28 februarie 2014

Indemn pentru o lume civilizata

Dragi jurnalisti, in special jurnaliste, incetam si noi cu sexismele de tipul "blonda lui...", "secretara lui...", "frumoasa X", "sexy consiliera" & co., mai ales in domeniile serioase, in care si asa femeile sunt discriminate pe astfel de criterii? Sau macar incepeti cu epitete si pentru barbati: "chelul de la", "subalternul lui", "macho manul de la", "mustaciosul X" etc..

Parca nu suna bine sa alaturam astfel de cuvinte, daca vrem sa ii ia lumea in serios, nu?

Si acest indemn mi-as dori sa se aplice la scara larga, daca dorim sa ne consideram civilizati. chiar nu este cazul sa ne catalogam in fel si chip, daca nu aceste lucruri sunt cele care ne fac apti sau inapti pentru diferite performante profesionale.

P.S.: Am spus in special jurnaliste, deoarece daca noi, femeile, ne catalogam in fel si chip nu putem sa le reprosam barbatilor ca sunt misogini.

MSZ


27 februarie 2014

Acum, la despartire

Poc!

Cioburi si aschii, ai grija!

Tabloul s-a spart. Tot ceea ce credeai despre viata ta se afla, acum, sfaramat la picioarele tale. Vezi bucati din El, in timp ce calci pe bucati din Tine. Parca erati frumosi voi doi. Parca va potriveati.

Nu te-ai gandit ca peretele-i subred si ca nu va putea sa sustina greutatea. Asa se intampla cu panotarea: nu poti sa pui orice, oriunde. Nu era suficient ca mana ta proptea tabloul in zid... nu il aveai si pe El sa te echilibreze.

A fost suficient un moment de neatentie si de oboseala pentru ca totul sa fie acum facut tandari.
Ia matura si apuca-te sa faci curatenie! Nici macar sa nu iti treaca prin minte sa te apuci sa lipesti! Vrei sa traiesti toata viata admirand crapaturi?!

Nu. De fapt, cel mai bine ar fi sa faci tu primul si ultimul pas si sa parasesti incaperea. Oricum el nu mai trecea de mult prin ea. Era prea ocupat. Asa ca ar fi cazul sa fii si tu absenta... cand se va trezi din buimaceala va realiza cat a gresit si ca te-a pierdut.

Suntem suma alegerilor noastre... invata sa iei decizii privind si pe termen lung, altfel nu te mira de ce noaptea esti singur in pat.

Cu drag,
MSZ


---- articol si pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/acum-la-despartire-3124

22 februarie 2014

Despre arta si alte naluciri

Acum doua saptamani vorbeam cu un politician din Romania despre arta, despre teatru, despre estetica. Am vazut un Om, dincolo de culoarea politica, de ideologie, de greseli.

Dialogul a inceput natural cu povestile mele despre perioada in care am lucrat la Galeriile Artmark, despre felul in care un tablou este valoros prin sine insusi, prin ceea ce reuseste sa trezeasca in tine- privitorul. Apoi mi-a povestit cum a inceput sa colectioneze opere de arta pentru a evada din cenusiul cotidian. Imi spunea cum mergea la teatru de la premiera piesei, pana spre ultimele reprezentatii pentru a vedea evolutia si chiar plictisul la care ajungeau actorii la final.

I-am intarit argumentatia spunandu-i ca asa vad si eu aceasta lume a rolurilor jucate pe scena oficiala: un spectacol de teatru reprezinta un moment unic in viata privitorului, pentru ca piesa si momentul pe care il vezi tu nu se va repeta niciodata, chiar daca se va mai juca de "n" ori, intotdeauna va fi ceva diferit (niciodata replicile nu vor fi rostite la fel, desi sunt aceleasi).

Am continuat apoi sa dezbatem despre pictura si am vorbit despre valoarea estetica a tabloului, frumosul ca reflectie a emotiei pe care o trezeste o culoare, un peisaj, o tehnica in sufletul celui care invata sa il admire. Aceasta-i vesnicia si frumusetea artei: capacitatea unui obiect de a prinde viata prin intermediu celui ce uitandu-se la el, invata sa il priveasca.

Usor, firesc, discutia a alunecat spre muzica, cea clasica, bineinteles. Imi povestea cum tatal sau le punea in fiecare week-end discuri si cum casa se umplea de sunetul operelor lui Mozart, Beethoven. Mi-am amintit cu drag cum si la mine in casa, in fiecare duminica dimineata, tatal meu care m-a crescut se trezea si asculta Verdi, Chopin & co..

