30 ianuarie 2014

Vanghelie vs. Grapini - cine face mai multe greseli?

Vanghelie, te-a luat Grapini la concursul de mutilare a limbii romane! Lasa ca o trimitem in Parlamentul European, sa nu isi dea seama nimeni ce dezacorduri este in stare sa faca.

Doamna, cand ajungeti acolo, va rog, sa nu ne impartasiti experientele dvs. in scris, pe facebook. De fapt, lasati-va de scris de pe acum!

Daca in cazul unui primar ii poti explica odorului tau drag si scump ca are aceasta functie pentru ca e ales de cetateni... deci a fi semianalfabet nu este garantia succesului in viata ... cand agramata e ministru, asadar a fost desemnata in functie, cum ii justifici copilului ca doar invatand si trecand cu brio examenele la limba romana o sa aiba parte de recunostinta si apreciere?

In pozele de mai jos, regasiti cateva exemple... pentru mai multe, accesati pagina Doamnei Ministru. Desi, nu va recomand sa va zgariati retina.




Risipa de iubire

Mi-am scurtat multe zile din viata aceasta, pentru tine.
Of! Daca ai sti tu de cate ori ma puneam sa dorm prea devreme, doar pentru ca abia asteptam sa vina a doua zi si sa te revad... Mi-am ingramadit noptile in somn agitat, pentru ca sufletul imi alerga nebun spre tine. Si, in loc sa imi traiesc clipele si asa prea putine pentru un muritor, le iroseam visand la tine.

Oare, ai meritat sa fac atatea? Sa ajung sa tai din mine, sperand ca voi reusi, cumva, sa ma ajustez dupa forma ta? Un colt n-ai fi indoit din tine... sa imi faci munca mai usoara. Si eu nu am stiut decat sa ma reduc, constant, la tine ... pana cand am ajuns sa nu mai pot sa ma adun.

In lada care pastra toata zestrea noastra de iubire secretul vesniciei era sa punem amandoi. Insa, unul a dat si celalalt a luat de fiecare data ... si am scazut neincetat. Cand vom ajunge la fundul lazii, ne vom da seama ca tu vei avea prea mult si eu voi fi ramas cu nimic.

Nu este firesc sa ne fie asa menirea! Si-n pierdere, de fapt, ramai doar Tu... pentru ca acela care va depinde intotdeauna de ceea ce ii ofera celalalt va fi mereu un cersetor, oricate ar avea.

Eu mi-am invatat lectia si acum pot sa imi vad linistita de Destin. Te las in urma, chiar daca imi este nespus de greu. Te-ai lacomit atat de mult in povestea noastra, incat m-ai lasat, acum, fara nimic de oferit. Da, tie nu mai am ce sa iti dau... dar stiu ca ma asteapta altcineva, pregatit sa ma reintregeasca si sa imi aduca inapoi tot ceea ce am risipit.

Si as mai vrea sa stiu: intr-o relatie, care este punctul in care lipsa reciprocitatii reuseste sa schimbe macazul si sa ne duca intr-o alta gara, pe un alt peron -poate de aceasta data, chiar la destinatia potrivita?
Cu drag, mereu,
MSZ

26 ianuarie 2014

Mi-am pierdut directia

Am ajuns sa ne vindem sentimentele pe nimicuri. Atat de inutili si de goi ne simtim, incat orice bruma de atentie o transformam in iubire.

Cine suntem? Ce stim? Ce avem de oferit?

Ce mai conteaza totul, cand pustiul te apasa? Stiam ca sunt un om puternic, capabil sa infrunte si sa indure atatea, pana cand am intalnit iubire. Ah, si cum ma uitam buimacita sa fug in dreapta sau in stanga, oriunde doar sa nu ma atinga. De ce? Pentru ca stiam ca voi fi vulnerabila in fata ei si ca nu voi mai tine cont de logica, de reguli, de nimic si ma voi pierde in tumultul ei. Insa tornada are forta de atractie si oricat de bine ai crede ca te-ai baricadat, niciodata nu stii cu adevarat daca esti in siguranta sau in mijlocul ei.

Si m-a trezit in mijlocul ei. Cu ganduri si emotii zburand aleatoriu prin vartejul acesta, picioarele imi tremurau si nu mai stiam pur si simplu ce sa fac, de ce sa ma tin, cum sa nu ma sfarsesc. Si stau tot aici, incercand sa imi dau seama cum trebuie sa procedez, cum este mai sigur sa supravietuiesc.

