30 decembrie 2014

Unde se ciopleste, sar si aschii

Nu mai vreau sa imi traiesc viata in segmentul dintre corect si gresit. In teama permanenta ca nu care cumva si de data aceasta sa o dau in bara, doar pentru ca societatea are bareme de corectare ale caror reguli de alcatuire se schimba dupa cum bate vantul.

Ne petrecem cea mai mare parte a timpului ezitand. Teama de a nu ne pierde drumul si destinul ne tine in starea de spectactori, nu de jucatori.

Am vrut, intotdeauna, sa cred ca singura regula pe care o am de respectat in aceasta existenta efemera este aceea de a nu face rau, intentionat, altora. Am crezut ca ti se iarta micile greseli, cat timp macar ai incercat. Insa, nu este deloc asa: ceilalti te vor MUT si IMOBIL. Nu care cumva, tu chiar sa reusesti si sa ajungi sa fii si fericit. Citisem, candva, ca oamenii iti pot ierta orice, mai putin indrazneala de a fi fericit. Daca am putea sa ne sapam unii altora gropi, pamantul pe care pasim ar avea numai gauri.

Invidii, ranchiune, bete in roata si ingenunchieri - sa nu care cumva sa ne sustinem si sa ne incurajam. Sa fim mereu cu ochii in patru si neincrezatori in toti. Sa ii ajutam DOAR daca avem ceva de castigat, dupa care sa ne dezicem de oricine. Sa le punem piedica daca ii vedem ca vor sa se ridice, asa cum o faceam cand eram mici si tampiti si ne amuzam de cazaturile pe care le provocam celorlalti, Scara nu am construi, credem ca doar calcand pe capetele altora inseamna ascensiune. Si ramanem singuri, iar noptile ne macina gandurile si golul sufletesc nu stim sa il umplem decat cu vicii si dependente, dar sa invatam ca numai in echipa putem reusi si construi ne vine prea greu. Ne-au format sa il privim pe celalalt cu pizma si sa tragem mereu cu ochiul in curtea vecinului, sa-i otravim capra, sa ii stricam recolta - daca noi nu avem, de ce l-am lasa pe altul sa aiba? - MSZ

29 decembrie 2014

Introspectie

Cine esti TU? Nu, nu imi spune cum te cheama si cu ce te ocupi. Nu asta te-am intrebat. Vreau sa stiu cine esti. Nu, nu ma intereseaza ce ai studiat, ce hobby-uri ai, prieteni sau titulaturi. Altceva, astept sa imi raspunzi.

Crezi ca esti barbatul/femeia care te-a inselat? Examenul pe care nu l-ai luat? Situatia in care ai esuat?

Cine esti tu dupa ce ai dat la o parte numele, functia, banii, familia, relatiile etc.? Si ce vrei TU - cel/cea care se afla independent de acestea? - MSZ

28 decembrie 2014

Dragostea e oarba

Intotdeauna m-am indragostit de barbati al caror chip nu mi-l puteam aminiti. Desi ii vedeam zilnic si aveam poze cu ei, atunci cand incercam sa mi-i imaginez nu ii puteam reprezenta mental. Ba mai mult aveam un soi de jena sa le privesc poza, sa le definesc fiinta in niste linii clare: ochi, buze, sprancene, pometi s.a.m.d.. De asta ma si intriga faptul ca ei imi cereau zilnic sa le dau poze cu mine. Cum adica vor sa le trimit o poza? De ce au nevoie de chipul meu pentru a-si "hrani" emotia, pe pielea lor nu ramanea senzatia?

Voiam noaptea, inainte sa adorm, sa retraiesc episoade si cu ochii inchisi sa revad persoana lor. Doar ca trasaturile lor imi veneau in minte sub forma de emotie, gandindu-ma la ei simteam ceva, nu vedeam ceva. Oi fi eu mai chinestezica decat altii, nu stiu, dar stiu ca, de fiecare data, cand mi-a trecut "indragosteala" primul semn a fost exact faptul ca puteam sa dau o fata gandurilor mele cu ei. Apoi, ma intrebam daca nu cumva eu ma indragosteam de proiectii si nu de oameni. Daca nu cumva refuzul meu constient sau inconstient de a-i fixa in caracteristici fizice nu dadea de gol ca eu indrageam iluzii.

Oare asta or fi vrut sa spuna inteleptii atunci cand ne-au invatat ca "dragostea e oarba"? Este posibil ca doar aceia pe care fiinta noastra ii reproduce sub forma de senzatii, ci nu de imagini, sa fie cei pe care chiar i-am vazut, nu doar i-am privit? - MSZ

23 decembrie 2014

Sa nu mai pocim limba romana (6)

Draga Mos Craciun,

Mi-as dori din suflet ca, macar anul acesta, oamenii sa invete cand se foloseste "care" si cand "pe care". Sa vad si sa aud cum vorbitorii de limba romana stiu ca pronumele relativ "care" cu functia sintactica de complement direct TREBUIE sa fie insotit de prepozitia "pe".

Aceasta este una dintre dorintele PE care le-am scris, in cele trei romane PE care ti le-am trimis cu tot ceea ce imi doresc de Craciun.


Mai sunt, curioasa si CARE or sa fie celelalte cadouri PE care mi le vei aduce!

*fara CARE alegorice, te rog

18 decembrie 2014

Toate sunteti la fel!

El: Toate sunteti la fel! Vreti un singur lucru!
Eu: Adica, ce? (pregatita sa primesc vesnicul raspuns cu "bani", aveam unghiutele ascutite si eram gata de atac)
El: Atentie! Suferiti de lipsa de atentie si ati face orice pentru asta, chiar si sa dati cu unii de pamant, nevinovati fiind, ca sa fiti bagate in seama.

Zbang! La replica asta nu numai ca nu ma asteptam, dar nici nu aveam cum sa il contrazic. Goluri emotionale pe care incercam sa le umplem prin orice mijloace (si noi si ei): alcool, droguri, mancare, drame. Facem tot ce putem pentru a ajunge sa traim senzatii, doar ca ajungand la ele prin terti irosim cea mai mare parte din intensitatea lor si intram in sevraj. Astfel, recurgem la gesturi necugetate, luam decizii de care, mai tarziu, ne rusinam si ne risipim in scurte reprize de ceva-uri pe care nu stim sa le definim - Sisifi moderni. - MSZ

15 decembrie 2014

De ce ajungem sa fim amante?

De ce ajungem sa fim amante?
Din comoditate? Din teama de angajament? Din curiozitate? Din masochism? Din cauza mostenirii poftei pentru fructul interzis?
Si, uneori, pentru ca preferam sa fim cealalta femeie, decat cea inselata?

In trecut, intelegeam ca sotia nu prea era femeia iubita, ci cea promisa, astfel incat mai exista un dram de logica in amantlac. Dar astazi? Ce le justifica lor ramanerea in casnicii si relatii de compromis? Copiii? Vor creste si isi vor vedea de viata, plus ca un divort nu inseamna abandon. Banii? Cam trist motiv.

Cunosc multe femei care nu isi doresc sa fie oficiale, pentru ca amanta a ajuns in ziua de azi sa se bucure de o poveste mai reala decat teatrul pe care trebuie sa il joci pentru a parea o familie.

Ni s-a acordat din ce in ce mai multa libertate in actiune (divortul nu mai e privit ca un stigmat, casatoriile din iubire au inceput, teoretic, sa ia locul celor din obligatie) si suntem tot mai debusolati. Scapati din mainile papusarilor ne-am incolacit in propriile sfori si strigam disperati sa vina cineva si sa ne puna in miscare. Niste neasumati - asta cred ca suntem. Nu stim ce vrem si preferam sa ratacim la voia intamplarii. Sa traim mai mult, sa judecam mai putin si sa invatam sa traim fericiti cu alegerile pe care le facem - indiferent care ar fi rezultatul lor, daca nu ne bucura, macar sa ne serveasca drept lectie- pana la urma, din haos se naste armonia. - MSZ

14 decembrie 2014

Inainte, birjar!

Daca te fixezi in principii, preconceptii si tipare de gandire si comportament, risti sa iti limitezi potentialul de dezvoltare si de cunoastere. Daca devii prea flexibil si nestatornic in felul de a actiona si a te manifesta, sunt sanse mari sa iti irosesti potentialul de dezvoltare si cunoastere.

As fi vrut sa cred ca exista o reteta perfecta pentru a trai. Un manual de instructiuni, care sa iti spuna clar si sigur cum trebuie sa procedezi astfel incat sa iti asiguri fericirea. Nu este doar utopic, ci si indezirabil sa dispunem de asa ceva. Complexitatea noastra umana nu ne permite sa ne segmentam existenta. Ne desfasuram intre plus si minus infinit si trebuie sa invatam sa acceptam acest lucru.

In loc sa cautam metode de a evita necunoscutul, mai bine ne concentram atentia pe cum sa reactionam cand ajungem in fata unor situatii pe care nu prea le-am dorit sau urmarit. Nu conteaza ca alergi, ca mergi, ca te tarasti, important este sa nu te opresti. - MSZ

"Inainte, birjar, si mana mai iute! (Caragiale)" 

11 decembrie 2014

Te-am inselat! Te-am inselat?

Pana nu iti spune "te iubesc" esti liber/a sa te vezi si cu altcineva. Inselatul asta ne da mari batai de cap. Ba nu putem compara dragostea pentru sotie cu ceea ce nutreste pentru tine - cea care a rascolit barbatul din el si i-a adus aminte cum o femeie il poate face sa se simta. Ba nu e inselat daca se culca cu altul/alta si nu are o relatie paralela cu el/ea. Daca e doar fizic nu inseamna nimic. Daca nu sunteti de mult timp impreuna, nu conteaza si tot asa. Oare nu suntem facuti pentru monogamie sau nu putem sa ne abtinem si gasim mereu motive?

El: Eu nu am inselat-o niciodata.
Eu: Adica nu te-ai culcat nici macar o data cu alta, cat timp ai fost cu ea?
El: Ah, ba da, dar eram beat. Nu a insemnat inselat.

Asa a inceput discutia, din cauza careia pana si eu am inceput sa ma intreb care-i limita pentru fiecare. Cunosc persoane care spun ca inselat e si simplul fapt ca vorbesti si impartasesti intimitati cu altcineva, fara sa existe contact fizic. Partea proasta este ca acestora le dau cea mai mare dreptate. Cand celalalt nu mai e demn de increderea si marturisirea profunda a ta... orice numiti voi relatie, e altceva: convietuire, comoditate, rutina, pustiu.

Viata nu ti-o poti trai langa un om alaturi de care nu poti fi tu, caruia nu ii poti spune ce simti, pe care ti-e frica sa nu il pierzi daca indraznesti sa comentezi, in care nu mai vezi un partener de drum lung, un confident. Restul sunt detalii. - MSZ

04 decembrie 2014

Cat accepti si ce primesti

Fiecare isi merita partenerul de viata langa care alege sa stea. Degeaba va plangeti, nimeni si nimic nu va obliga sa acceptati in viata voastra un om care nu se comporta asa cum va doriti. Daca voi considerati ca nu puteti mai mult, nici ca o sa primiti. - MSZ

29 noiembrie 2014

Despre resursele de energie ale lumii - topuri si constatari

Tarile care detin cele mai valoroase resurse de energie, conform Business Insider :

1. Rusia - si va ramane mult timp pe acest loc, avand in vedere ca gazul natural devine din ce in ce mai important ca sursa de energie, iar Rusia detine, ca marime, locul doi la rezervele naturale de gaz. Sa nu uitam si cine "incalzeste" Europa.

2. Iran - detinatorul primului loc in ceea ce priveste rezervele de gaz natural; poate intelegem mai multe despre indulgenta pe care o arata anumiti actori politici, privind programul nuclear pe care il dezvolta aceasta tara.

3. Venezuela - v-ati fi gandit ca nu au doar telenovele si Miss-uri, ci ca este cel de-al VIII-lea mare exportator de petrol din lume? Poate pricepem mai multe si despre revoltele de pe acolo.

4. Arabia Saudita - nu cred ca este o surpriza sa aflam ca detine aproape o cincime din rezervele de petrol ale lumii. Ne-ar mira, oare, sa aflam si ca este cel de-al IVl-ea mare cumparator de echipamente militare?

5. SUA - avand in vedere ca este cel de-al doilea mare consumator de energie din lume, putem sa intelgem interesul de a apara "democratia" din diverse regiuni, cautarea de solutii alternative (gazele de sist) si ca este cel mai mare exportator de armament din lume (si ghiciti cine cumpara arme si echipamente militare de la ei?)

6. Canada - principalul exportator de energie pentru SUA. Inca un motiv pentru care noi, Europenii - care primim de la Rusia resurse - ar trebui sa ne aducem aminte ca rafuielile din Razboiul Rece nu trebuie sa ne aprinda fitilele gresite: americanii au caldurica asigurata, noi s-ar putea sa cam dardaim.