Eu asa am crescut, cu o inclinatie si o fascinatie a esteticului sub toate formele. Aveam apetitul mereu nesaturat pentru literatura, pictura, muzica si tot ceea ce reusea sa scoata cele mai interesante trairi ale intrinsecului ce ma compune.

Mi-as dori ca fiecare om, fiecare copil sa aiba sansa unor astfel de momente... unor astfel de dalti care sa-i contureze spiritul si Sinele.

Week-endul acesta va provoc sa va priviti prin intermediul Artei, sub toate formele pe care le are!

MSZ

Cum sa nu crezi in iubire?

Societatea este indobitocita in ceea ce priveste iubirea pentru ca ii indoctrineaza gresit pe toti cei care vor sa creada in ea.

Cunosti si tu sentimentul dupa "n" dezamagiri cand iti spui ca asa va fi mereu si ca degeaba speri? Sau prietenele care iti ofera si povestea esecurilor pe care le-au avut si insista sa iti intareasca si mai mult convingerile ca nu exista iubire, fidelitate, respect si "pana la adanci batraneti"?!

Stii ce se intampla cu un copil daca in anii sai de formare este zilnic instruit ca nu poate sa faca nimic, ca nu e in stare de nimic, ca el insusi este un nimic?! Exact! Devine fix nimic.

Asa si cu iubirea si relatiile, daca asta propovaduiti asta primiti! Si cresteti frustrari si ajungem niste jeguri umane ce constant isi saboteaza si manipuleaza semenii.

Ei bine, eu sunt copilul caruia cu cat ii strigi mai tare ca este neputiincios, cu atat mai mult imi doresc sa iti dovedesc ca nu ai dreptate!!!

MSZ

21 februarie 2014

Exercitiu de eliberare

Ia o foaie de hartie!

Scrie-ti pe ea toate fricile, toata nelinistea, tot ceea ce simti ca iti e obstacol! 

Citeste ceea ce ai scris!

Acum, rupe foaia si arunca bucatile la cos! Tot ceea ce te impiedica sa evoluezi este mentalitatea nepotrivita!

Evalueaza-ti calitatile, nu te lasa coplesit/a de pesimism!

TU nu esti temerile tale! 

17 februarie 2014

Felicitari, Simona Halep!

Avem o romanca ce este, astazi, numarul 9 in WTA (Women's Tennis Association )!

Mai tineti minte ce scriau la inceputurile ei de cariera jurnalistii despre aceasta minune de om?! Nu ii interesa decat ce marime poarta la sutien inainte si dupa operatie. Asa au facut si cu Sorana Carstea, tot ce scoteau in evidenta era catalogarea ei ca fiind una dintre cele mai frumoase tensimene. Pentru ca romanul doar asta este obisnuit sa vada. Tin minte ca era exasperata de insistenta jurnalistilor asupra unui subiect care nu o definea deloc in ceea ce privea cariera si rezultatele ei. In loc sa fie intrebata despre tenis, pe ea o intrebau despre sani. Nu imi doresc sa ma gandesc ce era in sufletul ei. Se vede ca este sportiva si ca are bine pusa la punct tehnica stapanirii de sine, pentru ca eu cred ca le dadeam cu paharul de apa in cap daca indrazneau sa ma intrebe astfel de maruntistiuri cand eu stiam cum zi de zi muncesc si ma zbat sa fac performanta.

Astazi, ieri si dupa fiecare victorie a tensimenei Simona Halep sunt mandra sa o vad cum intrece toate asteptarile si cum le-a dat multora peste nas.

Astept ziua in care o femeie, fie ca este politician, sportiva, CEO de multinationala & co., nu va mai tine paginile ziarelor prin detalii care tin de aspectul fizic si vom invata sa urmarim acele caracteristici profesionale pentru care munceste zi de zi si sa o incurajam si sa o remarcam si sa o promovam pentru ceea ce cu adevarat este si poate!


MSZ


14 februarie 2014

Desavarseste-te

Draga mea, te rog sa iti aduci aminte faptul ca manechinele, cantaretele, prezentatoarele TV & co. sunt platite si pentru a aratat bine. Ele TREBUIE sa aiba mereu corpul perfect!

Pentru tine, in schimb, este important sa arati bine, sa fii mandra de tine si de corpul tau, dar energia ta nu trebuie consumata aproape exclusiv pe partea fizica.