Cred ca una dintre cele mai grele poveri pe care un suflet le duce este cea in care se simte inutil, in care isi da seama ca nicio marturisire, nicio fapta, niciun gest pe care este capabil sa il faca nu poate infulenta in mod decisiv actiunile celui pentru care il doreste.

Unde este capatul acestei lupte pentru iubire, supravietuire si traire? Pentru ca, pana la urma, a iubi inseamna a fi intr-adevar capabil de a trai. Insa cum este cu dragostea in van? Cu neraspunsul la sentimente?

Cand stim ca trebuie sa ne oprim, dar, mai ales, cum o facem?

Care este punctul in care lipsa reciprocitatii reuseste sa schimbe macazul si sa ne duca intr-o alta gara, pe un alt peron? Poate de aceasta data, chiar la destinatia potrivita... - MSZ

24 ianuarie 2014

Nu vreau sa ma pierd de tine

Nu ma lasa sa ma pierd de tine. Imi este foarte dor sa-ti fiu cum iti eram. Sa ma mai simt in gandul tau si-n felul tau de-a exista, sa ma mai strangi in brate cum la inceput nu conteneai sa o faci, sa ma saruti, sa ma doresti, sa ma implinesti.

Stii cat de mult ma incanta faptul ca iti lipseam si mi-o spuneai? Felul in care ma luai de mijloc si ma iubeai chiar daca nu trecusera decat cateva ore de cand ma vazusei ultima data? Unde ne sunt inceputurile de iubire si de daruire? Clipele acelea cand ne contopeam in gand si-n trup, cand ne zambeam complice si adormeam tinandu-ne de mana? Impreunarea aceea a degetelor care noaptea se cautau in pat, se dezmierdau, se alintau, se reintregeau in atingeri si mangaieri?

Mi-e atat de dor de tine si de mine la inceput. Te simt atat de distant si de distrat si ma raneste aceasta indepartare. Ma doare carnea si sufletul si gandul si totul meu ce l-am cunoscut numai prin tine. Si vreau sa-ti stau aproape, sa-ti fiu cum iti eram, sa te recunosc asa cum te-am aflat.

Nu vreau sa ne pierdem unul de celalalt, sa apara dureri si soapte nespuse intre noi. Nu vreau sa ma pierzi, intelegi?! Cand inca ma simt atat de a ta, cand inca imi esti atat de necesar.

Nu vreau sa ma uiti intr-un colt al vietii tale si sa te intorci doar din cand in cand cu fata spre mine. Te doresc ca la inceput, ba chiar mai mult... si tot ce sunt si tot ce am si tot ceea ce ai facut din mine nu are voie sa se piarda.

Ia-ma in brate, saruta-ma si spune-mi ca ma vrei ca la inceput!

MSZ

23 ianuarie 2014

Facebook si YouTube - scurta analiza

Aseara am vizionat un filmulet, destul de interesant, despre cum facebook isi va gasi declinul prin introducerea filtrelor de selectie a postarilor si Ad-uri sponsorizate. Foarte bine punctat era faptul ca tot mai multe dintre postarile noastre sau ale prietenilor nostri tind nu doar sa se piarda in tabloul supraincarcat al NewsFeed-ului, dar din cauza prea multor reclame si a selectiilor facute de catre facebook ajung sa dispara complet. Lucru care ar genera nemultumirea utilizatorilor si migrarea lor catre noi retele de socializare care sa aiba caracteristicile de la inceput ale facebook-ului (cand nu era vaca de muls, se afla la inceputul expansiunii sale si parca ne intelegeam mai bine unii cu ceilalti). Declinul facebookului este preconizat si de diferite agentii de presa care au lansat articole, sondaje si speculatii (asociind cu ideea de cercetari realizate la Princeton - sa nu uitam ca Zuckerberg a promovat foarte tare Harvard-ul, deci sa nu fie cumva vreo coincidenta) privind anul in care reteaua va pierde peste 80% din utilizatori.

Parerea mea? Manipulare si informatii menite sa testeze comportamentul consumatorului, impingandu-l catre diverse actiuni (de consolidare a dorintei de a isi mentine contul personal, de deschidere a unuia si cred ca mai putin de renuntare la facebook – eu tot cred ca publicitatea negativa tinde sa fie reverse psychology in anumite contexte).

