31 decembrie 2013

Un 2014 plin de PASIUNE!

La moartea unui om, vechii greci puneau doar următoarea întrebare: „A trăit cu pasiune?!”.

La finalul unui an, cred ca trebuie să ne întrebăm doar: „L-am trăit cu pasiune?”.

Acesta se dovedește a fi, până la urmă, cel mai important aspect al vieților noastre: câtă pasiune am pus în trăirile pe care le-am avut.

Să nu ne mulțumim niciodată doar să existăm, ci, în fiecare clipă a destinului nostru, să TRĂIM!

Cu PASIUNE,

MSZ

“To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.” Oscar Wilde

30 decembrie 2013

Nimicuri dureroase

Octavian Paler spunea, in „Un om norocos”, ca „ceea ce nu e destul nu e nimic”, iar eu am ajuns sa cred ca multumindu-ne cu acest nedestul (da, exista aceasta forma in DEX si este una invechita... insa atat de actuala) vom ramane anemiati din cauza unor nimicuri dureroase.

Nu mi-au placut niciodata jumatatile de masura. Nici in profesie, nici in prietenii si, cu atat mai putin, in dragoste. Eu sunt un intreg, cum ar putea sa ma sature doar jumatate? Am incercat, de fiecare data, sa dau TOTUL. Am vrut, intotdeauna, sa ma ofer complet, pentru ca altfel nu stiu, nu vreau si nici nu pot.

Realizez cat de mult ma impinge viata in a accepta premisele altora, incat am zis ca macar in ceea ce ma priveste, in mod personal, sa nu fac si sa nu duc mai mult decat pot. Lucru foarte sanatos, de altfel, pentru ca risc sa acumulez frustrari si sa imi bat joc de mine, inconstient. Cineva drag mie avea o vorba mare„compromisurile sunt o stare necesara, nimeni nu scapa de ele, dar incearca sa le faci pana acolo unde, privindu-te in oglinda, te mai recunosti - nu te dezumaniza”. Am ajuns, destul de greu, sa fiu constienta de cat valorez si sa inteleg ca nu concep sa ma risipesc in nimic.

Stiu cate pot sa fac pentru mine si pentru cine ma lasa sa intru in destinul sau. Cu sila, cu mila, cu neincrederea si cu zgarcenia emotionala nu rezolvi nimic. Poate ca reusesti sa ajungi sa te scarbesti complet de ceea ce din prea multa complezenta ai ales sa devii.

Avem o paleta de optiuni la indemana de care credem ca ne putem folosi oricand si, mai ales, oricat, insa nu e chiar asa. Poti sa schimbi absolut totul, dar nu poti schimba cel mai important lucru: SOARTA. Pana acolo ne este data puterea, mai departe intervenim in energia colectiva si ajungem sa realizam ca nu putem influenta toate actiunile celorlalti si ca actiunile lor le influenteaza, sau interfereaza cu ale noastre.

Asadar, puterea adevarata sta in schimbare. In capacitatea de a fi flexibil in alegeri, dar fara sa iti pierzi identitatea. Poti sa alegi sa ajungi un inflexibil, care va sta la marginea societatii pentru ca este prea orgolios sa citeasca regulile jocului, sau poti deveni o contopire cu societatea, pierzandu-ti Eul si ajungand sa fii invizibil, pentru ca ai capatat caracteristicile cameleonului. Schimbarea nu se va multumi niciodata cu un „nu e destul”, pentru ca prin definitie ea accede spre mai mult, spre altceva, spre transformarea starii t0, in t1 s.a.m.d..

Permite-ti sa fii schimbat, dar mai ales sa fii schimbare! Nimicul le este predestinat doar oamenilor care se multumesc cu putin si se complac in ceea ce cred ei ca le este neputinta. Aminteste-ti, mereu, ca in aceasta viata TOATE au o rezolvare... mai putin moartea - acesta este singurul moment in care nu poti sa intervii. Gaseste rezolvarea, creeaz-o si aplic-o: starea ta de bine si de complet depinde SI de tine!

MSZ


---continuarea articolului aici http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/nimicuri-dureroase-3090

27 decembrie 2013

Intre desert si furtuna

Ai de ales intre agitatia furtunii si linistea desertului, ce faci?

Furtuna trece si iese soarele. E adevarat ca, din cand in cand, or sa mai fie episoade cu rafale, dar sunt preambulul vremii frumoase.
... desertul, insa, este pentru totdeauna.

MSZ

23 decembrie 2013

Luptam, inainte sa renuntam!