Ai grija de sufletul si mintea ta, ele iti sunt principala carte de vizita!

Nu te infometa, dar nici nu te neglija!

Nu te bombarda cu ganduri negative despre felul in care te infatiseaza oglinda, dar nu fi delasatoare!

Nu te compara cu ceea ce vezi in reviste (daca ai sti ce inseamna un fotograf bun, o lumina buna si miile de efecte ai intelege ca nu vezi in poza realitatea), dar tinteste cat mai sus!

Te rog frumos, intotdeauna sa te ingrijesti de trupul tau, de cultura ta si, mai ales, de spiritul tau!

MSZ


13 februarie 2014

Femeile si nevoia de conclav - sau cum ne sapam, de multe ori, propria groapa

De cate ori nu ai fost tentata sa ceri o parere, doua, toate unei prietene? Sa simti, destul de bine, in sinea ta care este varianta pe care iti doresti sa o alegi, dar sa cauti repede un responsabil in luarea deciziilor?

Daca ai facut acest lucru de nenumarate ori inseamna ca in mod CERT esti femeie.

Un fel de masochism dus pana la paroxism. Nu vreau sa inteleaga cineva ca incurajez solitudinea si o viata lipsita de prietenie, ci doresc sa invatam sa discernem intre CALITATE si cantitate.

Prieten iti este acela care nu te incurajeaza sa iei o hotarare impusa, gandita, ori aplicata in trecut si de el, ci stie sa te asculte si sa te ajute sa vezi in tine ce vrei, cu adevarat, sa faci.

Nu suport ideea de a dicta cuiva viata si, in mod automat, nu accept sa imi fie mie impus traseul. Daca vin la tine cu o problema inseamna ca vreau sa ma asculti, nu sa ma judeci si sa imi dai ordine. Daca vin descurajata si descumpanita, imbarbateaza-ma, nu ma coplesi. Nu imi spune tu daca e potrivit el pentru mine sau nu, cat timp nu ma bate, insala si injura. Invata-ma sa inteleg ca restul micilor dileme pot avea o rezolvare, nu imi tranti pe masa deziluzia si pesimismul.

Multe dintre noi, femeile, ne luam deciziile dupa capul prietenilor... suntem prea lase pentru a fi "barbate" si a ne asuma omul de langa noi.

Cand ii povestesti prietenei tale despre voi doi (desi nu iti recomand sa o faci decat in cazuri extreme) asigura-te ca pleci de la ea eliberata, nu incarcata de noi ganduri. Tu vrei doar sa te confesezi, nu sa te impovarezi cu alte scenarii pesimite. Te pricepi tu destul de bine la asta!

Prietena ta fie doar te asculta, fie te incurajeaza. Daca iti da sfaturi, ia in considerare ca acestea sunt, de fapt, indreptate catre ea si experientele/trairile sale, nu ale tale. Ea iti da reteta fericirii in viziuna ei, pentru ca nu poate niciun om pe acest Pamant sa traiasca si sa simta povestea ta.

E relatia ta! Decide impreuna cu El pentru ea... nu lasa, in patul vostru, sa intre si prietenii vostri! - MSZ

Scris pentru http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/femeile-si-nevoia-de-conclav-sau-cum-ne-sapam-de-multe-ori-propria-groapa-3116

10 februarie 2014

Intrebari de inceput, in sfarsit!

Ai simtit vreodata nevoia, incarcata fiind cu toate gandurile tale, sa te prabusesti pur si simplu oriunde apuci si sa stai acolo pana cand te descarci de tot negativismul acumulat?

Sa plangi, sa privesti in gol, sa te intinzi pe spate si sa te uiti la cer... sa fii atat de prezent cu tine incat sa nu iti pese cine ar putea sa te vada si sa te creada nebun, pentru ca zaci pe jos voluntar si nepasator?

Sa te eliberezi de toata durerea acceptandu-ti demonii si slabiciunea?

Sa te ridici apoi cu alte forte si complice cu tot ceea ce vezi, cu umbra din tine sa te aventurezi inca o data in viata?

Sa nu te mai intereseze decat ceea ce urmeaza sa faci si nimic din ce a fost?

Sa te duci la el fara teama ca ai putea sa il pierzi si sa ii marturisesti tot ceea ce ai ascuns tacand?

Sa nu te intereseze decat sa te implinesti?

Sa lasi destinul sa lucreze impreuna cu tine, ci nu impotriva ta?