Necesitatea de a avea cat mai multe cunostinte in domeniu, ma determina sa citesc si sa studiez destul de atent astfel de tendinte si de informatii si, desi, sunt de acord cu anumite aspecte comentate de Veritasium, nu pot sa nu mentionez faptul ca atat YouTube-ul, cat si facebook-ul sunt interconectate (si aproape interdependente).

Da, YouTube te plateste pentru numarul de vizualizari pe care il inregistrezi, dar si Facebook te ajuta (platind sau nu) sa iti faci vizualizarile de pe YouTube. Sunt curioasa daca nu cumva mai mult influenteaza Facebook veniturile inregistrate pe YouTube, decat link-urile de directionare menite sa genereze like-uri (respectiv atingerea targetului de reached people) pe care le poti folosi pentru a accesa profilul persoanei/companiei care are un video urcat pe site.

Am folosit in schema ideea de Advertising pentru Facebook deoarece am asociat-o cu definitia is a form of marketing communication used to encourage, persuade, or manipulate an audience (viewers, readers or listeners; sometimes a specific group) to take or continue to take some action. Most commonly, the desired result is to drive consumer behavior with respect to a commercial offering, although political and ideological advertising is also common;
iar pentru YouTube am zis PR in ideea de practice of managing the spread of information between an individual or an organization and the public.[1] Public relations may include an organization or individualgaining exposure to their audiences using topics of public interest and news items that do not require direct payment.[2] The aim of public relations by a company often is to persuade the public, investors, partners, employees, and other stakeholders to maintain a certain point of view about it, its leadership, products, or of political decisions. Common activities include speaking at conferences, winning industry awards, working with the press, and employee communication. Cele doua notiuni, de altfel, sunt interdependente si se construiesc una cu ajutorul celeilalte si consider ca amandoua site-urile au functii atat de PR, cat si de publicitate, neputand sa spui ca unul e mai mult inclinat decat celalalt spre o practica sau alta. (desi am tendinta sa consider facebook-ul mult mai orientat spre PR)

Asadar, Facebook iti ia din audienta daca nu platesti pentru ca anumite postari sa devina virale, insa acest lucru se intampla pana la un punct, cand notorietatea ta pe site e atat de mare incat lumea te cauta, chiar daca nu te afiseaza automat in NewsFeed. Pe de alta parte, Youtube-ul iti plateste in functie de vizualizarile obtinute, dar e destul de greu sa iti angajezi publicul intr-o astfel de practica, dat fiind faptul ca daca nu ai o anumite calitate a filmarii si ideii expuse, nu sta nimeni sa te asculte de prea multe sau de suficiente ori incat sa incepi sa faci bani din asta.



MSZ

Raspunsul unui barbat - curiozitatea unei femei

Dialog real, din vara

Eu: Nu inteleg de ce voi, barbatii cu bani si capabili intelectual, va lipiti nimai de pipite. De ce nu va luati alaturi o femeie desteapta, ambitioasa, care are cariera sa etc.?
Un el: Pai e simplu. Eu toata ziua stau in intalniri, sedinte, contracte si alergatura, cand ajung acasa nu am nevoie sa dau de una la fel de stresata ca mine, dupa o zi de munca. Vreau sa gasesc o oaza de liniste, o femeie dragastoasa, calma, aranjata si disponibila afectiv- nu inchisa in ea. Nu zic sa nu munceaca, dar nu vreau una care sa fie ca mine. Duc eu greul daca asta inseamna ca seara am liniste.

Ce puteam sa zic? Ce femeie isi doreste, dupa ce toata ziua s-a confruntat cu diverse situatii, sa gaseasca acasa un ciufut, nemultumit de viata, care sa se mai si comporta rece si indiferent? Si uite asa moda femeilor de cariera care fie sunt singure, fie cu tinerei lipsiti de griji. Asta se intampla cand amestecam rolurile si statusurile sociale. Nu ne mai gasim linistea si echilibrul decat in anormalitati.

Cred ca suntem intr-un stadiu al comoditatii in ceea ce priveste construirea si dezvoltarea relatiilor sentimentale. Traim intr-o era in care totul se face in 2 pasi si 3 miscari si avem impresia ca acest lucru trebuie sa se propage si la nivel emotional. Some things take time... asta am inceput sa uitam, fiind prea repeziti si nerabdatori. 