La un moment dat renunti, dar numai dupa ce ai epuizat tot ceea ce tu ai simtit ca poti si trebuie sa faci!
Decat sa ramai cu regretul ca nu ai incercat tot ceea ce a tinut de tine, mai bine sa regreti ca cel pentru care ai rupt din tine nu a meritat niciun efort! Aici nu este vorba despre el, ci despre tine, despre ceea ce esti tu si te defineste. 

Si tu nu esti o invinsa, lupti pana la capat ca o adevarata invingatoare!

19 decembrie 2013

Dialog scurt, întrerupt, inutil

-Din ce cauză a murit?

- De viață!

- Cum adică?!

- Avea o boală incurabilă de când s-a născut... care l-a condamnat ca într-o zi, nimeni nu știe care, inevitabil să ajungă să moară. Mulți rezistă până la bătrânețe, alții suferă accidente, unii își aleg singuri ziua... dar toți au aceeași cauză pentru moarte: viața. Restul sunt amănunte, care nu schimbă cu nimic destinul, motivul, fatalul. Ce rost are să disecăm felul în care s-a întâmplat? Asta nu schimbă cu nimic cursul sfârșitului.

-Da, dar poate înveți cum să te ferești...

-Să te ferești de ce? De moarte? Toți ne amăgim că putem să o facem... adevarul este că nu în vreo precauție stă soluția. Nu există soluție... doar speranță. Certitudinea incertă că poate nu ți se întâmplă mâine, încă... Însă, realitatea ne învață că oricât nu ai vrea, într-o zi, ți se va întâmpla. Concentrează-te pe ceea ce faci până atunci, cum trăiești... că de felul în care vei muri oricum nu te poți prea mult ocupa. Cine vrea să se ocupe să moară sau să nu moară, pierde trăitul... și asta e mai tragic decât orice sfârșit.
Semnează dialogul imaginar,
MSZ

„Donquijotisme” feminine

Îl citesc pe Octavian Paler care descrie „nebunia patentată” (Ortega y Gasset) a lui Don Quijote. Despre lipsa de măsură și de tempo a normalității, despre libertatea de a nu îți păsa de ceilalți, atât timp cât iluziile tale se întind dincolo de orice „uriaș”, numit generic „moară de vânt”.

Dați-mi voie să vă redau, aici, câteva cuvinte: „e mult mai grav sa ai iluzii mediocre decât să trăiești mediocru. Pentru o viață mediocră există, nu-i așa?, scuze și justificări. Pentru mediocritatea iluziilor însă, nu.”. (Paler, Octavian - Calomnii mitologice, Editura Polirom, 2013, ediția a IIIa, p. 89)
Mi-au plăcut atât de mult, încât nu am rezistat tentației și le împărtășesc cu voi.

Revenim, însă, la ideea de iluzie, de a-ți dedica izbânda iubirii, dar mai ales iubitei... acea Dulcinee Universală, căreia doar un cavaler al Tristei Figuri mai poate să-i sărute mâinile și să-i promită Posibilul, mai presus de orice imposibil. Frumosul traseu pe care Barbatul il parcurge pentru Veșnica și Dorita Ea. Ceea ce m-a pus pe gânduri este... ce personaj feminin, din literatură, se poate asemăna lui Don Quijote?

-Știu că majoritatea romanelor, poemelor, înălțărilor întru-cuvânt poartă semnături de autori, nu de autoare...  Am mai explicat și că sunt convinsă că asta s-a întâmplat și pentru că femeii nu i-a fost permisă ani de zile dedublarea personalității printr-un Eu literar. -

Primul nume care mi-a venit în minte a fost Penelopa - deșirând iluziile țesute în așteptarea lui Ulise (care Ulise, bărbat fiind, își cam făcea de cap și cu Calypso, dar să zicem că era pentru o cauză bună: tot la nevasta întorcându-se - noi femeile avem o pasiune înnăscută să găsim scuze bărbaților; deh, moravuri femeiești!). Apoi, a fost Eva a lui Tudoran, prizonieră și ea a iluziei întoarcerii Bărbatului (nu cred că degeaba Radu Tudoran s-a mulțumit să nu îi ofere Fiului Risipitor un prenume - el fiind, de fapt, o personificare a Bărbatului în rătăcirea sa dintre minte și inimă, dintre dorință și rațiune, dintre ceea ce poate și ceea ce alege etc.) .

Constat, așadar, că Femeia este cea care așteaptă și luptă cu temerea, incertitudinea și pierderea speranței - acestea sunt morile sale de vânt și sacrificiile în numele Iubirii, în timp ce Bărbatul este dator să vină către Ea, să lupte, să o completeze, să se dovedească a fi demn de așteptarea ei.