Sa te dezbraci de scuturi si de armuri in fata lumii si sa realizezi ca acum, de fapt, esti cu adevarat puternica - acceptandu-ti vulnerabilitatea?

Sa nu mai ai teama de nimic? - MSZ

Femeile si Iubirea (dialog real, recent)



"-Stii cum eram acum o saptamana, Marina? Plangeam...plangeam cu muci!
-Of, relatiile astea!
-Da, dar as mai plange. As mai plange inca o saptamana doar pentru pupatul ala pe frunte, de la sfarsit. Stii ce zic, nu?
-Oh, da!"

Toti avem demoni si scenarii... important e ca atunci cand ii scoti la suprafata, el sa fie acolo si sa te sarute... si atunci intelegi toata suferinta exorcizarii.

09 februarie 2014

Tacerile ce ne apasa

Era seara si prea tarziu afara, cat si in noi.

Si-mi spune oftand:
-Niciodata nu o sa poti sa ma intelegi!

Tot ceea ce am stiut in acel moment au fost lacrimile care imi inundau ochii. Tot ceea ce imi doream era sa ii strig "Eu fac toate eforturile sa te inteleg, dar tu nici macar nu te obosesti sa incerci sa imi explici". In schimb, am tacut si am ales sa privesc, din nou, pierduta pe geamul taxiului... acelasi oras pustiu si indiferent.

Si tot ceea ce gandeam era "Orice ai face pentru el, nu va observa. Niciodata nu va fi indeajuns sacrificiul tau.". Si incercam sa nu mai plang constientizand atata nepasare, neobservare, neincredere.

De ce nu era evident si pentru el? De ce nu aprecia tot efortul meu? De ce vedea doar momentele cand cedam, niciodata pe acelea cand cladeam?

Cu toate acestea, simt ca nu pot sa renunt. Nu stiu de ce si ma doare. Nu as fi vrut decat sa stie sa ma impace... tot ce avea de facut era sa ma ia de mana si sa ma sarute.
...dar a ramas inert in celalalt capat al banchetei.

Si amandoi am tacut toate cuvintele frumoase ce trebuiau spuse.

MSZ

Sa nu mai pocim limba romana (1)

Astazi ma simt generoasa si vreau sa impartasesc cu voi un nou secret al limbii romane: pleonasmul pe care multi dintre noi il facem atunci cand folosim expresia "dar totusi".

"Dar" (conjunctie) este sinonim cu "totusi", ergo spunem un fel de "totusi totusi" sau "dar dar" atunci cand le alaturam... si nu suntem balbaiti, nu-i asa?!

Corect este "si totusi"!

MSZ

08 februarie 2014

De cand a devenit CNA-ul mai catolic decat Papa?!

Saptamanile trecute auzeam/vedeam decizia de inchidere a postului Taraf TV. Nu am niciun fel de afinitate pentru acest gen de muzica si, daca ar fi sa fiu corecta, intre versurile "sa moara dusmanii mei de ciuda" si intre "am o inima de dat unui barbat care sa stie ce sa faca langa mine in pat" diferenta de nuanta o da numai muzica pe care sunt cantate. Pe mine, una, ma bucura decizia, dorindu-mi sincer ca noile generatii sa nu mai fie prostite de asemenea (dez)acorduri. Insa, traiesc in era internetului si stiu foarte bine ca singurii care mai sunt "afectati" de scoaterea din grila a postului TV mentionat sunt cei care au o inaintata si eventual nu au disponibila o conexiune la internet. Restul sunt garla pe net si sunt convinsa ca mai degraba stau pe YouTube si isi asculta idolii, decat la TV.

Saptamana aceasta, dupa episodul manele si manifestul anti Nymphomaniac II (Pudicii de noi! Mi s-a parut fantastic ca intre membrii CNC care au votat pentru se afla o tipa care a pozat in Playboy! Tocmai am dus ipocrizia la un nou nivel), aflu ca doua videoclipuri au fost si ele interzise. Este vorba despre Trupa Vunk - #AsaSi si AndraMusic - #Inevitabil va fi bine. Motivul: plasarea de produse fara avertisment in prealabil. Hai, nu zau! Era vreo sticla goala si trebuia cenzurata nuditatea ofensatoare a acesteia sau cum?!

Pe Andra nu ai cum sa nu o asociezi cu imaginea Garnier - Romania, ruleaza reclame cu ea toata ziulica, faptul ca apare un produs in clipul mentionat este ca si cum nu ar aparea. In fine, stiu ca sunt blurate imaginile cu produse in redarea videoclipurilor pe TV si ca pe YouTube este singurul loc unde vezi numele produsului si imaginea clara. Chiar in halul acesta sa ajungem cu cenzura?