MSZ

22 ianuarie 2014

"Avem DATORIA sa fim fericiti!"

Atunci cand te gandesti prea mult la ceilalti si la problemele lor, nemultumirile lor, nevoia lor aproape neintrerupta de a fi intelesi & co., vei reusi - dupa o perioada de timp - sa acumulezi atatea frustrari si sa te simti atat de neinsemnata, pana cand iti va fi lehamite sa te mai privesti in oglinda.

Si pentru cine faci TU sacrificiul acesta? Pentru un Ego mult prea absorbit de propriul Sine incat sa mai intelege ca exista si altii in jurul sau care au nevoie de atentie, empatie, o imbratisare si o vorba buna?

Cat mai accepti sa te risipesti pentru oameni mici cu orgolii mari?

Da, meriti sa primesti ceea ce oferi. Daca doar unul dintre voi va da si celalalt se multumeste numai sa ia, la un moment dat o sa ajungeti la fundul sacului - unul dependent si flamand de atentie (care se va cara imediat ce va gasi o noua sursa de "hrana") si celalalt pustiit de orice urma de respect de sine (care se va izola, se va invinovati si va crede ca nu este bun de nimic).

Cauta sa stai in preajma oamenilor care nu sunt cersetori de emotii si profitori sentimentali. Invata sa oferi acolo unde ti se ofera... nu esti obligata sa salvezi pe nimeni, daca pretul pe care trebuie sa il platesti este fericirea TA.

Aristotel a punctat extraordinar de bine esenta existentei noastre pe Pamant, cand a afirmat ca "Avem DATORIA sa fim fericiti!". Asadar, comporta-te ca atare si indeplineste-ti misiunea - doar aceasta este de datoria TA!

Orice altceva nu mai conteaza! La sfarsit ne vom primi judecata si ar fi bine sa nu ti se reproseze ca ai trait doar pentru altii si deloc pentru tine.

Cu drag, mereu,
MSZ Articolul si pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/avem-datoria-sa-fim-fericiti-3103

16 ianuarie 2014

Razboiul cu trecutul se castiga in doi

M-am risipit, de multe ori, in suflete neincapatoare.

Tot vreau sa ofer iubire acolo unde frica si deznadejdea ocupa prea mult loc, incat sa mai incapa si sentimentele mele.

Si apoi sufar pentru ca sunt respinsa cand, de fapt, singura mea vina este ca nu sunt vinovata de starea in care a ajuns sa se complaca el. Iau asupra mea pedepsele ce sunt destinate celor ce au calcat cu bocanci in inima celui pe care il doresc si ma las pe nedrept asuprita.

Tot ma incapatanez ca dragostea invinge, ca ea descatuseaza, ca ea vindeca tot ceea ce pare condamnat la pieire... dar sunt om si la un moment dat obosesc si eu sa ma mai las ingenuncheata. Nimic nu este mai dureros decat sa vezi ca eforturile tale se pierd in ecouri surde si ca intentiile tale devin baloane de sapun- atat de fragile, pe cat de incantatoare.

Il caut cu mainile printre cearceafuri sifonate... si ce distanta ne desparte si ce departari stau intre noi, desi parem atat de aproape.

Mai plang, din cand in cand, in noptile grele, atunci cand nici macar luna nu ma priveste, cand cerul e plin de nori, de pustiu... oglinda a sperantei mele.

Nu stiu daca il iubesc, daca il detest, daca il ranesc... nu stiu ce am facut, ce n-am facut, ce-as fi putut. Stiu doar ca atarnata intr-un colt al fiintei mele mai sta o dorinta, un crez, o nerenuntare. Si lupt- cu demonii lui, cu umbrele mele, cu tot imprejurul, cu tot intrinsecul... cu tot ceea ce ne opreste calea, ori ne stinge chemarea.

Mai obosesc din cand, in cand in singuratatea pe care tot incerc sa o transform in uniune cu celalalt. Ma doare sa simt ca doar eu port arme si caut dreptate, in orice razboi cu intunericul trecutului este important sa ai un camarad. Doar ca al meu este ranit si desperat... sta pe margine si-mi spune ca e prea tarziu, ca am pierdut, ca eforturile sunt inutile. Dar eu inca mai cred si nu stiu sa renunt..