El merge și se întoarce la EA. 
Ea îl primește și îi pregătește căminul. 

Nu ar fi putut amândoi să pornească unul către celălalt, cine știe - cu talentul femeii de a nu pricepe hărți și încăpățânarea bărbatului de a nu întreba despre direcții - pe unde și cam cât ar fi rătăcit amărâții de ei. Asta nu înseamnă că „lupta” unuia este mai puțin grandioasă decât a celuilalt. Asta înseamnă doar că trebuie să ne pricepem rolurile și să nu facem noi partea celuilalt.

A voastră,
MSZ

Interviu cu Vasile Morar - despre vocatia de a fi profesor

Poate ca urmarind interviul de mai jos, veti intelege obsesia mea pentru educatie si sistemul de invatamant din Romania!

Domnia Sa a fost profesorul meu de Etica si Estetica, in primul an de la Facultatea de Filosofie Bucuresti, si am avut deosebita onoare sa imi fie profesor coordonator la lucrarea de licenta. Asadar, imi pare rau, dar nu ma pot raporta la mai putin de atat atunci cand vine vorba de un Dascal, de un Indrumator, de un Formator de generatii.

17 decembrie 2013

Valoarea NU sta in lucruri simple

Umbla o reclama care zice asa „Valoarea sta in lucruri simple”. Sublim, nu?!

NU. Putem, va rog, sa nu mai dam valoare lucrurilor? Valoarea sta in oameni, in gesturi, in niciun caz in lucruri. Ne atasam prea mult de obiecte (si eu am mania ideii ca ”am esarfa de la mama, are valoare sentimentala”) si tindem sa dezvoltam emotii legate de ele, in loc sa incercam sa ne raportam la oameni si la nevoia de a-i avea mai des aproape.

16 decembrie 2013

Cum ne-au invatat parintii sa ne judecam aproapele

Nu am inteles niciodata obsesia comparatiei intre copii. De ce ca parinte te intereseaza, cand copilul tau iti spune ca a luat nota X la scoala, cat au luat Gicuta, Gherghina si Gigel, comparativ cu al tau?

Ce treaba are nota lui Gicuta, cu nota odorului? De ce il inveti sa se raporteze la ceea ce fac altii si nu la standarul admis si stabilit de institutiile de invatamant, nota 10 (in cele mai multe cazuri)?

Auzeam mereu din partea mamei intrebarea asta, atunci cand veneam cu raportul calitatii notelor, inscris pe carnet. In loc sa ma intrebe de ce am luat 9 si ce mi-a lipsit sa iau 10, ma intreba de ce Vasilica a luat 10 si tu nu ai a putut. Eu de unde sa stiu ce a facut, a stiut, a putut Vasilica?! In cel mai bun caz, trebuia sa ma intereseze cum de Vasilica a putut sa inteleaga si sa invete, ce a facut pentru asta, si as putea si eu, la randul meu, sa aplic pentru a-mi imbunatati rezultatele.

Ma ingrozea gandul ca mereu va fi mai important ce pot sau ce nu pot colegii de clasa, ori copii vecinilor/prietenilor de familie, in ochii parintilor mei, decat ce si cum sunt eu structurata si determinata sa imi insusesc anumite cunostinte. Asadar, invatasem, fara sa vreau, cum sa ii invidiez pe cei care luau mai mult decat mine si cum sa ma bucur ca altii luau mai putin. Daca eu luam un 8 si „concurentul” lua 7, in loc sa ma concentrez pe ce pot eu sa fac pentru a ajunge la 10, savuram infrangerea celuilalt. Daca luam 10, nu ma felicitam pentru ca am reusit sa ating acest prag si ca am invatat, iar acest lucru se reflecta in nota mea, ci eram fericita ca ma duceam acasa si ii explicam mamei cat de tare sunt eu si cat de fraieri au fost ceilalti.

--->citeste continuarea pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/cum-ne-au-invatat-parintii-sa-ne-judecam-aproapel-3084

14 decembrie 2013

De ce merit asta?!

Sunt momente, in viata fiecaruia dintre noi, in care inevitabil ne confruntam cu intrebarea "Ce am facut sa merit asta?". Se aplica tuturor lucrurilor, persoanelor si intamplarilor ce ne petrec destinul, fie ele bune, sau rele.

Te uiti la ea si vezi cat e de buna, de frumoasa si de minunata si nu incetezi sa fii uimit si sa te intrebi "Doamne, oare ce am facut eu sa merit o asemenea femeie in viata mea?!".

