alta

04 martie 2014

Care mai este diferenta dintre o emisiune tabloid si una cu subiect politic?

De ce ma mai mira subiectele emisiunilor de tip tabloid si invitatii de cea mai joasa factura, aratandu-ma indignata de popularitatea pe care o pot capata aceste noi „modele” propuse printre cetatenii tari, din moment ce politic avem oglindirea perfecta a mondenului?

Va rog sa imi spuneti care e diferenta dintre Loredana Chivu- care se ratoieste ca nu da inapoi masina primita cadou- si alesii tarii care behaie unul catre celalalt ca nu renunta la functii si pretentii?

Diferenta este ca deciziile, orgoliile si incapacitatea de gandire a duduii blonde NU afecteaza Romania, ci poate cateva deconectate neuronal care ar putea sa o ia exemplu.

Asemanarea este ca, aceiasi oameni care stabilesc ratingul televiziunilor si care mentin in preferinte si in prima linie scursurile ce isi perinda nurii si intimitatile prin diverse tabloide, sunt MAJORITATEA care decide, la alegeri, reprezentatii din cadrul structurilor de conducere si organizare a tarii.

Da, aceasta este scara de valori la care ne raportam. Nu avem nevoie de sondaje de opinie pentru a ne da seama ce va alege romanul, e suficient sa deschidem ziarele de scandal.

Multi invinovatesc ba telespectatorii, ba producatorii pentru tipul de subiecte abordate si aud mereu spunandu-se „nu va mai uitati la emisiunea X sau Y”, „nu mai citi revista/ziarul A sau B”. Asta te poate face sa crezi ca orientandu-te catre un domeniu serios - politica, sistemul decizional pentru viitorul tarii si al oamenilor etc.- vei gasi altceva. Si ce sa vezi? Dai tot de Bianca Dragusanu, Cristea, Bahmu doar ca au alte nume si miza pe care o joaca la ruleta scandalului este viitorul meu si al copiilor mei (daca mai ai curaj sa faci copii intr-o astfel de lume).

Noi am creat si am promovat si scursurile din politica si pe cele din monden. Avem soarta pe care o meritam si suntem rezultatul alegerilor noastre... sau al impasibilitatii noastre in fata tuturor spurcaciunilor in fata carora inchidem ochii si trecem mai departe, crezand ca metoda ascunsului gunoiului sub covor inseamna curatenie.

Un popor de oi... isi merita ciobanii.

MSZ

03 martie 2014

Cat suntem de mici... si de saraci

Lucrarea mea de licenta se intitula „Perspective etice asupra temei razboiului: studii de caz”. Am tratat in ea principalele 3 tipuri de teorii morale care stau la baza legitimitatii razboiului - datorita carora, practic, s-au intemeiat actualele legi din Dreptul International (pacifista, realismul amoral si realismul principial).

In baza celor doua criterii de jus in bello si jus ad bellum (partile componente ale teoriei razboiului drept) se iau deciziile politice actuale in ceea ce priveste declararea starii de razboi (vezi carta ONU). In fine, am simtit nevoia sa va plictisesc cu aceste amanunte pentru a lamuri ca nu sunt chiar pe langa subiect (cel putin la nivel teoretic, filosofic) si ca ceea ce se intampla in Crimeea, in momentul de fata, ne arata ca nu am invatat NIMIC din istorie si din trecut.

Ne lasam copiii sa vada/auda despre aceste atrocitati ce ar trebui sa le para preistorice, nu contemporane... oranduim pentru ei aceasta lume plina de orgolii, de sange, de teroare... si perpetuam un malum in se lasandu-le mostenire un apetit din ce in ce mai crescut pentru bani, putere si control. Si la final, stiti care e partea proasta: ca ORICUM toti murim si ca toata agoniseala noastra este un castel de nisip pe care il vedem puternica cetate. Nemurirea nu se cumpara lasand in urma crime si nedreptati, nemurirea nu poate fi cumparata... la final, pentru noi nu va conta, de fapt, decat ceea ce am trait in forul nostru interior - cat de seci si vlaguiti, sau cat de multumiti si satisfacuti vom inchide ultima oara ochii.

Nu stiu, poate ca sunt ultima naiva a omenirii, dar tot am impresia ca adevaratul nostru rol pe Pamant este triunghiul bine, fericire si iubire. Altfel, am fi fost lasati (de natura, de Divinitate, de cine vreti voi) simple animale ale caror unice griji sa fie mancarea si perpetuarea. Faptul ca suntem inzestrati cu ratiune si simtire arata ca avem alt scop pe lume, dar ne multumim sa ne reducem la instinctele primare de autoaparare si violenta pe care le extindem in cele mai sumbre scenarii si extreme... turbati, desi fizic nu suferim de rabie. Stapaniti de ceea ce ar trebui sa stapanim. Cat suntem de mici si de saraci...

MSZ

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...