7. Iraq - chiar credeti ca mai e nevoie sa fac vreun comentariu?

8. Qatar - proaspat reconciliata cu fratii de pe locul 9, din acest top, Emiratele Arabe Unite si urmeaza sa se apropie, la fel de frateste, si de Kuwait (locul 11). Este si mai clar cine decide cursul evenimentelor din Orientul Mijlociu, da?

9. Emiratele Arabe Unite - vezi locul 8, pentru comentarii si interpretari

10. China - cel mai mare consumator de energie din lume, care anul acesta, dupa 30 de ani de negocieri si aranjamente, a reusit sa se inteleaga cu Rusia si sa incheie acordul privind distributia de gaze naturale, construirea de conducte etc..

Gata! V-am oferit prea multe informatii, va las distractia de a mai gasi legaturi si interpetari si voua!

28 noiembrie 2014

Refuzul de a te desparti de vechi tipare de comportament

Daca m-a convins de ceva viata este ca exista doua tipuri de comportament foarte greu de invatat, pentru egourile oamenilor: femeia care suporta cu demnitate o despartire si barbatul care intelege un refuz. - MSZ
(Va urma si o continuare)

22 noiembrie 2014

NEsfarsire

Iubirea mea nu vreau sa fie hotelul cuiva. 
Nu imi doresc sa se intoarca la mine ca la un popas, ci sa ii fiu destinatie. Eu sa ma numesc acasa. La mine sa ravneasca atunci cand drumul ii e strain. Sa isi aminteasca ca cel mai bine este in bratele mele... locul in care se regaseste mereu, indiferent cat de lunga i-a fost plecarea. Spatiul pe care il iubeste si il simte aproape. 

Buzele mele sa ii fie ceasca de cafea pe care o bea in fiecare dimineata. Trupul meu sa ii hraneasca dorinta de emotie, sa ma devoreze uneori, dar sa stie si cand este momentul sa ma savureze... sa imi simta fiecare aroma.

La mine in suflet sa paseasca doar cu picioarele goale. Sa nu indrazneasca sa imi murdareasca dorul si alintul. La intrare sa lase tot ceea ce il apasa. 
Vreau abandon total. Sa ma ofer complet. Toate sa i le cunosc, nimic sa nu ii fie strrain la mine. Altfel nu concep sa fim noi. Altfel suntem doar doi.... separati, disparati si tinuti doar de un plus. 
Nu. In iubire te uneste infinitul. Devii intreg prin nesfarsirea cu celalalt. - MSZ

19 noiembrie 2014

Modele de viata

Poate intelegem si noi, odata pentru totdeauna, ca un cuplu are nevoie de doi parteneri care se sustin reciproc, au incredere unul in celalalt si aleg impreuna sa mearga in aceeasi directie, pentru a rezista in timp. Nu copiii definesc o relatie, nu supunerea unuia dintre cei doi, ci convergenta si armonizarea dorintelor si destinatiilor. In doi! - MSZ

13 noiembrie 2014

Plictisita

Ma uit la el.
Imi aprind o tigara.

Sta intrigat in fata mea. Asteapta sa zic, ca de obicei, ceva... dar acum nu imi mai pasa. M-am saturat sa imi racesc gura de pomana, asadar stau si privesc in gol.

Simt ca il macina tacerea mea. Mai trag un fum. Deja devine nervos si il vad cum incepe sa bata usor din picior. Zambesc. In sfarsit, il doare si pe el. Nu mai percutez corect si nu stie cum sa reactioneze.

-Si, ce ai mai facut? ma intreaba, intr-un final.
-Mmm... cum ma stii: de toate si nimic.
-Dar ce ai? Esti ciufuta?
-Plictisita.
-Ah, pai sa nu te retin din plictiseala. Plec.
-Pa! Sa tragi mai tare de usa. Nu stiu ce are. Se inchide cam greu, de la o vreme.

Nici nu m-am uitat in ochii lui. M-am ridicat sa imi pun un pahar cu apa si nu am mai auzit decat sunetul usii trantite in urma mea.

Neinteresant. Ma intorc pe canapea si imi mai aprind o tigara. E prima mea seara cu mine, dupa prea mult timp de singuratate in noi. - MSZ

11 noiembrie 2014

Ce-i al tau nu-i pus departe

Lipsa de compatibilitate in cuplu nu se traduce prin "am/a facut eu/el(ea) ceva gresit", ci prin "orice as fi facut, oricum era gresit". Asadar, fara sentimente de vinovatie si plasarea responsabilitatii la celalalt. Nu merge. Nu ar fi mers. Bine ca s-a terminat inainte sa irositi mai mult timp.

Da, nu toti oamenii se potrivesc intre ei. Da, exista cineva care o sa te placa asa cum esti... cu tot cu sosetele tale aruncate in coltul din dreapta al sufrageriei, sau cu pensulele de machiaj imprastiate in toata baia. - MSZ

07 noiembrie 2014

Cand iubirea nu are timp

Nici astazi nu ai avut timp de mine.
Ne-am vazut pe fuga, mi-ai lasat niste bani si ai plecat sa iti continui treaba. M-am dus sa imi cumpar o rochie noua de ei. O sa ma imbrac cu ea data viitoare cand ne vom vedea. O sa iti placa.

Sunt in fata oglinzii si ma pregatesc. Imi vine perfect. Parul imi sta si mie, in sfarsit, bine. Rujul rosu. Rimelul meu pentru volum. Stau cu telefonul in mana. Astept sa ma suni sa imi spui cand vii.

Vocea ta. Nu mai poti sa ajungi. Esti obosit. A aparut ceva neprevazut. Hai, ne auzim candva!

Ma uit la mine. Ochii mei curg rimelul pe care m-am straduit sa il aplic fara sa ma manjesc. Acum se prelinge pe obraz. Buzele mele iar raman nesarutate. Si rochia asta... ah, ce nu as fi dat sa fie bratele tale cele care ma imbracau in aceasta noapte.

Ce sa fac cu ceea ce imi dai cand tot ceea ce imi doresc eu este ceea ce nu poti sa imi oferi?! - MSZ

06 noiembrie 2014

Victimizari voite

S-o crezi tu ca dragostea te tine langa un om care te raneste! Te tin frica, orgoliul sau rusinea.

Dragostea nu te face sa plangi, nu iti sfasie sufletul si ratiunea! Si niciun om care iubeste nu poate sta langa cineva care nu il respecta si il batjocoreste. Nu v-au mintit cand v-au spus ca pentru a putea fi apt de adevarata iubire e important mai intai sa stii sa te iubesti. Ori tu cum o faci daca accepti langa tine un om care nu te apreciaza? Daca nu e reciproca afectiunea, iti arunci dragostea pe fereastra si iti meriti soarta, pentru ca te incapatanezi sa astepti ca celalat, izbit de imensa ta generozitate afectiva, sa se lumineze brusc si sa inceapa sa iti ofere si el altceva decat ciurucuri.

Pleaca! De ce mai stai langa un mormant sperand ca vei invia ceva? - MSZ

03 noiembrie 2014

Ce proasta!

Statea in fata mea.
Ma uitam la mainile ei: pe inelar trona verigheta, superb asortata cu un solitaire cu diamant alb. Degetele i se plimbau pe piciorul paharului. Ia o inghititura. Ma uit cum o picatura rubenie se prelinge usor si atinge fata de masa. Isi scoate din port-tigaret un slim. Il aprinde cu un bat de chibrit. Trage si sufla cu un oftat prelung fumul.

-Vezi tu, draga mea, sunt casatorita cu un barbat minunat. Merg in vacante in Tenerfie, Bora Bora, Seychelle, Paris, Roma, New York... oriunde ii vrea inima. Ma imbraca in cele mai scumpe haine si nu mai stiu in ce casete de valori sa imi depozitez bijuteriile. Da, stau cam mult singura in casa pentru ca el e mai mereu plecat. Stiu ca ma insala pe unde apuca  ba chiar o stiu si pe amanta oficiala. Ne intalnim la evenimente. Sa vezi cum imi zambeste nemernica, dar ma bucur ca o cunosc. Asa vad ce ii cumpara ei si stiu sa ii cer ceva mai scump. Incerc sa il atarn cu un copil, dar ne vedem atat de rar, incat nu am cum sa il fac. In rest, viata mea e fabuloasa. Evenimente mondene, restaurante scumpe, sofer, cumparaturi... ce sa mai zic sunt o printesa moderna. Ei, si ce daca nu il iubesc, crezi ca el o face? Ia-ti fetita unul cat mai ai timp! Ce dracu! Vrei sa te spetesti muncind toata viata? E pacat de tine. Esti tanara, frumoasa... munca e pentru alea care nu pot sa isi gaseasca un barbat sa le intretina. Nu e cazul tau. Hai ca iti fac eu cunostinta cu niste prieteni de-ai lui. Te rezolv. Gata . Iti fac eu viata, ai incredere in mine.

Tac si ma uit cum mai ia o gura de vin.
Hm, as putea sa fiu ca ea. De ce nu?! Nicio grija, vacante si lux. Si ce daca el nu prea ar fi in preajma? O am pe ea. O sa ne prapadim singuratatea impreuna. Probabil ca ma voi imprieteni cu inca vreo cateva la fel ca noi. Da, o sa am si prietenii din interes, dar ce conteaza. Le sponsorizez din banii lui. Ah, ce simplu va fi totul atunci.

Fabulez si fantezii imi inundau mintea. Ma uit la ceas. Este deja miezul noptii.

-Trebuie sa plec. Ma trezesc la 6, sa ajung la timp la birou. Ne auzim la telefon si poate mai iesim, da?

-Hai mai stai putin cu mine. Nu vreau sa ma duc acasa. Nu e nimeni acolo si nu va fi nici maine. Pff, iar o sa dorm pana tarziu...apoi ma duc la salon, probabil. Cu cine sa ies la pranz? Tu cand ai pauza de masa? Hai, nu pleca!

-Imi pare rau. Nu pot sa mai stau. Incepand cu ora 8 trebuie sa ma intorc sa fiu proasta care munceste 12 ore pe zi, pentru ca nu a invatat-o nimeni la timp sa stie sa stea cu un barbat pentru o viata lipsita de griji. O sa ma apuce gandurile pe la 6 seara, cand o sa vad ca mi se prleungeste, iar, ziua de munca si stau peste program. Ce o sa mai vreau atunci sa nu mai am grija facturilor lunare! Ce pot sa spun, draga mea, se pare ca fericirea completa nu exista. Lumea se imparte in femei ca tine si ca mine. Mai sunt unele norocoase, care pot sa le aiba pe amandoua... dar nu suntem noi acelea. Lasa vinul si sedarea! Ai si maine acelasi rol de jucat.

Era prea ametita incat sa mai intelega ce ii spuneam. Aproape ca nu ma asculta. Trage un fum de tigara si spune soptit:
-Ce proasta!

Inca nu imi dau seama la care dintre noi doua se referea. - MSZ

29 octombrie 2014

Fragment din viata

Am tras unul de altul ca doi hamesiti. Tu voiai sa iti controlezi impulsurile, eu te provocam constant sa scoti la suprafata tot ceea ce aveai tu mai urat. Ne certam prea des. Strigam atat de tare, incat inimile noastre nu se mai auzeau si am uitat ce ne-a adus impreuna la inceput.

Voiam eu sa ne potolim si tu imi turnai pe gat si mai multe reprosuri. Incercai tu sa ma calmezi, iar eu ma smulgeam din stransoarea bratelor tale. Si eram doi straini in aceeasi camera. Colturi diferite, ganduri nerostit si orgolii uriase - niciunul nu era de acord cu ceea ce a facut, dar era prea tarziu, parca, sa nu ne afundam si mai tare in mocirla.

Nu ne eram unul altuia, dar am reusit cu prostia noastra sa ajungem sa ne uram. Iti amintesti cand voiam sa plec si ma luai de mana, spunandu-mi ca vom trece peste toate impreuna. Normal ca am cerut sa te intorci atunci cand tu ai vrut sa renunti. Poate nu pentru ca te doream inapoi, dar imi erai dator sa ma suporti, cum si eu o facusem in trecut.

Sadici si masochisti am fost. Ne placea sa ne chinuim reciproc si niciunul nu avea voie sa fie fericit, daca celalalt nu era.

Acum... ma gandesc la trecut si simt ca te-am iertat. Am in continuare sufletul sfasiat si stiu ca nici al tau nu este vindecat. Imi doresc pentru amandoi sa ne gasim fericirea si implinirea - omul potrivit.

Ramai cu bine,
MSZ

25 octombrie 2014

In ultima sambata din octombrie se dau ceasuri inapoi...

Toti cei care au furat ceasuri sunt rugati in noaptea aceasta sa le dea inapoi.

Sa intoarcem timpul, nu doar pe cadrane, monitoare si ecrane. Celor ce ne-au rapit ore, minute si zile sa le cerem sa ne dea secundele risipite. Si, poate, de maine sa invatam sa nu le mai imprastiem prin vietile oricui.