Frica nu imi este ca ma sacrific, aceasta e o alegere, dar risc sa devin ceea ce incerc sa salvez... - MSZ

15 ianuarie 2014

Ce mai inseamna, astazi, feminismul?

[...]
Este normal ca in anul 2014 femeile sa fie batute si considerate rebuturi, mai ales in mediul rural, sau in cadrul cuplurilor/familiilor cu un nivel scazut al educatiei?

Este normal chiar si ca un barbat care isi insala partenera sa fie numit “fustangiu”(desi in majoritatea cazurilor i se spune ca este “baiat destept”), dar o femeie care face acelasi lucru sa fie catalogata drept –stiti toti cuvantul, nu vreau sa il folosesc-? (a nu se intelege ca incurajez cumva inselatul, la niciunul dintre sexe)

Este normal ca femeia sa fie doar un obiect sexual fluturat in paginile revistelor, ori pe la diverse emisiuni? Chiar credeti ca trebuie incurajate tinerele sa se dezbrace in tabloide, sau pe la TV pentru a fi bagate in seama?

Este normal ca orice femeie din politica sa fie considerata ori prostuta, ori amanta cuiva, pentru ca altfel nu ar fi avut cum sa ajunga acolo? Sau orice femeie aflata intr-o pozitie de conducere intr-o companie?

Sunt tot mai multe voci (proponderent in strainatate, noi inca suntem cu 50 de ani in urma) care puncteaza aceste aspecte si trag semnalul de alarma asupra diferentelor ce INCA se mai fac intre sexe: Beyonce, Eva Longoria, Hillary Clinton, Sheryl Sandberg, Jane Fonda, John Legend, Jon Hamm, Ryan Gosling, Matt Damon, Tina Fey, Keira Knightley, Susan Sarandon, Patrick Stewart, Dustin Hoffman s.a.m.d.. Oameni care puncteaza importanta redresarii acestei stari de inegalitate la nivel mondial.

Vorbeam cu un barbat si ii atrageam atentia ca are cam multe tinere care au un aspect ieftin pe care le-a selectat pentru un casting ce dorea sa promoveze ceva elegant. Raspunsul lui? „Nu este vina mea ca Romania este plina de pitipoance.”. Adevarat, vina lui e doar ca le promoveaza din motive de marketing si le face sa creada ca metoda lor de a fi cat mai vulgare este cheia catre succes. Despre asta vorbesc atunci cand zic ca este momentul sa schimbam ceva in mentalitatea societatii actuale. Degeaba suntem ultratehnologizati daca la nivel de relatii interumane pastram prejudecatile vechilor generatii.

Si nu, domnilor, faptul ca o femeie cere sa fie egala in drepturi cu voi, nu inseamna ca e ok sa nu ii deschideti portiera masinii – aici vorbim de maniere.

13 ianuarie 2014

Sofia Vergara - mini review

Continuam si in 2014 sa apreciem adevaratele modele pentru tinerele din ziua de azi.
Sofia Vergara (poza este de la ‪#‎GoldenGlobes2014‬):
- cea mai bine platita actrita din televiziunea americana
- are 41 de ani si un baiat de 21 de ani
- la 28 de ani a fost diagnosticata cu cancer de tiroida si a iesit triumfatoare din lupta cu aceasta cumplita boala
- adora sa citeasca
- a renuntat sa mai studieze Medicina Dentara pentru a deveni actrita

A avut curajul sa nu se conformeze idealurilor promovate de industria americana (mega skinny) si a devenit un etalon de frumusete pentru femeile din toata lumea.

Este constant una dintre cele mai frumoase aparitii de pe covorul rosu.

And I love her!

10 ianuarie 2014

Parca educatia pe vremea mea se facea altfel

Pe vremea mea (da, stiu ca nu se potriveste expresia varstei pe care o am), sedintele cu parintii erau un adevarat stres: pentru copii deoarece se citeau note, absente si li se atragea atentia parintilor ca odraslele au facut diverse ghidusii - si toti ne asteptam parintii la usa, cu ochii bulbucati, respiratia sacadata si inima in viteza a VI-a, iar pentru parinti pentru ca aflau cat din notele din carnet erau falsificate de catre copii (toti am falsificat fie o nota, fie o semnatura), cat au lipsit cand ii credeau la scoala si ce distrugeri au facut prin clasa/scoala sau la ore - moment in care ma gandesc cati dintre parinti faceau exercitii de relaxare si respiratie pentru a nu ajunge acasa cu mai multe fire albe decat au plecat.