Hai sa interzicem documentarele de pe Animal Planet. Pai e o mare obscenitate sa vezi cum se reproduc diferitele specii, nu? Hai sa interzicem toate videoclipurile in care apar obiecte (scaune, mese, canapele etc.) pentru ca e plasare de produse. Ai observat si tu ca masuta e de la IKEA Romania. Hai sa interzicem tot si sa ne reintoarcem in comunism!

Da-o incolo de revolutie, de libertate, de ridicare a cenzurii - stiu 11 insi ce e mai bine pentru 19 milioane de romani!

Radem, glumim, dar ceea ce incepe sa se intample in tarisoara aceasta este foarte grav! Incep cu mici schimbari, ce ni se pot parea neimportante, iar cand ne vom trezi cu pumnul pus in gura s-ar putea sa fie prea tarziu!

Cenzura este un fenomen politic, iar membrii CNA sunt numiti de catre Parlamentul Romaniei! Nu ii lasati sa faca abuzuri!

MSZ

Va invit sa vedeti, in filmuletul de mai jos, o explicatie etica a fenomenului cenzurii



07 februarie 2014

Nu vreau sa ma cert

Nu imi place sa ma cert! 

Detest ideea de ciondaneala, de injurii, de cuvinte grele aruncate catre celalalt, de suparari ce tin zile, luni, ani. Recunosc ca am si eu momentele mele in care cedez si explodez si, inevitabil, ma trezesc intr-o plina discutie in contradictoriu, unde nu mai cunosc nicio urma de ratiune si dau afara tot veninul.

Multi oameni spun ca la suparare tot ceea ce zici este ceea ce gandesti. Dati-mi voie sa ii contrazic! Cred ca in acele momente de tensiune maxima, de fapt, esti tentat sa scoti din tine toate fricile, temerile, angoasele, demonii si scenariile cele mai urate pe care le-ai tinut in tine, crezand ca poti sa le controlezi. Cand ii urlii vrute si nevrute, nu te raportezi la el cu inima, ci cu tot ceea ce ai mai rau din tine. Atunci, abia atunci, ai curajul sa iti eliberezi toate prezumtiile sumbre pe care analize mult prea subiective ti le-au dat ca rezultat.

Afirmam, asadar, la inceputul acestei marturisiri ca-mi este lehamite de cearta si o sa va  lamuresc de ce prin, cred eu, cel mai graitor exemplu. 

Am ajuns sa imi dau seama cat de distructiva si inutila este eliberarea furiei si mentinerea unor resentimente fata de un om drag, cand o cunostinta mi-a relatat una dintre cele mai urate intamplari posibile. Se certa, in cei mai nocivi termeni, cu iubitul ei, la telefon. Injuraturi, calomnii si tot felul de echimoze emotionale ieseau la suprafata. La un moment dat, el i-a inchis telefonul. Bineinteles ca, s-a confesat imediat prietenei sale despre cat este de „magar, dobitocul” si cam ce tupeu fantastic a avut sa ii faca asa ceva. Cateva minute mai tarziu, maxim o ora, a fost sunata pentru a fi anuntata ca el a murit. Exact! Vorbea cu ea la telefon si a facut accident de masina. Nu i-a inchis nicio secunda telefonul in nas – acela a fost momentul cand s-a produs impactul.

Va imaginati cum ar fi sa traiti cu povara ca ultimele cuvinte spuse unui om drag au fost doar niste manifestari ale nervilor? Sa nu mai aveti cum sa va retractati cuvintele, sa va impacati cu el, sa va eliberati de vina de a-l fi mustrat si postum (chiar daca nu cunosteati acest amanunt)?

Si atunci, ce rost are sa ne certam? De ce? Pentru ce sa traim cu povara vorbelor grele spuse si cu tacerea cuvintelor care chiar contau?

MSZ

06 februarie 2014

"Te" pentru ca esti TU

„De ce ma iubesti?”- te aud punandu-mi intrebarea aceasta si nu reusesc sa inteleg sensul si rostul ei. Este ca si cum m-ai intreba „De ce respiri?”. Chiar crezi ca o serie de motive, de check-uri sunt cifrele care imi dau suma totala a iubirii pentru tine? Nicidecum. Iubirea, daca este iubire, nu se bazeaza decat pe simplul sau fel de a fi.