Recuperarea timpului pierdut - mai bine mai tarziu, decat niciodata, nu? - MSZ

24 octombrie 2014

Coroziune sentimentala

Rutina - aceasta stare de inertie a relatiilor noastre. Stiu, multi dintre noi stam in relatii care nu ne aduc aproape deloc vreo urma de satisfactie, dar "m-am obisnuit cu el/ea si parca e prea complicat sa o iau de la capat cu altcineva. Iar sa ma cunosc, sa ma obisnuiesc, sa am rabare?! Neah.".

Perfect! Mi se pare ideal sa iti traiesti viata intr-o coma emotionala. Nu esti viu, dar nici nu ai murit inca si prietenii si familia te tot tin conectat la aparate - poate, poate dechizi si tu ochisorii si te hotarasti sa incepi sa traiesti.

Este atat de usor sa pendulam in aceasta acceptare, decat sa ne apucam noi sa riscam sa ne construim fericirea. Lasa, mai bine sa poti da vina pe soarta si pe karma ca nu iti merge tie bine in viata, decat sa pui manuta sa faci si tu ceva pentru destinul tau.

Hai sa mai murim si astazi in plictiseala banalitatii si mediocritatii relatiei noastre! Poate in viata viitoare vom fi, totusi, rasplatiti si vom primi povestea de iubire dupa care am ravnit. - MSZ

23 octombrie 2014

Sufletul unei femei

Sufletul unei femei multe rani poate sa ascunda. Cuvinte nezise, reprosuri neindraznit a fi pomenite, lacrimi pe care le masca prefacandu-se ca zambeste si vise neimplinite. Ea sta si indura, sperand ca el va aprecia toata povara sa. Si se trezeste, iar, singura si neinteleasa. El nu a vazut cate in inima ei a strans. A indraznit, soptit, sa ii spuna ca o doare... si el a crezut ca il critica si il anuleaza.

A plecat. Nu i-a pasat de explicatia ei. Nu a vrut sa auda. Nu l-a interesat. Ea nu l-a mai validat ca barbat. Cum sa indrazneasca, nefericita, sa se planga? Nu-i oare rolul ei sa indure... sa nu aiba glas decat pentru laude la adresa lui? Si ea nu intelege unde a gresit.

Ce a fost prea putin din multul pe care cu atata speranta i l-a daruit?- MSZ

22 octombrie 2014

Ce caut eu in viata mea?

Mi-a trebuit emancipare si independenta, in loc sa ma fi maritat atunci cand am avut ocazia. Puteam acum sa am un copil, un loc de munca la care mai mult sa fac act de prezenta, sa locuiesc intr-un orasel fara niciun fel de suflu timp de 9 luni pe an, sa am grija felului doi pe care il gatesc astazi s.a.m.d..

Nu. Am vrut eu Bucuresti, facultate si master si job(uri), sa scriu, sa cunosc mereu oameni noi, sa fiu dezamagita de 3/4 dintre ei si sa imi ia 5 ani lumina pana ajung dintr-o parte in alta a orasului.

Ah, dar si ce prieteni si oameni minunati am gasit aici, cat de multe am invatat profesional, ce frumos este cand facultatea iti deschide ochii catre noi si noi orizonturi de gandire, cat de fericita imi pare oboseala dupa ce am alergat ore sa ajung sa fac un lucru care dureaza 5 minute. Plang si de nervi si de tristete, dar momentele frumoase le simt mai intens. Am si dese momente in care vreau sa renunt la tot, dar imi suna alarma dimineata si imi dau seama ca nici azi pe agenda mea nu am avut timp sa imi programez bagatul picioarelor in tot. Si implinirea sufleteasca pe care o am cand realizez ca nu fac toate aceste lucruri pentru a ma imbogati (as fi ipocrita sa zic ca nu am apasarile chiriei si ale cheltuielilor lunare, dar daca voiam sa imi fie simplu ma intorceam in Mangalia), ci pentru a-mi bucura sufletul cu noi si noi experiente.

Foamea de nou, de explorat pana si tenebrele vietii este cea care ma tine pe acest drum. Dorinta de a face ceea ce simt si imi place, de a nu fi doar o simpla umbra pe pamant ma tine activa.

Am tot fost intrebata ce vreau de la viata? Am raspuns ba cariera, ba familie... de fapt, nici eu nu stiu. Fir-ar sa fie nu am stiut niciodata sa imi fac sau sa ma tin de un plan, de o schema! Habar nu am ce vreau exact de la viata, dar sunt ferm convinsa ca nu vreau sa imi fie normala, dictata sau impusa de asa-zise norme sociale.

Vreau sa ma simt vie cu dozele mele de haos, agitatie si nebunie. Vreau sa am zile in care sa plang si sa ma intreb de ce am ajuns iar intr-o anumita situatie, iar apoi sa mi se intample minunea de a crede ca nu va fi mereu greu si in zadar... ca intr-o zi totul va avea un sens si voi intelege de ce mi-am ales destinul acesta si nu altul. - MSZ

(azi e una dintre zilele cu supradoza de speranta si optimism; nu va speriati o sa mai am si postarile pline de indignare - tot eu sunt )

19 octombrie 2014

Accepta doar ceea ce stii ca meriti

O sa ii multumesc toata viata mamei mele pentru faptul ca m-a invatat ca o femeie, nici macar pentru un copil, nu trebuie sa se sacrifice sa stea alaturi de un barbat care nu o respecta, pe care nu il iubeste si cu care nu are nimic in comun.

Ca mi-a aratat ce frumos se pot iubi doi oameni si ca o femeie poate fi implinita si alaturi de alt barbat decat cel ce i-a daruit un copil si i-a fost prima iubire. Ca am aflat ca un barbat iti va iubi copilul ca si cum ar fi al lui, pentru ca e bucata din femeia iubita, si il va ingriji, educa si proteja.

Ca nu m-a lasat sa cresc intr-un teatru de razboi dintre ea si tatal meu biologic, ci mi-a aratat cum este sa iti pluteasca in casa iubirea.

Ca a avut curajul sa ramana singura intr-un oras mic si plin de barfitori, cu o fetita de 5 ani de mana, pe care o intretinea dintr-un salariu de bugetar si o pensie alimentara amarata. O fetita care astazi nu a ajuns o depravata, cum multi au crezut, care tot crede in familie si iubire, dar stie ca pentru asta nu trebuie sa stea sa indure.

Cand vrei ceva cu adevarat, gasesti o cale. Cand iti e frica si nu esti convins ca e ceea ce meriti, gasesti o scuza. Fiecare are soarta pe care si-o accepta! - MSZ

18 octombrie 2014

Preambul pentru a doua despartire

Poveste reala

Trei dimineata. Deja era vineri. Numarul lui. Raspund, desi nu merita, dar eram atat de zapacita si de socata incat nu am mai gandit ce fac.
Eu: Alo! Ce s-a intamplat?
El (suspinand): Buna! Scuze ca te-am deranjat la ora asta.
Eu: In fine, ce s-a intamplat? Ai patit ceva?
El: Sunt un dobitoc!
Eu: Ce ai facut?
El: Sunt un dobitoc!
Eu: Nu inteleg. Zi-mi ce s-a intamplat!
El: Sunt un dobitoc!
Eu (deja nervoasa si dandu-mi seama ca tot continua sa spuna acelasi lucru): Asta stiu. Spune-mi de ce m-ai sunat dupa atata timp. Sa imi spui ceva ce stiu, deja?
El (cu glas stins): Sunt un dobitoc. Te vreau inapoi.
Eu: Poftim?!
El: Stiu ce ti-am facut. Sunt un dobitoc, dar te vreau inapoi. Mi-am dat seama ca vreau sa fiu cu tine.

Restul dialogului nu mai conteaza.

Telefoanele de la trei dimineata, dictate de aburii alcoolului nu schimba povestea, durerea si, uneori, ranile nu pot fi vindecate, ci doar zgandarite. Doar ca noi, oamenii, simtim nevoia sa ne ranim si a doua oara pentru a ne convinge sa nu ne mai intoarcem pe un drum niciodata. - MSZ

Compozitie simpla de suflete unite

Se vor scutura salcamii si iubirea noastra tot aici va fi.
Vor veni ploi grele, dar nu ne vom ineca amorul.
Iarna ne va ninge si noi vom continua sa ardem.

Intr-o eternitate suntem, de noi nu ne dezicem, oricate am indura. Umarul tau imi va primi capul atunci cand viata ma va apasa. Mana mea o tine strans pe a ta si mergem inainte, orice ne-ar rezerva destinul. Ne suntem unul altuia si asta o simtim. Ne stim dintotdeauna, ne-am regasit acum si ne vom fi mereu. Nu pot sa te posed, pentru ca esti parte din mine. Nu ai cum sa ma incatusezi, singura mi-am legat sforile de tine. Ne continuam alaturi, ca doua libertati. Suntem uniti de timp, de viata, de traire. Avem atatea de trecut, de petrecut, de avut. Si suntem IMPREUNA – o singura inima, aceasta mare IUBIRE.

Sa-mi fii mereu si-ti sunt tot timpul. - MSZ

17 octombrie 2014

Chiar esti bine?!

Condamnam minciuna, dar in fiecare zi o folosim ca scut in fata lumii si le raspundem tuturor cu acelasi zambet exersat, pe care fata ta il face ca gest reflex deja, "Sunt bine!". Tu mai stii sa acorzi si alt raspuns intrebarii "Ce faci?"?

Atat de des le-am spus celorlalti asta, incat, pana si atunci cand ramanem cu noi, ne spunem acelasi lucru.

Priveste-ti, macar o data, ochii in oglinda cand spui ca esti bine. Ce vezi in ei? De ce ti-e dor? Ce flacari au uitat sa mai arda in tine?

Nu. Nu sunt bine, dar fac tot ce stiu ca sa fiu. Nu ma sabotez programandu-mi in creier ca ceea ce nu ma face sa vibrez are vreo legatura cu starea de fericire. Nu alerg dupa naluci. Nu caut iarna fluturi sa imi bucure privirea, pentru ca stiu ca atunci fulgii de nea pot fi bucuria mea. Incerc sa traiesc intr-un "acum", daca vreau sa cad la pace cu sufletul meu. Sunt bine? Sunt cu mine. De ce ar trebui sa joc, pana si eu, teatru in viata mea?! - MSZ

11 octombrie 2014

Recenzie de carte - "Dragostea e capcana diavolului", Hande Altayli

Curioasa din fire, cand am intrat in Anticariatul Ex Libris de pe Magheru, mi-a atras atentia o carticica mica, cu o coperta rosie - "Dragostea e capcana diavolului". Numele autorului - indescifrabil. Ma uit, cum este normal, pe spate sa vad daca mi se furnizeaza cateva informatii despre cele 190 de pagini, din mana mea. "Dragostea e capcana diavolului a fost bestsellerul anului in Turcia, in 2006". Hopa! Turcia. Invazia de neoprit a filmelor si serialelor turcesti (recunosc, nici macar la Suleyman nu m-am uitat) se pare ca isi gaseste ecou si in carti. Sa vedem despre ce e vorba, asadar.

Primele 70 de pagini au curs in mai putin de o ora. Scrisa simplu, cu pasaje descriptive destul de scurte incat sa nu te plictiseasca, imagini artistice nu foarte sofisticate, dialoguri simpatice - nu mi-a fost prea greu sa o termin in aceeasi zi in care am inceput-o.

Povestea? Un pic cam incalcita pentru gustul meu, dar nu chiar imposibila. Desfasurarea actiunii? Autoarea s-a priceput destul de bine sa inlantuie firul narativ in asa fel incat sa te prinda dorinta de a intoarce pagina si a termina capitolul si a te apuca de urmatorul. Mi s-a paurt, insa, ca ultimele 30-40 de pagini au cam fost trase de par, doar pentru a umple spatiu. Sfarsitul? Recunosc ca am rezistat eroic sa nu il citesc dupa primele 50 de pagini (am mania sa imi stric bucuria lecturii citind cand nu e cazul mijlocul sau sfarsitul ei) si ca am crezut ca va fi altul. Nu a fost foarte departe de maniera in care mi l-am imaginat, dar nu dau mai multe amanunte pentru ca nu vreau sa ii stric farmecul.

O recomand? Pentru o dupa-amiaza lenesa de toamna, in care cheful de orice este aproape stins si in care mai bine citesti cele 190 de pagini decat sa dai play unui film de la care nu ai alte asteptari decat sa iti umple 2 ore.