Astazi, sedintele cu parintii se pare ca sunt subiect de clarificare bugetara si financiara: parintii se tem ca nu au suficienti bani pentru sponsorizarile impuse de anumite cadre didactice (numarul lor stiu ca este mult mai mic decat al celor corecti), copiii se gandesc ca, neavand suficienti bani parintii, profesorii vor face discriminari.

Am avut si noi fondul scolii, clasei, dar nu se compara deloc cu ceea ce tot aud nu doar la stiri, ci si in discutii particulare. Am dat si noi cadouri, dar nu ni s-a spus niciodata ce sau cat. Ba chiar atunci cand aveam colegi mai putin instariti acopeream locul la banchet din banii stransi in clasa. Nu erau acceptate de catre profesori atentiile care depaseau granita unui simplu gest: dadeam o floare, o cutie de bomboane, o decoratiune de Craciun etc., in niciun caz nu era mai mult de 10RON cadoul pentru cadrele didactice (pentru diriginta erau mai consistenta, dar intotdeauna din vointa elevilor si a parintilor). 

De multe ori am refuzat sa dau bani pentru 8 Martie, Craciun, 1 Martie & co.. Si ghiciti ce? Nu m-a certat niciun profesor si nici pe mama nu a mustrat-o invatatoarea/diriginta. Doar de la colegii care strangeau fondul sau de la parinti poate sa fi primit o atentionare, dar asta nu m-a pus la coltul de rusine al clasei. Mi s-a inteles si acceptat decizia.

Astazi, in schimb, nu imi vine sa cred ce dimensiuni a capatat acest obicei.

Romania si educatia, incotro? Cum arata evolutia sistemului de invatamant?

MSZ

09 ianuarie 2014

Sa te astept - de ce?

„Te rog sa ma astepti! Acum nu te pot iubi, nu putem fi impreuna. Poate maine. Azi nu am cum.”

Ma uit nedumerita la el si incerc sa inteleg ce-mi cere, ce-mi spune, ce vrea. Cum adica azi nu? De ce? Ce sa stea intre noi daca dorinta este prezenta in amandoi? Si de ce sa-l astept? Ce sa fac eu in starea de asteptare?

Pana la urma, unde se afla acel maine? Si cum mi-l poate garanta cineva?

Care dintre noi este mai egoist: eu – pentru ca il vreau acum, sau el – pentru ca imi cere rabdare? Si, mai ales, cum am ajuns in situatia asta?

Dezorientata incerc sa cladesc argumente, scuze, pretexte. Tot eu. Mereu eu. De ce numai eu?

El ma asigura ca maine va fi cu mine, dar eu pot sa ii garantez ca voi sti sa il astept? Si daca il astept in van si el prelungeste acest „maine”, pe care il resimt dureros de nesigur, spre un „niciodata”?

Cate intrebari si cat de complicat am facut sa fie totul, cand, de fapt, ar fi trebuie sa fie atat de simplu. Eu il vreau. El ma vrea. Restul sunt detalii. Nu am nevoie sa fie totul perfect, sau usor. Am nevoie SA FIE – pur si simplu, pentru ca stiu ca impreuna putem sa trecem peste toate si putem sa schimbam tot ceea ce ne este potrivnic. Suntem camarazi, mai presus de orice, nu? Trebuie impreuna sa luptam si sa construim! Doar ca el nu simte ca poate. Isi aduce tot felul de reprosuri, incarcari de constiinta si simte ca ma tine in loc, ca este nedrept sa ma cuprinda cu inima, cat timp mintea ii sta si-n alta parte.

Ar vrea si totusi parca n-ar vrea. Pune tot felul de scenarii pesimiste inainte si incearca sa argumenteze lasitatea. Nu pot sa cred ca un barbat, care doreste o femeie cu toata fiinta, nu va gasi, ori nu va face el o cale pentru a fi cu ea. N-am sa inteleg niciodata cum ai putea sa renunti la ceea ce iti doresti din tot sufletul, doar pentru ca pot aparea complicatii, ori pentru ca sunt cateva obstacole pe drum. Nici Roma nu s-a construit intr-o zi, daramite povestea noastra de dragoste.

Il rog sa nu plece. Ii spun ca am nevoie de el azi, acum, pentru ca nu ma intereseaza maine, atunci. Spre nicicand pot mereu sa creez scenarii, pentru momentul actual am nevoie doar de real si este tot ceea ce conteaza.