Te iubesc pentru ca te iubesc. Da. Pur si simplu. N-am nevoie de motive, am nevoie doar ca tu sa-mi fii. Simplul fapt ca existi, ca te-am aflat, ca esti parte din viata mea imi este rationament suficient pentru iubire. 

Nu are legatura cu numele tau, cu profesia ta, cu felul in care arati, cu nimic palpabil. Singura conditie pentru infaptuirea acestui sentiment este insasi existenta ta.

Este greu, intr-o lumea atat de insetata de palpabil si rational, sa poti sa intelegi ca cineva te iubeste cu tot cu imperfectiunile tale, cu tot cu ifosele tale, cu tot cu starile tale. Este atipic ca cineva sa te mai doreasca pur si simplu, fara sa ai o serie de criterii pe baza carora sa fii considerat admis.

Daca te-ai privi prin ochi mei, ai realiza ca ei iti vad doar sufletul... nu se opresc la invelisul pe care il poate observa toata lumea. 

Cum te cunosc eu, ei nu te pot afla... si asta mi-e suficient pentru a simti tot ceea ce inima mea nutreste pentru TINE.

MSZ

Grapini si limba romana (ep.2 - din pacate)

Stima Dna. Ministru, mi-as dori din suflet sa va pot scrie acest mesaj cat mai gresit, astfel incat sa fie pe intelesul Dvs.. Nu pot! Va rog sa imi acceptati aceasta slabiciune de a-mi respecta suficient de mult limba incat sa depun toate eforturile necesare pentru a nu o faulta!

Mi-ar placea (sa zic „place”?) sa ne explicati si noua ce este acela „salarul” si cum se „creeeeeeeeee(sunt suficienti de „e”?!)aza” locuri de munca la privat, care vor fi platite cu 50% din venitul „angajatilor de la buget” (sa inteleg ca angajatii la stat vor avea o reducere substantiala a salariului pentru a se redistribui acei bani catre firme?!)... de data aceasta in limba romana.

Singura explicatie pe care o pot gasi acestei indrajiri de a va scrie, in continuare, parerile in cel mai spurcat mod cu putinta (desi v-a fost semnalata de presa si nu numai problema GRAVA pe care o aveti cu limba romana - pe care, se pare, ca o URATI sincer, din moment ce scuipati cu atata pasiune peste orice norma de bun simt a scrierii si folosirii ei) este faptul ca va adresati, preponderent, unui electorat agramat -acestia se oglindesc in Dvs. si sa se regaseasca in lipsa de cultura si de educatie si traiesc cu impresia ca ei, de fapt, sunt foarte destepti din moment ce sunt la fel de analfabeti ca un Ministru.

Si totusi, pe ce considerente, in 2012, „Fundatia Internationala Mihai Eminescu”(Fundatie Internationala pentru Cultura, Stiinta si Morala Civica) v-a acordat o Diploma de Excelenta?!


MSZ


05 februarie 2014

Arta de a te desparti (pe scurt)

Mi-e scarba. Mi-e scarba de oamenii aceia care au fost impreuna pana la un punct - cand au realizat ca au interese diferite, iar la momentul separarii drumurilor arunca doar bolovani inspre celalalt. Nu putem sa avem demnitatea de a intelege ca nu toata lumea trebuie sa fie de acord cu noi si ca avem dreptul sa mergem fiecare pe alta cale?

Cat timp nu imi faci rau, esti liber sa te manifesti cum vrei. Eu nu am de ce sa spun acum ceva urat despre tine, daca pana mai ieri te ridicam in slavi - o astfel de actiune va indica ce fel de om sunt eu, nu celalalt.

Demnitate... ce cuvant mare pentru micimea unora. - MSZ

04 februarie 2014

Unde o scoti in oras (?!)

Am lamurit acum cateva saptamani ce semnificatie poate avea fiecare tip de invitatie la masa . Dupa cateva dezbateri asupra celor mai elegante si high-class localuri in care un barbat trebuie sa invite o femeie, la prima intalnire, daca doreste nu neaparat sa o impresioneze, cat sa ii demonstreze ca ocupa o pozitie de top in ceea ce priveste atentia si interesul sau - am ajuns la cateva clasificari. (nu sunt toate, ci cu greu am incercat sa ma rezum la 3 exemple)

Cina:
1. Isoletta – elegant, intim, select
2. Patrizia – aparte, distins, rafinat
3. Zabaione – aici principalul argument a fost mancarea, apoi ambientul si rafinamentul