Nu sunt dezamagita, dar nici exaltata. Ba chiar mi-a placut, si, pana la urma, se spune ca ai atatea vieti, cate carti ai citit. La finalul zilei, macar pot sa afirm ca astazi am mai trait una. - MSZ

" Uite-asa isi complica oamenii existenta. Intra cineva in viata ta si toate lucrurile de care iti pasa pana atunci sau pe care le considerai importante devin lipsite de insemnatate intr-o clipita. Prietenii tai, sotia, sotul, copiii, ca de altfel si stilul tau de viata si planurile de viitor, toate isi pierd intelesul. Iti reconstruiesti viata, de data aceasta pornind de la persoana cea noua din viata ta, si doar el sau ea reprezinta lumea ta. Asa e fiinta umana: este in stare sa renunte la tot ca sa urmeze fericita noul si necunoscutul, fara macar sa clipeasca din ochi. Ba mai rau decat atat, ramane indiferenta atat in fata trecutului pe care il transforma in scrum, cat si in fata sufletelor pe care le devasteaza. Lucrul acela numit dragoste nu e decat un capriciu trecator. Dragostea cea noua vine ca o inundatie dezastruoasa care matura tot ce-i iese in cale." (Dragostea e capcana diavolului - Hande Altayli)


10 octombrie 2014

Nocturna sufleteasca

Si am incercat sa il manjesc. Cum am putut. Cat m-am priceput. A ramas intact.
Ciocane am dat in el sa il sparg, sa il crap, sa il scap. Si de spart nu a vrut.
Apoi, cu ultime sfortari, am tras de el, de-a lungul si de-a latul... sa sfasii o bucata, sa rup cu el pamantul. Mai tare s-a inaltat.
In mare l-am uitat. S-a intors cu valurile sa imi inunde tarmul.        

Ii urlu disperata sa plece si sa ma lase sa traiesc. Mai tare imi vibreaza, mai hotarat pulseaza.
O ultima incercare de abandon am vrut. Sa-l las la intamplare. Sa fug. Sa-l pierd. Sa-l uit. Se tine dupa mine. Nu am unde sa ma ascund.

De suflet este vorba.

Acest ultim amarat, ce nu vrea sa ma lase sa fiu, sa plec, sa nu o iau de la inceput. Atata incapatanare si indarjire - se agata, in continuare, ca scaiul dupa mine. Il port, ce pot sa fac... neinsufletita-n viata se pare ca nu ma lasa. Si ii explic mereu ca nu-i aceasta lumea in care o femeie sa aiba sentimemte, ca viata e nedreapta cu cei ce inca-l poarta. Si sufletul meu bleg nu vrea sa ma inteleaga. - MSZ

06 octombrie 2014

Ceasul desteptator suna ocupat

Romania, incotro?!

Ma intreb retoric, a nu-stiu-cata oara, vazandu-ti candidatii pentru functia de PREȘedinte (nu de alta, dar noi am stat mereu in genunchi la masa negocierilor cu celelalte tari, acceptand prin intermediul reprezentantului firmituri si resturi; multumiti ca ne baga si pe noi cineva in seama si ne arunca macar un os).

Privesc inspre structura Guvernului, a Camerei Deputatilor si a Senatului si ma intreb prin ce cotloane au stat ascunse asemenea scursuri de oameni (nu generalizez, simt ca sunt si cativa rataciti pe acolo, dar cand te bagi in troaca te mananca porcii).

Indraznesc sa ma uit si prin administratiile publice si mi se intoarce stomacul pe dos analizand ce fac, de fapt, cei mai multi alesi locali pentru cetateni (fura la greu din banii publici). Sa mergi pe drumurile din tarisoara asta si sa privesti cum arata sate, comune si orase este o adevarata tortura oculara.

Televiziunile promoveaza curve, trantori, analfabeti si idioti. Cica doar astia fac „raiting”. Si mi se pre absolut firesc, pentru ca atunci cand educi oamenii sa fie porci, trebuie sa le dai laturi pentru a-i satisface.

Si totusi, cunosc Oameni atat de Frumosi care respira acelasi aer cu naparcile mai sus pomenite si care se sufoca pentru ca nu mai au nici ei curajul sa isi doreasca sa respire, sa curete Pamantul acesta de deseuri si sa redea poporului speranta ca exista alternative.

Ma mai intreb, inca, pana cand vom mai fi complici ai acestui sistem rapanos, prin neimplicare?!

Avem soarta pe care o meritam si pe care o acceptam! - MSZ

29 septembrie 2014

De ce vorbesc mult femeile?!

Cum isi exprima femeile atasamentul emotional? Vorbind.

Aha, cititi bine!

Daca o femeie va vorbeste mult si des inseamna ca simte ceva fata de voi. Stiti toti mina morocanoasa a celei care "n-are nimic" si tace imbufnata intr-un colt, refuzand dialogul... atunci cand e suparata pe voi. Este metoda prin care femeia "pedepseste". Stiu, pentru majoritatea barbatilor tacerea este o binecuvantare, dar credeti-ma ca nu va face cinste pauza de vorbire. - MSZ

19 septembrie 2014

Cand altfel este la fel

Chiar suntem de pe planete diferite, barbatii si femeile, sau pur si simplu avem limbaje pe care nu reusim sa le intelegem?

Am citit si eu ca venim de pe Venus, iar ei de pe Marte, am inteles din tratate de psihologie si sociologie ca vizualizam prin alte filtre situatiile: femeile sunt expansive, iar barbatii se concentreza mai mult pe tinta (vechile obiceiuri preistorice: unul era vanator, celalalt trebuia sa aiba grija de casa), insa nicaieri nu am intalnit ca ne dorim fiecare altCEVA.

Tanjim, si unii si altii, dupa acelasi CEVA, dupa noptile pierdute in imbratisari, dupa suflete pereche, dupa comunicarea ce, uneori, se realizeaza fara cuvinte si dupa IUBIRE - sentimentul de complet impreuna, de omogenizare a sufletelor. Si totusi, nu ne potrivim chiar toti cu toate, iar asta este cea mai minunata caracteristica a noastra, pentru ca doar astfel putem sa ne regasim vechiul ANDROGIN si sa nu ne fixam in constructii subrede si hidoase. - MSZ

18 septembrie 2014

Resuscitari tardive

In cazurile de atac cerebral orice interventie ulterioara este inutila. Daca reusesti sa mai aduci omul la viata, niciodata nu va mai fi la fel. Sechelele de pe creier sunt ireversibile. Cand ti se opreste inima, insa, resuscitarea mai are sanse sa fie completa.

Asa este si cu relatiile. Daca totul s-a terminat in minte, orice ai face tu nu va mai putea sa puna mecansimul in functionare la parametri optimi. Este acel "prea tarziu", pe care orice gest ulterior nu il poate corecta.

Ce rost mai are acum sa ii aduci tot ceea ce candva el/ea ti-a cerut? Cand relatia este respinsa de ratiune pentru ca a suferit prea mult, oricat ar pulsa inima celuilalt nu va mai reusi sa anime nimic. Si toate cuvintele pe care i le spui sunt goale. E plansul in fata unui mormant. Regreti tot ceea ce nu ai apucat sa faci cand ai avut ocazia si crezi ca daca strangi in pumni pamantul sub care sta totul ingropat rezolvi ceva.

Fiti mai atenti la cuvintele nespuse, cititi in priviri si salvati-va relatia cat inca ea mai exista. Daca celalalt a "murit" emotional si relational, credeti-ma ca intr-adevar s-a sfarsit. Florile, plimbarile, promisiunile si gesturile nu mai schimba nimic. Vor aduce doar frustrarea intrebarii "de ce nu a facut asta atunci?!", dar vasul spart nu va mai putea fi lipit - prea multe taieturi, prea multe cioburi sa ne mintim ca e la fel ca la inceput. - MSZ

17 septembrie 2014

Masochism masculin (?!)

Cand barbatii spun ca vor femei care sa ii iubeasca, sa ii trateze frumos & co., mint cu nerusinare.

Uitati-va in jur: cei care sunt disperati dupa partenera de viata sunt aceia care primesc din partea ei cel mai abject comportament.

Eram, acum cateva luni, la un eveniment destul de monden, unde doua domnisoare de oras discutau... si una dintre ele a afirmat urmatoarele: "Draga mea, barbatilor le place sa ii calci pe cap, sa ii tii sub pantof.". Am zis ca nu poate fi adevarat... dar se pare ca viata imi dovedeste, pe zi ce trece, ca asta-i "marele" secret. 

Nu va cer sa ma credeti pe cuvant. Uitati-va, doar, in jur si analizati un pic cum se comporta Ea cu El, in relatiile pe care le cunoasteti. Ah, si uitati-va si la fetele bune care fie stau cu manipulatori, fie sunt singure si ranite. - MSZ

Si, totusi, Dragostea exista

Dragostea

Dragostea nu da niciodata gres.

Oamenii gafeaza. Oamenii nu stiu cum sa se poarte cu ea, cum sa o ingrijeasca, cum sa o oblojeasca, cum sa o primeasca, ori sa o daruiasca.

Dragostea nu cunoaste posesia, egoismul, framantarea. Ea se manifesta independent de noi, dincolo de perceptiile noastre fizice, mai presus de starea noastra pamanteasca. Este forta care misca Universul, care inchide ranile, care deschide sufletele si le ajuta sa creasca. Stie sa atinga bland fiinta care se daruieste ei. Stie sa stearga trecutul, ranchiuna, neputinta.

Dragostea nu stie sa raneasca, sa loveasca, sa doara. Este opusul a tot ceea ce ne macina, pentru ca ea este liniste. Este absenta frigului, a intunericului si a raului. Este inocenta in cea mai pura stare. Este singura care nu abandoneaza atunci cand totul se darama sub picioarele tale.

Dragostea – cat de putin o intelegem, cat de rar o simtim, cat de necunoscuta ne este.

Se prea poate sa traiesc intr-o fantezie romantica, dar nu cred niciodata ca omul care iubeste poate sa faca rau, poate sa jigneasca, poate sa loveasca, poate sa greseasca.

Sfantul Augustin spunea “Iubeste si fa ce vrei!”, pentru ca in simtirea adevarata, cand actionezi din si cu dragoste esti manifestarea Divinului. Esti cea mai buna versiune a ta. Esti desavarsirea ta.

Prin dragoste te afli, te definesti si te reintregesti. Din cersetor devii rege. Din animal ajungi Om. Din nimic cuprinzi Totul. - MSZ



14 septembrie 2014

Franturi spre intregire

Daca nu te-as avea, te-as inventa.

Ti-as contura atingerile. Ti-as trasa liniile. Ti-as fabrica textura pielii. Sa pot sa ma imbrac cu tine. Sa stiu sa ma acopar cu fiinta ta. Goala sa fiu sub mainile tale, doar tu sa stii cum sa deschizi nasturii hainelor mele. Sa te prelingi incet pe mine.

Sa ma invelesc cu tine in noptile prea reci de iarna. Sa imi fii briza zilelor de vara si frunzele aramii ce intind la picioarele mele covoare. Primavara sa renasc iar si iar sub ploaia sarutarilor tale.

Degetele sa imi sadeasca dorinta de tine. Culege cu grija roadele iubirii tale! Vinul soaptelor soarbe-l insetat de buzele mele ce cunosc doar numele tau sa-l strige. Sa-ti fiu spre degustare si desfatare. Sa te hranesc si mai flamand de mine sa devii.

Anotimpuri efemere in eterna noastra contopire sa miste planeta. Sinonimia antonimelor sa ne transforme in omonimi - pe noi, cei ce astazi am facut cunoscuti din doi anonimi. - MSZ

09 septembrie 2014

Trezirea la Viata

Si totusi, nu inteleg de ce ni s au dat atatia ani de viata cand oricum nu stim sa ii folosim, ci doar ii irosim.

Amanam, sacrificam si nu actionam. Avem impresia ca o sa traim pentru totdeauna din moment ce ne tot refuzam fericirea si libertatea.

Ne chinuim unii pe ceilalti. De ce sa il lasam pe celalalt sa fie fericit cand pe noi ne apasa atatea umbre? Ne schingiuim sufleteste si apoi ne miram ca traim intr-o societate haina, flamanda de a umili, de a manipula. Nu meritam atata viata si potential omenesc. Suntem urangutani carora li s-a oferit gingasia unui trandafir. Ne intepam in spini si spulberam floarea, desi este numai vina noastra ca, in loc sa-i admiram frumusetea, vrem sa o strangem in pumni... in disperarea de posesie.      
  
Lacomi in urlete noastre de durere, ne simtit incompleti. Ne-am pustiit de traire, de implinire. Mainile ne sunt legate in lanturile nimicniciei. Sufletele ne sunt sugrumate in egoismul materialist. Hiene am facut din omenia noastra. Fiare salbatice care sfasie tot ce indrazneste sa traiasca liber.

Vreau sa va eliberati! Sa va savurati existenta. Sa nu va mai luati aerul unul altuia - este suficient pentru toata lumea. Te rog, priveste-te in oglinda si fa-ti curajul sa accepti cine esti. Bucura-te de tine, de potentialul tau. Meriti sa iti fie bine! - MSZ

06 septembrie 2014

Tu cat mai accepti sa-ti plangi de mila?

Bun, am inteles: te-a inselat, nu te-a iubit, te-a ranit, te-a umilit, nu te-a vrut etc.. Si, daca stai acum si te miorlai si dai cu pumnii in pereti rezolvi ceva? Vrei sa se intoarca la tine din mila, din sila? Vrei sa traiesti in minciuna ca e totul perfect, in timp ce putrezesti pe interior zi, de zi?