Te confrunti cu o situatie dificila, cu necazuri care vin si vin si par ca nu se mai termina si cu lacrimi in ochi si cu sufletul ingenuncheat oftezi si-ti zici "De ce mi se intampla mie astea? Nu am facut nimanui niciodata niciun rau, de ce patesc eu asa ceva? Nu merit asta".

Nu stiu daca vreunul dintre evenimentele descrise si cele ce se desprind din sirul exemplelor are vreo semnificatie karmica, fatalista, ori pur si simplu este o parte normala a existentei noastre. Stiu, insa, ca daca ramai blocat in aceasta intrebare, pierzi esenta intamplarii. Ceea ce trebuie sa te intrebi, dupa ce ai avut mirarea initiala este "Ce sa fac eu sa pastrez omul acesta minunat lanaga mine?", sau "Cum sa actionez astfel incat sa ies din necaz si sa fiu pregatit pentru ceea ce va urma?".

Sa avem un sfarsit de saptamana frumos,
MSZ

13 decembrie 2013

Din seria „Femei de Succes - Modele de urmat”

WOW! Beyoncé did it again!

Artista de 32 de ani şi-a lansat noul album într-un mod cu totul neaşteptat: simplu, pe iTunes, fără nicio campanie de promovare în avans. 

Mai mult decât atât, Beyonce uimeşte cu un pachet aşa cum niciun alt artist n-a mai avut până acum: 17 clipuri gata filmate pentru fiecare melodie. "Eu văd muzica. E mai mult decât ce ascult", explică artista decizia ei de-a realiza ceea ce numeşte un album vizual. În clipuri, apar Jay-Z, mama ei, Blue Ivy, dar şi colegele ei din formaţia Destiny's Child.

sursa: http://www.okmagazine.ro/sectiune/people/news/articol/video-lansare-record-beyonce-17-clipuri

Inima - un cimitir cu multe gropi

Mihai Drumeș spunea că „inima e, câteodată, un cimitir cu multe gropi”.
Întrebarea este cât de periculoase pot deveni acestea pentru viitoarele relații?
Dacă sunt astupate, gropile nu pot să facă niciun rău... rămân simple comemorări.
Ai grijă să acoperi gropile... să nu cazi, cumva, în ele.

MSZ

11 decembrie 2013

General Motors, sub conducerea unei Femei - Mary Barra

Ieri am incercat prin articolul de pe feminis sa ofer exemple ale adevaratelor modele de urmat in viata, pentru fetele care sunt "bombardate" zilnic cu tot felul de dudui devenite vedete de carton si care ar putea sa creada ca doar inspre astfel de scursuri se indreapta "reusita".

Astazi, va scriu, cu mare bucurie in suflet si cu speranta ca as putea contribui cat de cat la schimbarea mentalitatii pe care diversi indivizi incearca sa o inoculeze tinerelor, despre anuntul istoric pe care General Motors l-a facut pe 10 decembrie 2013.

Noul CEO al GM va fi Mary Barra, devenind, astfel, prima femeie care se afla la conducerea uneia dintre cele mai importante companii din lume, dintr-un domeniu considerat de multi a fi specific barbatesc si in care predomina, in mod evident barbatii: productia auto.

Detalii relevante:
Mary Barra are 51 de ani si lucreaza de 33 de ani la General Motors.
Este Product Development Chief al companiei, pana pe 15 ianuarie 2014 cand va prelua oficial functia de CEO.
Este casatorita si are doi copii. (adica este posibil, ca femeie, sa ai si familie si cariera!!!)
Va conduce o companie care a facut aproape 20 miliarde de dolari in ultimii ani, in conditiile in care in 2010 anunta intrarea in failment.

Deci se poate si pe alte cai, dar, mai ales, se poate la cele mai inalte nivele!
Asa arata un model de reusita in viata!

MSZ

10 decembrie 2013

Femeia - adevaratele exemple de urmat

Fragment din articolul de pe Feminis.
"[...]
Vreau sa traiesc intr-o tara si intr-o lume in care Femeia nu este redusa la statutul de obiect; in care barbatilor nu li se inoculeaza ideea ca de asemenea factura sunt femeile si ca asa reusesc ele in viata. NU! Vreau sa vad ca tinerelor li se povesteste despre Cristina Kirchner (Presedintele Argentinei), despre Christine Lagarde (Directorul General al Fondului Monetar International), despre Sheryl Sandberg (Chief Operating Officer Facebook), despre Viviane Reding (Comisarul European pentru Justitie), despre Mariana Gheorghe (CEO OMV Petrom), despre Alice Munro (castigatoarea premiului Nobel pentru literatura, 2013) si altele ca ele.