Pranz:
Isoletta si Zabaione au fost si ele pe lista, dar pentru a nu repeta am facut si o alta clasificare:
1. La Cantine Du Nicolai
2. La Brasserie
3. Osho

Mic dejun*:
Va spuneam ca micul dejun este, de fapt, cel facut de el, in timp ce ea pregateste cafeaua. Oferta ni s-a parut destul de restransa in ceea ce priveste restaurantele care ar putea fi alegeri ideale pentru o invitatie la brunch (am convenit in articol faptul ca brunch-ul intra in categoria mic dejun care indica interesul barbatului pentru femeie), multe ducandu-se mai mult in zona de lunch si cina, dar am gasit o oarecare clasificare.
1. Rue Du Pain
2. Ad Hoc Bistro 

 *la micul-dejun am propus/votat singura, cei care m-au ajutat sa fac topurile de la cina si pranz nu au avut idei prea mule pentru primul moment al zilei.

Sper sa fie inteles faptul ca aceste nume au fost alese in urma unei selectii si ca au fost mult mai multe propuneri si ca sunt mult mai multe localuri demne de luat in considerare, dar eu am alcatuit doar TOP-ul si am mers pana in extrema acestuia, incercand (pentru pranz si cina - care sunt cele mai relevante) sa identific in mod exclusiv localurile de lux din Bucuresti . 

Sunt curioasa si ce alte sugestii/recomandari ati mai avea. :)

P.S.:  Nu este reclama platita! Chiar nu am primit nici macar o grisina din partea casei pentru a scrie aceste lucruri, a fost doar o cercetare/clasificare personala.

MSZ

01 februarie 2014

Setea sufletului meu

Toti purtam asupra noastra rani, bagaje, cicatrici, demoni si frici. Problema intervine abia in momentul in care acestea ne impiedica sa mai traim frumos. Cand ne este teama sa mai fim, sa mai simtim, sa ne mai abandonam in speranta iubirii si a incercarii. Cand orice atingere ne arde si ne doare. Cand cuvintele sale sunt pentru noi sunete goale, seci de sens ce lovesc timpanele noastre care de atatea ori au auzit vanul promisiunilor in trecut. Cand ii pedepsim pe cei ce ar putea sa fie, din cauza tuturor celor ce au fost. Cand ne condamnam sufletul in neputinta si lantul singuratatii si ne izolam inima din vazul iubirii.

Si ii cerem sa nu ne iubeasca pentru ca avem patata memoria si siguranta. Si ne doare ca nu putem sa ii dam tot ceea ce ne ofera. Si ne dorim sa fim capabili, din nou, de simtire. Si ne tinem, totusi, departe… strigand inutil durerea neputintei de a fi, prin a simti.

Mi-am pus si eu atatea oprelisti si transfigurari cand simteam ca in jurul meu incepe sa semene a iubire. Stii care era prima mea reactie in fata emotiei? Fugeam! O alungam! O refuzam! O incarcam de negativ si de nesiguranta! Refuzam sa cred ca este autentica si incercam prin toate caile sa ii arunc pe umar vina inchipuita si fapte de care nu se facea ea vinovata. Platea iubirea noua, pentru pacatele tuturor subterfugiilor trecute. Si o izolam si ma deziceam de ea. Ca o idioata ce credea ca doar asa este in siguranta!

Si-n timpul acesta stii ce se intampla cu sufletul meu? Se ofilea si putrezea din cauza incapatanarii mele absurde. Plangea si sangera aruncat intr-un cotlon al fiintei mele, mult prea orgolioasa pentru a accepta iubirea. Refuzam sa dau apa desertului din mine doar pentru ca imi era frica de furtuna… si am preferat atata timp sa raman seaca, arida, crezand ca doar cutezatorului ce va cauta cu indarjire oaza merita sa ii daruiesc din mine. De parca as putea sti de dinainte cine merita, cine apreciaza si cine ramane.

Unora le sta bine cu drumul si adapatul de ocazie. Nu poti sa cunosti unde vrei sa ramai daca nu te duci acolo. Nu poti sa iti refuzi dreptul la dragoste si la fericire, doar pentru ca in trecut oazele s-au dovedit a fi Fata Morgana- iluzie care ne face sa credem ca vedem realitate acolo unde nu este decat desert.