Gata cu lamentarile! E timpul sa iti vezi de viata ta! Urmatorul capitol, urmatorul pas pe noul drum... timpul nu asteapta dupa nimeni! - MSZ

04 septembrie 2014

Toamna sufletelor noastre uscate

Ce facem, dragilor, cu sufletul acesta pe care il lasam in paragina?
Cu mintea pe care o tinem de bibelou si nu prea incercam deloc sa o punem la "treaba"?
Cu personalitatea care se presupune ca este cartea noastra de vizita in societate?
Cu visele, cu iubirile, cu trairile frumoase?

Cand am devenit atat de superficiali, de bolnavi dupa bani, de infatuati, de inumani?

Cine mai are, astazi, curajul sa fie bun, sa mangaie, sa daruiasca?
Cui ii mai sunt de folos imbratisarile pierdute-n noapte?
Pe cine mai intereseaza ce se ascunde in inima celuilalt?
Cand vom reinvata sa ne privim dincolo de ambalaj?
Sa ne iubim mai presus de interese? Sa ne fim, fara sa ne folosim? - MSZ

01 septembrie 2014

Infinitum Nihil

Omului ii e greu sa inteleaga ca el de fapt nu poseda niciodata nimic.

Nu se stapaneste nici macar pe sine.

Incearca sa iti dictezi ce sa simti, sa visezi, sa gandesti si spune-mi daca reusesti. Nu poti! Tot ce poti sa ai este senzatia prezenta care iti traverseaza trupul. O clipa de vointa intr-o geometrie imprevizibila a universului.

Invata sa traiesti in armonie cu triada din tine: minte, corp si spirit. Hraneste-le adecvat si accepta-ti inconsecventa umana.

Nu ai nimic, nu pleci cu nimic, nu poti sa controlezi cu adevarat nimic. Inoata impotriva curentului si vei obosi, ori te vei ineca. Aluneca in directia in care te poarta si pastreaza-ti echilibrul pentru a te mentine la suprafata. Bucura-te de calatorie si nu o transforma intr-o tragere la jug! - MSZ

29 august 2014

Recenzie de carte - "Pe cand eram o opera de arta", Eric Emmanuel Schmitt


Am citit aceasta carte in cateva ore. Schmitt este doctor in filosofie, asadar nu mi-a fost greu sa regasesc in alegoriile sale anii de cursuri si seminarii in care am disecat chintesenta structurii umane.

O satira amara la adresa societatii in care traim si in care ne mintim ca suntem cineva sau ceva. O autopsie imbracata in haine de gala care dezvaluie maruntaiele unor conceptii si preconceptii pe care am ajuns sa le privim si sa le inghitim cu atata naturalete... desi ne repugna.

Bineinteles, la final iubirea salveaza... si poate nu pentru ca este un subiect de duzina care inunda povestile pe care ni le dorim, ci pentru ca este suflarea din care am fost plamaditi.

Grotescul unor contraste, amaraciunea pe care o lasa gustul succesului in gura celui ce s-a infruptat nesabuit din el, simplitatea si necesarul iubirii, constiintei, simtirii sunt o parte din experientele pe care le-am trait parcurgand randurile acestui roman.

O recomand, dar va asigur ca nu este usor de digerat si nici de priceput daca te limitezi doar la cuvinte si la intelesul lor initial. - MSZ

22 august 2014

Bezmetici in iubire. Pierduti in amor

Ce detalii frumoase aflu in ochii tai ce apun peste trupul meu. Cum ma invaluie parfumul tau si imi misca trupul atingerile tale. Ce vis frumos ne tine in brate in aceasta seara… pe amandoi, goi.

Uneori, viata iti da clipe de extaz in nopti scurte. Stiu ca nu vor dura prea mult. Zorii vor crapa clepsidra timpului nostru si dimineata ne vom vedea fiecare de alt drum, dar acum… acum suntem doar noi si atat.

O cuprindere de suflete, inclestate in maini ce se cauta printre cearceafuri si suspine. Ard in acelasi pacat cu tine, astazi suntem complici. Nu ne stie nimeni, nici macar noi. Nu ne avem prea mult, dar ne suntem destul. Ne-am cautat abandonul gonind singuri pe strazi. Ne era pustiu, dar ne-am intersectat pasii si ne-am stiut destinul. O seara, nu sper in mai mult. O sansa si un inceput. Uneori e tot ce ai nevoie sa poti sa continui sa existi. Un strain si o necunoscuta ce impart acelasi sens. Poate ca nimic nu e intamplator in aceasta viata si nu degeaba ne-am aflat. Ce o sa ne fie dimineata, doar vremea ne mai poate raspunde. Si nici macar nu o intreb nu ma intereseaza. Las totul sa fie, fara sa intervin.

Si adesea gandul imi cresteaza regrete. Si plang si imi reneg abandonul cu tine. De mi-a ramas o parte in venele tale, adu-mi-o inapoi. N-am vrut sa ma pierd. Gaseste-ma tu, cum m-ai gasit si atunci. O noapte inca sa complotam placerea. Un rasarit sa ne mai mangaie chipul. Si-n fiecare zi sa repetam aceeasi ratacire.

Bezmetici in iubire. Pierduti in amor. -MSZ

21 august 2014

Prin tine sa gasesc calea spre mine

Sa te am si sa te mai cer... nesfarsit si neincetat.
Sa te simt parte din mine, din tot ceea ce compune existenta si fiinta mea.
Sa iti ofer atat de firesc orice pot si inapoi sa imi doresc doar sa ma lasi sa iti mai daruiesc.
N-am vrut iubire. Nu am crezut ca tocmai eu o sa ma indragostesc si totusi mi s-a intamplat... nesperat si nestiut de mult.
Parca traiesc intr-o noua era a persoanei mele - totul s-a divizat intre ceea ce a fost inainte de tine si tot ceea ce cunosc acum, de cand te am pe tine. - MSZ

19 august 2014

Nu ma opresc pana nu primesc ceea ce merit

Mi-ai spus ca sunt nesabuita si lacoma, ca nu stiu sa primesc fericirea cu portia si sa ma desfat cu fiecare imbucatura. Cand vreodata am cunoscut eu masura, tempo-ul vietii altfel decat prin exces in extaz? Ce sa fac eu cu portiuni, cand sunt un tot din cap, pana la ultima suflare inainte sa ma arunc in vis?
Nu am limite, stiu. Sufar complet, ard pana la distrugere si renasc mereu mai puternica si mai plina de viata. Nu stiu alte cai decat desfatarea si durerea nemarginita. Imi dau ultima picatura de sange in cautarea sensului de a ma sti, de a-mi fi completa.

In genunchi mi-a stat sufletul si trupul mergea inainte. In lacrimi imi scaldam venele si nu ma prezentam lumii decat zambind. Ce-a fost in inima mea doar eu stiu si doar eu am putut sa simt. Nopti intregi in care m-am sfarsit, m-am sfasiat cu ganduri, m-am taiat in amintiri, m-am zdrentuit in minciunile pe care mi le-au spus, pe care m-am incapatanat sa le cred.

Sa fiu simpla, sa ma complac, sa accept ce mi se da?! Niciodata. Sa lupt, sa cred, sa rup din mine pentru viata, pentru sansa de-a simti o clipa, macar o clipa, cum totul ma patrunde, cum curge seva omenirii printre toate celulele ce ma alcatuiesc.

Sunt o nesabuita, o indolenta si o obraznica pentru ca cer totul de la mine si de la lume. Accept si nu ma dezic. Infrunt si nu ma predau. Nu ma opresc pana nu primesc ceea ce merit, ceea ce vreau, ceea ce stiu ca imi este predestinat.
Asa si altfel nicicum... atunci ca si acum… mereu si intotdeauna. - MSZ

17 august 2014

Adevarata intimitate

Adevarata intimitate penetreza dincolo de straturile pielii.

Dezbraca suflete, nu trupuri.

Patrunde in inima, saruta vise, mangaie frici.

Atata gandurile cele mai ascunse si isi plimba degetele pe curbele Eului. Ii afla si simte conturul. Ii strange usor amintirea, detensionand trecuturi dureroase.

Buzele musca gingas din dorinte si soapte nespuse. Limba dezmiarda cuvintele tacute, iar palmele cuprind simtirea. Iti pulseaza in vene viata. Te infioara cu pasiuni.

Adevarata intimitate nu are nevoie sa te atinga fizic pentru a te inunda cu placere. Este de-ajuns o privire, un cuvant, un gest de daruire pentru ca exatzul sa puna stapanire pe tine. - MSZ

Alegorie caraghioasa a unei povesti cu trairi

Se strang in juru-mi vocile si imi apasa pe timpane... ma chinuiesc in lanturi ganduri de evadare.

Astazi, platesc pretul prea mare al neghiobiei de a-mi fi dorit iubire. M-am aventurat sa fiu nesabuita in simtire intr-o lume in care femei hapsane jupoaie de vii emotii, trairi si seaca fantani de vise.

Nu pot sa imi astampar cugetul. Imblanzeste-mi-l tu!

Oligofrena-ti sunt. Desteapta-ma tu!

Carare pustie m-as face si iti cer tie sa stii a ma umbla.

Si intuneric sa devin, lumina sa-mi aprinzi! Ca o lespede de marmura, pavez al tau drum. Pasteste-ma usor. Inalta-te cu mine. Coboara in infern. - MSZ

16 august 2014

In haosul unei armonii

Trupul vorbeste o limba pe care doar sufletul o cunoaste. Are literele sale impregnate pe pielea atinsa de iubiri, de tradari, de extaz, de agonia framatarilor neimplinirilor. Un alfabet necunoscut, neinteles se desfasoara pe mine. Caligrafii stangace asteapta sa fie sterse de mana celui ce poate descifra misterul unei inimi nespuse, nedescoperita cu adevarat.

Pe gatul meu se scurg suvoaie de dorinti. Arde carnea pe mine si nu o poate stinge nicio apa tulbure. Cu degetele apuc nesfarsitul. Ma agat hamesita de placere, de durere, de simtiri salbatice. Fiare vargate domnesc in jungla gandurilor mele. Racnesc pasiunea, sfasie obisnuitul.

Nu m-am simtit niciodata predestinata mediocrului.

Am cautat mereu acele senzatii care ma zvarcolesc, care imi pulseaza in sange focul iubirii, betia daruirii. Usor imi musc buza de jos si imi atat fiinta... am in minte doar chipul lui - al celui promis, dar negasit, al celui atins, dar nestiut.

Si am nevoie de haos sa pot sa ma descopar in armonie. - MSZ

14 august 2014

Cum iubesc Femeile

Cum iubesc femeile?!

Cu tot ceea ce au mai bun si mai de pret in ele. Cu sufletul, cu mintea, cu trupul, cu visele tremurande in causul palmelor, cu gandul aprins de imaginea barbatului ce-i devine predestinat.

Daca ai fost vreodata cu adevarat iubit de o femeie, inseamna ca ai trait cea mai mare binecuvantare a vietii tale. Ai simtit ce inseamna ca cineva sa-ti daruiasca din priviri pamantul si lumea toata.

Am cunoscut si am auzit atatea femei vorbind de Omul Vietii lor: cata gingasie in rostire, ce caldura blanda in privire si cum pielea trada fiorul ce le strabatea doar pomenind numele lui.

Am vazut doar atunci cum arata Femeia Frumoasa. Am stiut doar asa ce inseamna bogatia adevarata. Am crezut ca aceasta este singura forta care ne mai poate salva existenta.

Cand o Femeie iubeste, nimic nu-i sta in cale... dar sa nu-i tradezi credinta in tine, pentru ca nu te mai dezleaga nimeni de blestemul sufletului calcat in picioare. De nu o mai iubesti, nu o batjocori! Las-o sa fie libera si sa-i daruiasca altuia nemurire, nu fi lacom sa o tii cu minciuni langa tine!

Nu frange aripi ce se inalta in zbor doar pentru ca vrei tu cu sfori sa decizi vazduhul lor. De nu stii s-o faci fericita, las-o in destinul celui ce-i va fi.

Cum iubesc Femeile?! Cum doar Barbatul merita sa fie iubit. - MSZ

11 august 2014

Condu-ti Destinul

Oamenii resimt o mare greutate in a fi fericiti, ori a-si mentine fericirea, pentru ca nu-si cunosc libertatea. Se lasa incatusati de societate, de dorintele celorlalti, de metodele si sfaturile celor apropiati, pentru ca au nevoie sa dea, oricand este necesar, vina pe cineva pentru fiecare greseala de care ar fi capabili.

Elibereaza-te de menghina sociala. Intelege ca a gresi este unul dintre principalii vectori care se afla la baza desavarsirii personale. Cum ai vrea sa inveti cine esti, ce poti, ce iti place, daca nu ai incerca sa cauti raspunsurile potrivite vietii tale, printr-o permanenta conectare la actiune?