Acestea sunt FEMEI, nu scursurile pe care incearca sa ni le bage pe gat vanatorii de paine si circ!

Cum le vom educa, asa le vom avea,
(ma refer la generatiile viitoare, bineinteles)
MSZ"

Moda creditului pentru casa

Atunci cand ai impresia ca esti proprietar, dar trebuie sa platesti 30 de ani pentru asta, iarta-ma ca iti spun, dar, de fapt, tu iti platesti libertatea. Traiesti cu speranta ca poate nimic nu se schimba timp de decenii si ca vei avea timp la batranete sa iti cari ultimele clipe intr-o locuinta de care nu apuci, de fapt niciodata, sa te bucuri cu adevarat.

Stai, pana la finalizarea creditului, cu sufletul la gura, rugandu-te sa ai in fiecare luna sursa de venit pentru a-ti achita rata. Ce corvoada!

Am fost intotdeauna de parere ca trebuie sa iti intelegi si depasesti limitele. Adica, vezi ca nu ai suma de bani necesara, munceste pana cand reusesti sa o strangi si apoi arunca-te la imobiliare. Nu iti vinde sufletul unei banci care, in secunda in care nu mai ai cum sa te achiti de datorie, te executa silit fara niciun fel de menajamente.

Haideti sa depasim mentalitatea comunista si sa realizam ca banii trebuie inmultiti, nu trimisi in conturile camatarilor legali! Haideti sa invatam sa ne descurcam cu ceea ce avem si sa muncim pt ceea ce ne dorim, nu sa cumparam iluzii cu pretul linistii sufletului nostru!

MSZ

08 decembrie 2013

Transformarea barbatului este munca de Sisif a femeii

Din "perlele de intelepciune" (productie proprie, of course), de la taifasul de astazi cu fetele, la Ad Hoc Bistro.

Eu: Transformarea barbatului este munca de Sisif a femeii. Singura ocazie in care o femeie poate schimba un barbat este doar atunci cand ii schimba scutecele. In rest, ia-ti gandul!

Nu mai stiu de la ce sau de unde a venit vorba despre "a schimba" pe cineva, cert este ca nu cred ca poti vreodata sa faci dintr-un om altceva decat ceea ce este.

You gotta put up with the situation, or move on!

De-ai fi tu...

... m-as face rau la umbra ta.
... in noapte m-as schimba.
... m-as face cuib, pe-un ram de pom.
... m-as face din zapada om.
... as vrea sa fiu clipa unui vis.
... m-as face lacrima de argint.
... m-as face, cand rasari in zori, un camp de flori.

Poate ca ati recunoscut spicuirile de mai sus, din melodia "De-ai fi tu salcie la mal". O ascultam si din versurile acestea mi-au aparut in suflet facerile intru si pentru iubire. Transformarile si preschimbarile pe care le suferim si le dorim de dragul celui iubit.

Ramanem individualitate, sub forma unei compozitii... el soarele, ea campul de flori pe care el rasare...

MSZ

07 decembrie 2013

Risti si iubesti...sau nu risti si te complaci in singuratate?

Am vazut si oameni fericiti...care erau indragostiti. Care se iubeau si care se respectau. Care se tineau de mana si dupa ani de relatii. Care se sarutau dimineata cand se trezeau imbratisati. Care se certau si invatau sa se accepte si sa se impace lasand orgolii prostesti in spate. Care aveau grija unul de celalalt. Care umpleau incaperea cu dragostea lor, in linistea perfecta a necuvintelor.

Si da, care uneori s-au si despartit... dar asta nu a insemnat ca si-au inchis inima, ci au continuat sa caute a iubi.

Este adevarat, dragilor, uneori dragostea nu tine la nesfarsit, ba chiar se termina cand esti mai putin pregatit. Asta nu inseamna sa te feresti de relatii si sa crezi ca stand singur esti in siguranta.

Afla ca si viata, intr-o zi, ti se va sfarsi, dar nu vad ca acest lucru te impiedica sa continui sa traiesti...

MSZ

05 decembrie 2013

Steve Jobs - izvor nesecat de inspiratie


Va recomand cu draga inima sa cititi mai multe despre el, sa descoperiti de ce este un GENIU. Diferenta a facut-o, mai presus de orice, nu creativitatea extraordinara pe care o avea, ci perseverenta pe care cei mai multi am cataloga-o naiva. Increderea pana dincolo de orice ratiune in sansele si visele tale.

Intre timp, acest discurs ar trebui, macar o data, sa il asculte orcine!

Auditie si vizionare placuta!

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...