Hai, sa nu-l mai planuim pe maine, in detrimentul lui azi!

If you wait until we are ready, we will be waiting for the rest of our lives.

MSZ

07 ianuarie 2014

Invitatiile la masa si interpretarea lor

Ma gandeam la intalniri si la invitatiile la masa pe care le primim noi, femeile.

Cand e vorba despre cina, invitatia poate fi interpretata si ca o nespusa, dar aproape subinteleasa, noapte petrecuta impreuna. In timpul saptamanii se poate evita confuzia pentru ca exista posibilitatea replicii "maine ma trezesc devreme".

Micul dejun. Frumos moment, mai ales, atunci cand are loc dupa o noapte care ti-a consumat toate resursele de energie. Majoritatea invitatiilor la prima masa a zilei se petrec in toiul serii, cand iti va spune "Ramai maine la micul dejul. Gatesc eu.". In cazul acesta...,(citeste continuarea pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/invitatiile-la-masa-si-interpretarea-lor-3092 )

MSZ

04 ianuarie 2014

Gura de aer necesara supravietuirii

Am nevoie sa respir. Sa pot sa respir, mai bine zis.

Pur si simplu, in sufocarea de ganduri si intamplari m-am trezit la marginea dilemei mele de a fi. Cum e mai bine sa iti duci si sa iti faci existenta?

Atunci cand doresti sa multumesti pe toata lumea, sa fii pe placul tuturor, ori sa te ocupi de fericirea tuturor, nu reusesti decat sa te reduci pe tine la nimic. Nu ma intelegeti gresit, nu promovez egoismul amoral si ideea de a calca peste cadavrea pentru satisfacerea propriilor dorinte. Premisa mea este si mai simpla: iubindu-ma pe mine, pot sa te iubesc cu adevarat pe tine.

Stiti cand vi se face instructajul inainte de decolare si vi se povesteste despre masca de oxigen? Primul lucru de care trebuie sa tineti cont este ca inainte de orice si de oricine trebuie sa va puneti voua masca si apoi puteti incepe sa va ajutati vecinul de zbor. Si este atat de logic! Daca nu iti asiguri tie oxigentul si supravietuirea nu ii poti ajuta pe ceilalti. Asadar, bagati bine la cap: intai aveti grija sa traiti voi, pentru ca doar asa puteti sa le asigurati si celorlalti traiul.

01 ianuarie 2014

Sunetul tacerilor noastre

Sunetul tacerilor noastre framanta absurd sufletul meu.

O departare de liniste, o soapta de aproape - te simt ca-mi esti aievea si somnul il simt pe ploape.

Mi-e dor sa adorm pe pieptul tau, sa-ti simt parfumul, pielea, trupul.

O clipa a bataii de inima sa o dedic momentului cu tine.

Si fraze fara sens imi sageteaza gandurile si nu imi dau seama cand, cum si unde s-a intamplat iubirea noastra.

Parca eram cu tine si nu am fost a nimanui pana sa te intalnesc.

Parca m-au strabatut galaxii intregi si o planeta mi-a fost suficienta sa te gasesc.

Glasul imi murmura cuvinte pe care nu am stiut ca o sa le inteleg, pe care nu am crezut ca le cunosc… dar pe care le simt in toata fiinta mea.

Si-mi dai fiorul unei reintalniri, regasiri, renasteri a vietii toata. De parca inainte de tine a fost doar golul, iar acum ma umplu cu simtire.

Nu-ti cunosc gandul si simtul, nu-ti stiu a-ti deslusi tacerile. Ma pricep de cele mai multe ori prea prost sa te citesc… ca o scolarita ce abia descopera alfabetul.

Tu esti inceputul si eu ma incep cu tine.

Tu poti sa fii sfarsitul si ceea ce ai facut din mine se va termina cu tine.

N-am nevoie acum sa ma gandesc la viitor, nu mai stiu niciun trecut.

Am un prezent in care-mi esti… si asta-i tot ce-mi este cunoscut.


Sunt cuvintele pe care as vrea sa ti le spun si nu am niciodata curajul sa o fac… asadar, le scriu aici cat ma pricep si, poate, cum stiu eu mai bine. 

Ramai langa ceea ce ai facut din mine,
MSZ

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...