Stiu, este greu sa ai incredere in zarurile sortii, pentru ca zeii tind sa le masluiasca, dar acesta nu este un motiv pentru a refuza sa joci, ori pentru a accepta faptul ca ceva mai presus de tine detine controlul.

Increde-te in fortele tale, in capacitatea ta nebanuita de a fi, de a sti si de a putea. Uneori, nu vezi drumul, nu iti intelegi destinatia si nici nu stii cum va arata traseul pe care mergi pentru a te implini, dar asta nu inseamna ca trebuie sa faci autostopul si sa te lasi dus de orice tirist in directia ce crezi tu ca e comuna, doar pentru ca asa ti-a spus el.

Stii sentimentul pe care il ai atunci cand te afli la volan noaptea? Nu vezi prea mult in fata, dar ai incredere ca, atata timp cat cunosti cum sa manevrei masina si ai la dispozitie cativa metri de lumina oferiti de far, vei putea sa duci calatoria pana la capat si sa ajungi la destinatia dorita.

Desavarsteste-te! - MSZ

"Errare (Errasse) humanum est, sed in errare (errore)perseverare diabolicum."

10 august 2014

Sa-ti fiu Destin in Soarta


Femeia e Destin.

Alege-o cu intelepciune si-ti poate schimba Soarta!  
    
Energia feminina are nevoie de protectia si sutinerea celei masculine pentru a putea desavarsi magia care sta la baza crearii lumii. Cand ai alaturi Omul potrivit iti sunt deschise toate usile posibilitatilor. Simte armonia atingerilor dintre suflete si alege cu intelepciunea unei inimii deschisa spre implinire.

Cum o recunosti? Priveste-o cu ochii potriviti... lasa-i trupul sa ii descopere esenta si increde-te in Univers.

Lasa-ma sa iti fiu Destin! Fa-mi Soarta pe care o merit! - MSZ

09 august 2014

Cand femeia nu mai e interesata

Cand femeia nu mai tipa la tine, ai incurcat-o. Si nu vorbesc aici de istericale bolnavicioase, ci de acele momente in care isi doreste ce e mai bun de la tine si de la voi doi si iti face "morala".

Parintii isi cearta copiii tocmai pentru ca vor sa le faca bine, sa ii atentioneze, sa le arate calea buna. Daca o femeie, sau un om in general, nu mai investeste in tine energie sa iti spuna ce nu ii convine... s-ar putea fie sa faci totul foarte bine, fie sa ii fi indiferent. Si daca pe o femeie suparata o mai impaci, pe una nepasatoare ia-ti gandul sa o mai intorci.

Nu suntem noi cele mai ortodoxe fiinte si nici nu avem cele mai bune metode de educare, dar este in sangele nostru sa fim protectoare si sa vrem sa il invatam pe cel drag noua. Nu e dintr-un amor propriu sau spre beneficiul nostru, ci este parte a instinctelor materne. Acum, nu luati ad literam chiar tot ce va scriu eu, discerneti intre tipuri de mustrari... in ochii ei vedeti daca va cearta cu drag. Cand i se va stinge focul veti regreta. Cum regretam cand ne pierdem parintii/bunicii si am da orice sa ii mai avem alaturi si sa ne mai enerveze ca ne zic prea des ca "nu e bine asa". - MSZ

07 august 2014

Hatha - Yoga - noul meu stil de viata

Cand vrei sa faci tot ceea ce este mai bun pentru tine, incepi sa cercetezi fiecare aspect al vietii in care poti sa intervii pentru imbunatatirea calitatii acesteia. Cred in Armonie, in echilibrarea triadei Minte-Corp-Suflet.

Acum doi ani de zile am devenit din ce in ce mai insetata de cunoasterea tuturor lucrurilor ce pot sa influenteze in mod pozitiv lumea mea. Am inceput prin a-mi corecta alimentatia, prin a-mi gestiona in mod constient trairile, iar acum a venit MOMENTUL sa-mi aliniez si trupul acestor noi directii de viata.

Am fost intotdeauna curioasa de beneficiile meditatiei si de felul in care calugarii reusesc sa isi mentina o minte agera si un tonus de invidiat. Si am descoperit Yoga. Am citit si am cercetat, cat mi-a permis internetul, despre cum prin miscare pot sa ma eliberez de energiile negative si pot imbina sportul mintii cu cel al trupului.

Cine ma cunoaste stie ca sunt comoda din fire si ca nu prea m-a atras niciodata ideea de efort fizic intens, dar imi doresc sa ofer corpului meu forma ideala in care se poate contura. Si am gasit solutia care raspunde tuturor nevoilor mele: Hatha – Yoga. Daca Shiva insusi a dezvoltat tehnicile acestui tip de yoga, cu siguranta mi se vor potrivi manusa.

Corpul nostru zilnic executa coregrafii mulate pe gandurile si emotiile pe care le traim. Atunci cand ne simtitm coplesiti de greutatile vietii, vom merge aplecati, cand avem parte de succese vom adopta pozitii de triumfatori. Fie ca suntem sau nu constienti - trupul nostru este o extensie a felului in care ne manifestam interior.

Inteleptii au cunoscut dintotdeauna puternica legatura dintre invelisul fizic si cel mental, cu tot ceea ce implica acestea in viata Omului. Corpul ne influenteaza mintea si mintea ne influenteaza corpul, iar puntea de legatura dintre acestea este respiratia. Hatha Yoga tocmai aici intervine, propunandu-ne un complex de posturi corporale si de exercitii care au darul de a ne re aranja si a ne mentine echilibrul dintre energiile Yin si Yang.

Un intreg Univers asteapta sa il trezesti la viata. A venit timpul ca partea nevazuta a iceberg-ului sa nu iti mai fie necunoscuta. Eu, incep din 2 septembrie aceasta noua aventura. Tu, ce mai astepti?

(pentru inscrierea la cursuri trimite un e-mail pe adresa hathayogaseva@gmail.com)
Cu drag,
MSZ

06 august 2014

La ce iti foloseste ceea ce nu dainuie?!

La ce iti folosesc banii cand, noaptea, vrei sa tii in brate un suflet care se afla langa tine pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce i-ai cumparat? Cand vrei sa stii ca cea pe care o saruti nu isi imagineaza cum va arata viitoarea ei gentuta, ci cum peste ani aceiasi fluturi ii va simti in stomac? Cand vrei sa iei cina cu ea si sa discutati despre viata si frumos, nu despre vacante luxoase si noua rochie Prada pentru care iti cere cardul? Cand iti doresti pe cineva care stii ca nu iti e aproape doar cat timp ai cu ce sa o sponsorizezi?

La ce iti foloseste frumusetea cand nu stii daca el te vrea sau esti doar inca un trofeu? Cand trece si vei ramane cu un trup zdrentuit? Cand nu esti capabila sa sustii un dialog dincolo de monden? Cand mintea ti-e absenta? Cand ai o personalitate putreda si iti colcaie viermii in suflet?

De ce mizam doar pe un avantaj, in loc sa tesem in jurul lui o frumoasa panza cu povesti? Banii nu sunt totul. Frumusetea fizica va ajunge sa insemne mai nimic. Doar sufletul ne mai salveaza!

MSZ

05 august 2014

Acum, din atunci

Ce copil visator am fost si eu... ma plimb prin locurile in care am copilarit, pe plaja la care alergam cand voiam sa plang, pe stancile dupa care ma ascundeam pentru a fi doar cu marea si revad copila ce in mine inca a mai ramas.

Si cum tipam dureri vazduhului si udam pietrele cu lacrimile mele, iar valurile ma tainuiau cu spargerea lor. Si o luam de la capat. Era singura mea varianta. Credeam in lume si in frumos, in bine si in iubire.

Acum?
Acum imi aduc aminte de ce mi-am promis ca nu ma voi multumi vreodata sa fiu mediocra. Prefer sa fiu o ratata, dar nu ma las. Fascinata de Icar... indraznesc sa imi ard aripile pentru ca ma incumet sa zbor spre soare, decat sa ma multumesc cu stabilitatea pamantului.

Si pana la urma, pentru ce traim? De ce respiram daca nu ne asumam riscuri? Daca nu ne pierdem in implinirea dorintelor ce ne sageteaza sufletul? Daca nu vibram? Daca nu simtim? Daca nu incercam? Daca nu ne incumetam sa ne purtam in directia celor mai tainuite vise ce fecunda fiinta noastra?

MSZ

31 iulie 2014

Fragmentari de Sine

Reprimarile sexualitatii ne transforma in judecatori si condamnam nevinovati. Inca suntem inhibati, iar asta se vede din controlul pe care vrem sa il detinem prin mastile sociale pe care le purtam.

Senzualitatea este blamata. De femei nesigure pe ele, de barbati frustrati pentru ca nu pot obtine. Si refuzam sa intelegem ca este in natura noastra umana, in substraturile animalice pe care le imbraca subconstientul sa vibram cu trupul nostru. Credem ca daca ne tinem mintea in frau asta inseamna sa ne anulam pornirile.

Nu am invatat nimic din armonie. Ne limitam la extreme si uitam de triada din noi: corp, minte si spirit. A le stapani pe toate, prin intelegerea necesitatilor fiecareia inseamna echlibru.

De fiecare data cand judecam un om pentru ca indrazneste sa-si descopere Eul, de fapt ne criticam dorinte ascunse. Feluri in care stim ca simtim ca am vrea si noi sa fim, dar nu avem curajul sa o facem.

Ne amortim trairi prin orientarea catre scopuri vide: bani, putere, dezumanizare. Anulam sensibilitatea pentru ca avem impresia ca ne face slabi si nu ne dam seama cat de fragili devenim, de fapt. Incearca sa lovesti un om care-si accepta, intelege si traieste Sinele. Nu vei reusi sa-l distrugi.

Piramida lui Maslow are mai multe trepte pe care trebuie sa le urci, iar cand vrei sa sari peste una, ori sa o calci pana la ruperea ei vei ramane suspendat pe o scara incompleta. Si apare teama. Iti dai seama ca te-ai blocat intre etaje si ii vei condamna pe altii ca nu inteleg ce evoluat esti tu in salbaticia singuratatii alegerilor tale.

Trebuie sa urci, dar cand ajungi sus, nu da cu piciorul scarii, pentru ca iti va mai ramane spre echilibrare doar prabusirea. Plasa de siguranta inseamna sa stii ca poti sa alternezi intre nevoi, fara sa-ti fie teama ca nu te mai poti intoarce in varf. - MSZ

30 iulie 2014

Chiar si atunci cand nu-ti soptesc

Nu imi este frica decat de faptul ca, vreodata, as putea sa nu ma mai regasesc in bratele tale… sa nu-ti mai vad chipul zambindu-mi cu blandete, sa nu-ti mai simt mainile conturandu-ma.

Inchid ochii sa te simt aievea, ating partile de piele pe care mi le-ai dezmierdat, pe buzele mele simt gura ta, in venele mele curge seva ta. Si ce ciudat imi pare ca, desi nu te-am aflat, eu te cunosc dintotdeauna. Cum sa nu cred in reincarnare cand fasii din memorie imi recompun fiinta ta, imi vorbesc despre tine, imi amintesc despre noi de pe vremea cand eram Androgin.

Si sufletul meu se deschide in causul palmelor tale, iar trupul meu se dezvaluie ochilor tai. Tu ma cunosti cel mai bine, pentru ca ma auzi chiar si atunci cand nu-ti soptesc. – MSZ

28 iulie 2014

Dimineti cu savoare

Imi saruta soarele pielea si deschid incet ochii. Rasaritul aceasta m-a gasit in patul tau... din nou.

Te privesc dormind si simt ca tot la mine visezi. Lenesa ma strecor din pat, caut tricoul pe care aseara l-ai aruncat pe podea si iti imbrac parfumul.

Merg pe varfuri, nu vreau sa te trezesc, si ma duc sa imi fac o cafea. Inca zambesc cand imi amintesc noaptea ce-a apus. Cum m-ai dezmierdat cu dor. Cum m-ai alintat cu degetele tale ce curgeau pe trupul meu. Cum ti-am simtit inima in pieptul meu si buzele ti-au gustat pielea.

Imi place sa ma trezesc asa, in stransoarea bratelor noastre ce s-au cuprins o noapte intreaga patimas.

Laptele fierbe... sangele mi se pune in miscare. Presar scortisoara si sorb usor. Mainile tale imi cuprind talia. Ne incepem realitatea din visare.

Diminetile au alt gust pe buzele tale. - MSZ

27 iulie 2014

Neatinsa

L-am lasat sa imi dea jos rochia. Sa imi atinga umerii si sa isi infiga degetele in ei. Ma cotropea cu mainile si imi strangea carnea. Buzele lui imi ardeau pielea si il simteam cum tremura in exatzul de a ma avea. Mi-am dat capul pe spate si am inchis ochii. De fapt, nu ma interesa deloc ce se intampla cu trupul meu.