Eu insa nu am dreptul sa ma privez de ceea ce imi este destinat: iubire! "E greu sa lupti impotriva inimii, fiindca tot ceea ce doreste se cumpara cu pretul sufletului", spunea Heraclit, iar eu aleg astazi sa nu mai lupt cu mine, ci cu tot ce ar putea sa stea intre mine si destinul meu. Aleg sa simt, sa fiu, sa ma daruiesc, pentru ca altfel nu concep ca pot sa traiesc.

Si stii ceva? Mai bine sa te avanti in lupta si sa pierzi, decat sa duci o existenta mult prea banala si nimanui folositoare stand pe margine si numarand cum mai trec anii.

Aleg sa iubesc si sa traiesc! Cu orice riscuri!

...iar celui ce m-a ranit in trecut nu am decat atat sa ii mai spun: nu ai reusit sa ma distrugi…

MSZ

Tu, cat timp mai dai vina pe altii pentru nefericirea ta?

Ne multumim cu putin?!

Mi-e greu sa cred ca este cu putinta acest lucru, ci mai degraba as afirma ca ne multumim cu ceea ce credem ca meritam. Daca avem constiinta a ceea ce suntem, a ceea ce avem de oferit, dar mai ales a ceea ce trebuie (ca si consecinta a primelor doua) sa primim, nu avem cum sa ne putem complace in mediocritatea unei oferte pe care nu o acceptam a fi potrivita noua.

Relatiile cu ceilalti suporta caraterul unui schimb continuu: de gesturi, idei, afecte, pretentii si intentii. Putini sunt aceia care daruiesc fara asteptari, iar daca asteptarile nu vin dinspre ceilalti, vin dinspre ei insisi. Adica, pot sa nu am vreo dorinta sa imi oferi tu ceva in schimbul a ceea ce ti-am dat, ci sa imi ofer eu mie o imagine frumoasa a mea, pentru ca am facut gestul unei daruiri neconditionate.

Am avut de multe ori teama unor “de ce-uri”ale limitelor acceptarii mele: De ce dau? De ce nu primesc? De ce ma multumesc cu ceva ce imi este insuficient? & co. si am crezut ca trebuie sa conditionez externul (persoana cealalta) pentru toate nemultumirile mele. Insa, ce vina au ceilalti ca eu simt ceea ce simt? Eu aleg starea in care ma aflu si in care imi permit sa continui sa exist, chiar si atunci cand sunt nemultumita, asadar ce vina are cel ce nu imi ofera, ori cel ce imi ofera prea putin?

Singura lui vina este ca a devenit, constient sau nu, groapa mea de gunoi in care arunc tot ceea ce, realizand ca depinde strict de mine, ma nemultumeste. Este atat de simplu sa dam vina pe ceilalti, pe viata, pe Divinitate si pe existenta pentru nemultumirile noastre, incat ne-ar fi incomod sa ne raportam la noi ca victima si calau.

Bineinteles, afirmatiile mele anterioare nu vor sa spuna ca doar eu imi port vina propriilor nemultumiri. Acestea sunt, intr-adevar, conditionate si de cauze externe, de intalnirea cu celalalt, dar eu am puterea, vointa, acel liber-arbitru de a decide cat suport, daca suport si de ce suport.

Pot sa contientizez astazi ca sunt fauritorul propriului meu destin? Pot sa constientizez ca eu am puterea si capacitatea de a ma plasa la margini de povesti, cand, de fapt, imi doresc sa fiu intriga lor? Atunci inseamna ca pot sa inteleg si ce trebuie sa fac pentru a schimba povestea, pentru a da eu desnodamantul dorit vietii mele.

In fiecare situatie, faptul ca nu alegem sa facem ceva este tot o alegere si singura constanta este schimbarea, care apare independent de noi si care nu este conditionata de actiunea noastra. Da, schimbarea nu are nevoie ca noi sa fim dinamici pentru ca ea sa aiba loc, insa daca alegem sa asistam pasivi la felul in care cursul vietii noastre curge si parcurge anii pe care ii avem, nu meritam sa ne plangem.

Vrei ca o schimbare (indiferent ca este determinata sau nu de tine) sa te duca acolo unde gasesti radacinile Eu-ului tau? Implica-te activ in viata ta. Nu te descuraja, nu te da batut, nu renunta sa iti cauti maximizarea confortului sub toate aspectele.

Da, este DATORIA ta sa iti oferi tot ceea ce iti doresti- nu a altora!

MSZ


--- si pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/tu-cat-timp-mai-dai-vina-pe-altii-pentru-nefericirea-ta-3110

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...