Crezusem ca il vreau carnal, ca pot sa gestionez doar un Eros vulgar si ca voi fi impacata cu starea mea. Pe masura ce ramaneam fara haine in fata lui, imi imbracam mai gros sufletul. De fapt, nu l-am lasat niciodata sa ma dezbrace cu adevarat. Sa imi dezgoleasca visele. Sa imi patrunda mintile. Sa imi atinga puritatea simtirii. A crezut ca m-a cucerit, cand, de fapt, cu fiecare expresie fizica reusea sa puna lacate metafizicului.

Nu mi-a cunoscut, niciodata, adevarata intimitate. Nu i-am dat voie sa ma priveasca dincolo de aparente. In sangele meu nu a curs niciodata esenta sa. Eu nu i-am locuit cu adevarat inima. Eram doar stimulentul pentru machete de placeri. Realul nu l-am trait nicicand.

Si ma privesc in oglinda. Trupul de femeie, pacatul pe mine imprimat... dar sufletul, ah, sufletul nimanui nu l-am dat.

Sufletul nimeni nu mi l-a dezbracat. - MSZ

25 iulie 2014

Nu ne ramane decat sa fim

Daca el te-a ranit nu inseamna ca toti o vor face. Daca ea te-a inselat nu inseamna ca toate-s la fel.

Ce putere ai tu sa invoci absolutul, cand nici macar nu poti sa fii sigur pe ce se va intampla peste o ora. Neprevazutul intotdeauna poate sa apara si sa iti dea peste cap certitudinile, oricat de bine calculate ar parea ele.

Stam ca fraierii si ne facem planuri si griji, crezand ca asa ne ferim de ceva. Da, ne sustragem foarte bine de la viata, in modul acesta. Este formula perfecta de a nu trai nimic, pentru ca ne preocupam prea mult de ceea ce nu vrem sa ni se intample.

Si vine batranetea si tot ce ne ramane de povestit este "mi-ar fi placut sa fi facut". Si realizam ca singurul obstacol in calea dorintelor noastre au fost prea multe ganduri, frici si framantari. Si pentru ce? Nu suntem eterni. Nu putem sa intoarcem timpul. Nu ne ramane decat sa fim, nu doar sa existam.- MSZ

24 iulie 2014

Deslusirea desavarsirii

Am crezut, multi ani, ca secretul fericirii consta intr-un job stabil, succes, bani si siguranta zilei de maine. Si ce mare pacaleala traiam! De fapt, tot ceea ce conteaza, la sfarsitul zilei si al vietii, este sa ai alaturi de tine persoana care sa imparta bunele si relele ce-ti vin.

Omul pe care te poti baza ca te va tine in brate, cand simti ca te prabusesti. Cel care va lua pe umerii sai greutatea, atunci cand esti la pamant. Acela langa care vrei, zi de zi, sa o iei de la capat si sa reusesti. Orice altceva, nu conteaza!

Ai vreo secunda impresia ca banii iti vor oferi starea de bine prin altceva decat cumparaturi, droguri, alcool, petreceri? Si cand se termina toate acestea ce faci cu tine? La final, tot intre peretii sufletului tau ramai prins.

Ah, dar cand stii ca iti mai e cineva aproape, ce repede apar ferestrele si soarele, ce usor iti pare sa respiri. Nu este vorba aici doar despre pasiune si indragostire, ci despre echilibru, echipa, parteneriat. Despre acela pe care il poti numi al tau fara sa ai nevoie de lanturile posesiei. Despre acela care stii ca tot acasa va veni, indiferent pe unde va poarta pasii. Despre acela care stii ca este langa tine chiar si atunci cand nu il atingi. Despre acela care stii ca are calea pe drumul pe care si tu vrei sa il urmezi.

Cred ca aceasta e adevarata fericire: sa te gasesti alaturi de cel langa care nu te temi sa stai cu fricile, cu defectele, cu nebuniile tale, pentru ca la sfarsitul zilei acestea nu il vor indeparta, ci il vor aduce si mai aproape de sufletul tau. Sa il afli pe cel pe care il poti iubi si intelege cu toate greselile sale, pentru ca pe voi doi va uneste ceva mai presus de palpabil. Si sa fiti amandoi constienti ca impreuna si numai impreuna puteti sa claditi Imperii! - MSZ

23 iulie 2014

Sa nu mai pocim limba romana (5)

Daca tot vrem, macar sa vrem corect

Eu vream
Tu vreai
El/Ea vrea
Noi vream
Voi vreati
Ei/Ele vreau

Eu voiam
Tu voiai
El/Ea voia
Noi voiam
Voi voiati
Ei/Ele voiau

Primul este verbul "a vrea", la timpul indicativ imperfect. Al doilea este verbul "a voi", la acelasi timp. Puteti sa folositi oricare forma, exprima acelasi lucru, dar sa nu va mai prind cu "vroiam", sau alte contopiri!

MSZ

22 iulie 2014

De ce sunt rana si cutitul?!


Sa-ti asumi reaponsabilitatea alegerilor tale cred ca este cea mai mare problema a oamenilor. Sa nu mai delegam vinovati pentru ceea ce ni se intampla, sa nu ii mai punem pe altii sa ne dea variante si sa nu ne mai plangem ca lucrurile nu ies asa cum am crezut noi ca este singura solutie pentru a ne salva sufletele.

Nu acceptam greseala, nu suportam sa stim ca nu am ales corect. Este frumos sa tinzi catre perfectiune, catre moralitate, catre bine, dar este si mai important sa nu ne pedepsim pe noi sau pe ceilalti atunci cand planul da alte rezultate.

Imi place sa cred ca nu sunt nici pesimista, nici optimista, ci realista. Caut dreptatea si armonia, imi doresc sa fie finalul de basm, dar incerc sa nu ma pierd in iluzii si nici in deziluzii.

Am realizat ca nu pot sa stiu ce e rau, daca nu cunosteam ce e bine. Nu pot sa simt fericirea, daca nu am mers pe drumul durerii. Nu disting lumina de intuneric daca nu le traiesc pe amandoua. Socrate, in Phaidon, a facut distinctia dintre cuplurile de senzatii. Medicina moderna ne-a demonstrat ca in creier centrul durerii si cel al placerii sunt foarte apropiate si se pot influenta reciproc.

Alpha are nevoie de Omega. Femeia se completeaza cu Barbatul. Viata se justifica prin Moarte. Nimic nu se pierde, Totul se transforma.

Este atat de simplu si totusi ni se pare prea complicat. Uitam ca suntem efemeri, uitam ca am trait tot felul de emotii, uitam ca nicio zi nu seamana cu alta, iar asta ne impinge in depresie. Uitam sa ne bucuram de existenta pur si simplu, tot incercand sa inotam impotriva curentului. Si ne trezim nefericiti, neimpliniti, desi in noi se afla toate resursele.

Freud avea teoria actiunilor eronate - atunci cand din subconstient se naste miscarea ce ne duce spre esec, deoarece mintea incearca sa ne protejeze de socuri mai grele. Jung spunea si el ca daca devii constient de actiunile determinate de Sinele ascuns iti poti schimba destinul. Oricum ar fi, in noi se afla cheile si lacatele.

Cand am ales ca blogul meu sa se numeasca "Eu sunt rana si cutitul" (citat ce ii apartine lui Cioran), a fost pentru ca am avut revelatia ca nimeni nu imi poate face rau fara voia mea, fara ca mintea mea sa ii permita sa aiba un efect sau altul asupra emotiilor si starilor mele. Nu pentru ca as fi eu masochista si sadica, ci pentru ca sunt constienta de inconstienta mea.

Nu ma mai intereseaza sa castig sau sa pierd, ci sa joc... pana la capat! - MSZ

16 iulie 2014

Viitorul la gunoi - pentru ca ne dorim sa formam prosti

Nu am inteles niciodata de ce in sistemul nostru de invatamant exista acea "rotunjire"a notelor. De ce se mai acorda sutimi, daca, la final, se cauta rotundul? Apare o discrepanta logica in stabilirea notelor finale: eu iau 9,40, tu iei 9,50 - la final, eu voi avea 9, tu vei avea 10 si, in loc, sa exista o departajare de 10 sutimi intre noi, se creeaza un spatiu de 1 punct. Cum poate fi obiectiv un astfel de sistem de notare?

Eu daca ma duc la magazin si un produs costa 3,25 lei, ar trebui sa platesc doar 3 lei, nu? Lumea lui Pokemon e mic copil pe langa ceea ce se intampla la nivelul nostru de organizare si functionare a institutiilor de invatamant.

Nu mai zic de burse acordate aiurea-n tramvai, locuri la buget distribuite pe re-re-re-redistribuire (si ne mai miram ca Ponta vrea sa ne lase sa dam bacul pana cand il luam macar pe ala din Tulcea), taxe nejustificate, programa de invatamant la pamant. In clasa a VIII-a nu mai au la evaluarea finala Geografie sau Istorie, la Limba Romana nu mai au comentariul literar si totusi abia reusesc sa ajunga la liceu, unde intra cu medii sub 5.

Chiar nu sesizeaza nimeni ce se intampla? Chiar nu ii pasa nimanui ca, tehnic vorbind, dobitocii pe care ii scoatem acum de pe bancile scolilor sunt urmatorii conducatori ai tarii, cand noi ne vom afla la pensie? Meritam sa tragem atunci si sa fim calcati in picioare, pentru ca numai noi am permis prin lipsa noastra de reactie si prin indiferenta sa se conturezae viitoare generatii de cretini. - MSZ

15 iulie 2014

False fericiri

Oamenii nu stiu sa se mai distreze, sa mai simta, sa mai inteleaga existenta. E cool sa bei pana cand iti sedezi toata fiinta si sa crezi ca asta inseamna sa te simti bine. E in trend sa iti terfelesti trupul prin asternuturi cu straini sau straine care nici macar nu iti stiu numele. Se poarta dezmatul pentru ca asta inseamna sa fii in pas cu lumea. Deh, societatea a evoluat, nu mai suntem "pe vremea lu' bunica"!

Luati-le banii, bautura si prafurile si veti vedea suflete goale, triste, lipsite de contur!

Nu sunt habotnica, imi place si mie sa ies, sa cunosc, sa traiesc, dar cred ca a avea acelasi scenariu de distractie week-end dupa week-end, dupa week-end ascunde, de fapt, o mare depresie in care se scalda societatea.

... sau poate ca ma insel. As vrea sa cred ca eu gresesc si, de fapt, oamenii sunt fericiti si asa. - MSZ

13 iulie 2014

Ce ne-a fost dat si ce ne-am luat?

Purtam amprentele trecutului pe toata suprafata pielii noastre. Unele s-au estompat, altele au ramas apasat imprimate si nu le vom putea ascunde vreodata. Ne amestecam energiile cu fiecare om care ne intra in viata si, astfel, ne omogenizam personalitatea.

Suntem o suma dintre toate inmultirile, impartirile si scaderile faptelor noastre. Ne temem de multe ori sa deschidem sau sa inchidem parantezele din ecuatia vietii noastre si ne intarziem rezolvarea. Egalul il vom face la sfarsit: cu ce ne ramane, cu ce am dat, cu ce ne-a fost luat, totul ne apartine... chiar si in absenta.

Si totusi, niciodata nu putem sa fim aceiasi. Clipa, momentul pot schimba si darama imperiile de pe suprafata planetei interioare. Sarutul, despartirea, durerea, regasirea cioplesc in noi, de multe ori neindemanatic. Pe unii presiunea ne transforma in diamant, pe altii ne sfarama necrutator pana cand pulberea e tot ceea ce se mai vede din urma noastra. Avem vreo cale sa alegem?

Si da. Si nu. Pe cat faurim din destinul nostru, pe atat de mult ni se arata ce ne sta scris in stele. Cu fiecare actiune, cu fiecare constientizare invatam sa ne citim soarta. Avem o viata, o carte in fata careia ne prezentam nepregatiti, ca un scolar ce nu cunoaste literele. Apoi, cu voia si vointa noastra ne invata viata limbajul ei. Unii ramanem doar cu abilitatea de a intelege literele, altii capatam indemanarea de a deslusi intelesuri, putini stiu sa explice cuvintele si sa le gaseasca sensul, cativa reusesc sa traga si concluzii. Aceeasi carte, parcursa de doi oameni diferiti, va capata in constiinta lor o alta dimensiune a povestii.

Si-mi vin in minte cuvintele bunicii mele "Destinul ti-e dat. Soarta si-o mai face si omul.". Alegerile sunt in noi, dar capata forme din impactul cu ceilalti. Cand tii o piatra in mana, adu-ti aminte ca poti cu ea fie sa lovesti, fie sa construiesti. Poate ca piatra ti-e destinul, dar cum decizi sa folosesti piatra ti-e soarta.- MSZ

10 iulie 2014

Snobbish Breakfast by Adina Grapa

Stiti ca eu nu fac reclama nimanui. Mie doar daca imi place un lucru il impartasesc celorlalti.
Adina Grapa mi-e pe cat de draga pe atat de talentata, iar hainutele ei Snobbish Breakfast o reprezinta in totalitate! Si sunt superbe si daca ajungeti la aceeasi parere cu mine, please like it and share it!

http://www.baneasashoppingcity.ro/mooza/portfolio/snobbish-breakfast/

07 iulie 2014

Cum a ajuns un contract sa defineasca iubirea?!

Daca spun ca nu sunt tocmai o fana a ideii de casatorie, iar o sa creada toata lumea ca reneg iubirea?

Sau se vor gandi ca toata inventia aia cu hartogaraie semnata in fata ofiterului starii civile (cu martori, ca nu cumva sa nu recunosti, ulterior, ca ai semnat tu) este o inventie pentru a controla acea asa zisa celula a societatii numita "familie"?!

Nu, acum serios, chiar isi imagineaza cineva ca aceasta casatorie a aparut ca urmare a discutiei dintre doi indragostiti ce se sorbeau din priviri si, la un moment dat, si-au zis "Stii, hai sa dam o iscalitura pentru a ne asigura unul pe celalalt ca ne iubim.".?

Nu v-as dori sa ajungeti vreodata intr-o sala de tribunal, cand se discuta divorturi (am trait experienta asta). Sa privesti cum doi oamenii care, candva, se presupune ca s-au adorat, care au si copii, ajung sa isi rupa carnea unul de pe celalalt. Va zic eu, asta cu contractul de "vanzare-cumparare" (Atentie! Nu vorbesc de juramantul uniunii a doi oameni, facut intr-un cadru cu incarcatura spirituala pentru amandoi), clar e doar afacere si nu a fost gandita ca un monument inchinat iubirii. Aveau nevoie de garantii politice si economice, iar cum cuvantul nu mai era suficient (verba volant scripta manent) au facut certificatul (zici ca te iei pe garantie) de casatorie.

MSZ

06 iulie 2014

Next level. Better level

M-a invatat viata sa ma ridic de la masa negocierilor atunci cand nu primesc ceea ce pretind. Daca accepti o oferta din disperarea de a nu te alege cu nimic, vei capata foarte putin. Si credeti-ma e mai rau decat deloc!

Odata ce te-ai multumit cu nasturi vei ajunge, pe parcurs, sa nu mai primesti nici macar ata. Finalul va fi, in cele din urma, inceputul de care ai fugit... cand nu ai vrut sa nu ramai cu mana goala.

Nu am eternitatea la dispozitie, nu pot sa astept la nesfarsit ceea ce merit. Iau cand mi se da sau schimb masa de joc. Ati vazut unde ajung jucatorii din cazino cand raman impotmoliti la acelasi crupier... pierd si  ceea ce nu au.

Next level. Better level  - MSZ

04 iulie 2014

A citi sau a gandi?!

Stiti cum toata lumea va indeamna sa cititi, sa cititi si sa cititi?

Ei bine, eu nu o sa va spun asta. Eu o sa va rog sa ganditi, sa ganditi, sa ganditi. Cunosc oameni care au lecturat tone (ok! exagerez, dar e pentru accentuarea ideii) de carti, dar care au captele la fel de seci ca inainte sa le parcurga. Nu au inteles din ele decat numele personajelor, trei replici si poate ce spunea cate un critic ca a vrut sa zica autorul. Daca ii pui sa dezvolte ei o idee pe baza celor citite incepi sa te crucesti cu maini, cu picioare, cu orice apuci.

Nu am crezut niciodata ca numarul cartilor face diferenta dintre un om destept si altul mai putin stralucit. In cel mai bun caz, faptul ca ai parcurs cateva romane in plus fata de medie te va face sa fii un om cult. Un Google ambulant - il intrebi si incepe sa enumere. Doar ca, asa cum motorul de cautare nu iti spune ce sa faci cu informatia, trebuie tu sa intelegi de ce o cauti si sa o interpretezi, nici memory stick-ul uman nu iti va fi de prea mare folos.

Am intalnit oameni care aveau atat de multe cunostinte incat parea coplesitor, dar care, atunci cand ii puneai in fata unei situatii de viata, se balbaiau si tremurau. Mi-am dat seama ca ceea ce au citit nu a fost decat imprimat pe banda, nu si "digerat".

Ganditi! Ganditi! Ganditi! Un om care gandeste, dar, mai ales, unul care VREA sa gandeasca stie ca cititul ii este principalul aliat, doar ca o va face constient si capabil. Cititul este ca vinul - daca nu stii sa il degusti, ori daca nici macar nu incerci sa afli cum trebuie sa il degusti, nu ai sa ii intelegi nicicand esenta.

MSZ

Imortalitatea efemerului

Rasa umana, la un moment dat, se va sfarsi - fie va scapa Mama Natura de noi, cum a facut-o cu dinozaurii si alte specii, fie odata cu Pamantul. Suntem constienti de acest lucru pana in "maduva" genelor noastre, dar instinctul de supravietuire si dorinta de nemurire ne domina.

Tot ceea ce facem - copii, razboaie, schimbari globale etc.- este pentru a ne agata de ideea de vesnicie.

Perpetuarea speciei este pentru ca ne dorim ca genele noastre sa aiba continuitate, prin mostenitorii nostri. Operele noastre sunt pentru a ramane in istorie, pentru a ne purta cat mai mult in viitorul pe care nu il vom trai decat prin amintirea numelui nostru. Credinta noastra in vesnicia sufletului este tot o dorinta a Sinelui de a simti ca ceea ce face este pentru ceva mult mai inalt decat lumea palpabila.

Nu am putea sa traim cu gandul ca o facem in van. Avem nevoie sa ne sustinem actiunile pe stalpii fragili ai impresiei de nemurire. Cei ce schimba lumea o fac pentru ca vor ca actiunile lor sa insemne ceva, sa transforme ceva, sa transceada moartea lor fizica. Cei care au copii vor ca genele lor, numele lor, existenta lor sa fie perpetuate. Cei care actioneaza pe baza moralitatii sufletesti, pentru a obtine dainuirea in viata de apoi, au ca scop tot extinderea existentei lor, dar pe un alt plan.

Am putea, oare, sa traim daca nu am fi animati de ideea de nemurire? Cum ne-am justifica deciziile, operele, planurile daca nu le-am extinde la un scop universal?

Pentru ce muncesti/traiesti daca stii ca oricum vei muri? Pentru a le lasa copiilor ceva, astfel incat ei sa aiba cum si cu ce sa iti duca mai departe amintirea, pentru a face o diferenta in lumea aceasta, astfel incat umanitatea sa isi aminteasca mereu de tine, pentru a-ti inalta sufletul pe trepte spirituale, astfel incat sa primesti viata vesnica.

Constient, sau inconstient avem acelasi scop si, poate, aceeasi iluzie - ca, intr-un fel sau altul, noi nu vom muri niciodata.

MSZ

02 iulie 2014

Despre casatorie - pe scurt


Casatoria este un parteneriat, o echipa, o constructie. Nu este o luna de miere continua. Ai nevoie sa te completezi cu acel om, nu doar sa te populeze fluturasii din stomac - biologic vorbind, ei oricum au o viata scurta.

Nu te casatoresti doar pentru ca esti indragostit, ci pentru ca ai gasit persoana alaturi de care simti ca te indrepti in aceeasi directie - fara sa vrei sa il schimbi, fara sa doreasca sa te abata de la drum. - MSZ

30 iunie 2014

Cata umilinta mai poate duce acest popor?!

Popor roman, cat mai accepti sa fii bataia de joc a unor politicieni ramoliti si cu mentalitati profund comuniste. A unor oameni promovati pe nepotisme si amantlacuri, care provin din vechea generatie a cizmarilor cu functii de conducere?

Cat mai lasi Ministerul Educatiei sa isi bata joc in mod sistematic de copiii tai? Un ministru incapabil sa se exprime corect face "ordine" in invatamant si critica lipsa de valoare a noii generatii?

Eu nu inteleg ce politica economica aplicam in Romania? Avem guvern de stanga de ceva timp si nu am vazut un loc de munca infiintat de stat (ca doar socialismul parca asta facea, coordona economic prin proiecte de stat). 

Unde este liberalismul economic din 10 ani de centru dreapta. Niciun investitor nu isi permite sa joace ruleta ruseasca in Romania. Instabilitate politica, fluctuatii la schimbul valutar, incapacitatea unor predictii funanciare pe termen lung pentru ca zilnic se schimba taxe si legi cu aplicare imediata (juridic ar trebui de la momentul legii, pana la implementarea sa existe un timp suficient de lung incat trecerea sa fie cursiva). Un Guvern care a marit acciza pe benzina sa isi acopere gaurile din cap doar. Transportatorii au preferat sa nu mai alimenteze la noi, ci in tarile vecine (la bulgari alimenteaza si romani pentru ca e mai ieftin). Nu a existat niciun competent cu Harvard sa prevada si posibilitatea asta? Prea multi bugetari, pensionari si asistati social in carca unui numar insuficient de angajati in mediul privat. Si cand mergi sa platesti o taxa acrita aia de la ghiseu nu stie sa tasteze, sa se comporte sau ce sa iti spuna. Te duci in Parlament si te impiedici de rubedenii pe functii de ajutor de bagator de seama care nici macar nu stiu 3 cuvinte in engleza sau sa scrie corect.

Nu avem proiect de tara. Nu avem misiune, valori, obiective sau viziune. Cum sa imi ceara mie cineva sa raman si sa construiesc o tara care habar nu are in CE directie vrea sa mearga. Asumati-va un plan "granarul Europei", "circul lumii", "paradis fiscal", nu lumea lui Piticot. Vreau sa inteleg de ce trebuie sa raman romanca, de ce sa fac copii si sa sporesc natalitatea (ca s-a ratoit cineva la noi, femeile romance, ca nu turnam plozi pe banda rulanta) intr-o tara care seamana cu pluta unui naufragiat... si parca ala mai are o speranta ca da de mal.

Alo, aprinde careva lumina in Romania? Au trecut deja 25 de ani (un sfert de secol!!!) de cand mergea lozinca "ultimul care pleaca sa stinga lumina" si noi nici macar cu lumanarea nu umblam, ci orbecaiem ca idiotii legati la ochi de noi insine.

MSZ

De ce trebuie sa iei bacalaureatul

Imi povestea ieri tatal meu un caz foarte interesant despre cum invata copilul/adolescentul DE CE trebuie sa ia bacalaureatul.

Unul dintre cunoscutii sai i-a povestit despre baiatul cuiva, care a picat "examenul maturitatii" la una dintre materiile de examen. Parintii, oameni destepti, nu l-au cocolosit si lasat un an sa invete, ci au luat atitudine si i-au zis "Nu ti-a placut cartea suficient, inseamna ca trebuie sa muncesti. Stai cu noi in casa, iti asiguram necesarul de supravietuire, dar restul vine de la tine.". Cu fondurile taiate, baiatul si-a gasit un job la Metro (cara prin depozite sau asa ceva). A inceput sa contribuie si la cheltuielile casei, avand salariu (bineinteles, intr-o masura mai mica decat era necesar, dar cat sa invete despre ce e vorba). In anul urmator, a inteles SINGUR de ce trebuie sa isi ia diploma de bacalaureat. A vazut ca aceia dintre colegii sai care aveau studiile liceale finalizate, aveau si dreptul la o alta pozitie in firma. Asadar, a fost ambitia lui sa aiba sanse sa evolueze profesional.

Si-a luat bacalaureatul. A zis ca mai asteapta putin pana cand incepe si facultatea, pentru ca vrea sa exploreze noile sanse pe care le va avea la serviciu si sa vada unde isi doreste, ulterior, sa se specializeze.

Asa se face educatia! Asa trebuie sa mergi la facultate, nu doar ca sa umpli randurile de someri pentru ca trebuie sa fii mandria familiei. "Ea, mititica lu' mama, a luat numai 10 la facultate, are 2 mastere, dar nu are noroc de slujba. E supracalificata si nu gaseste, saracuta de ea. Si e asa desteapta, uite cate diplome are!". Parinti nu va indobitociti copiii. hartiile alea or sa le serveasca drept material de sters praful, daca ei nu inteleg scopul pentru care le obtin.

P.S.: Cand am plecat in Spania, unul dintre scopurile mele era sa fac si un program de masterat acolo. Surpriza! Nu te poti inscrie la master, daca nu ai experienta profesionala in domeniul ales. Asa DA! Nu ca in tarisoara noastra unde dupa facultate, desi nu ai lucrat o secunda in viata ta, iti alegi sa continui studiile si apoi esti frustrat ca nu te accepta nimeni in urma interviului, pentru ca nu ii intereseaza ca ai fost tu cel mai destept din curtea scolii, cat timp tot ceea ce ai facut a fost sa stai cu burta pe carte. Sau mai rau, nu accepti job-uri pentru ca ai un salariu prea mic si o functie prea neimportanta in firma. Alo! Nu faci facultatea ca sa te puna cineva manager, pentru asta trebuie sa muncesti cativa ani in firma sa intelegi cum sta treaba, cum merg lucrurile, cum poate fi condusa societatea respectiva. Tu abia stii sa iti legi singur sireturile, dar vrei sa fii CEO!

MSZ

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...