31 octombrie 2013

Scenarita cronica

La un anumit moment al vietii noastre ne cunoastem suficient de bine incat sa stim ce ne va enerva, la ce vom rezista si peste ce nu vom putea sa trecem. Si totusi, de multe ori, tragem de noi crezand ca, de data aceasta, povestea isi va schimba scenariul. Rezultatul este, adesea, acela pe care l-am preconizat.

Pe cine mintim, pana la urma?

Avem, printr-un astfel de comportament, o predilectie spre masochism sau spre sadism?

Speram, probabil, in eroul ce zace in celalalt personaj al povestii. Acela care va sti sa alunge vraja si sa termine episoadele deja-vu-urilor pe care le-am tot trait cu fiecare esec al fostelor noastre relatii.

Exista un erou sau piesele puzzle-ului trebuie sa se uneasca perfect de la inceput pentru a asigura o imagine completa?!

Si totusi de unde stii ca el este acela care merita sacrificiul? Dar de unde stii ca va aprecia sacrificiul tau si va face si el eforturi?

Pentru cine faci, pana la urma, compromisul: pentru tine sau pentru el?

Ce riscuri esti dispusa sa iti asumi pentru a avea parte de o poveste de iubire?

MSZ

24 octombrie 2013

Cununie vs. Casatorie

Mie imi place la nebunie (not) expresia „te ia de nevasta”. Nu mai spun ca atunci cand e precedate de „cand”, ori „de ce” este de-a dreptul savuroasa. Bun, deci ce face? Cum te ia? De unde te ia? Te-apuca, te prinde frumos, te tine strans? Cum face sa te ia?

Serios, dragile mele, daca auziti vreodata ca va pune cineva o asemenea intrebare, sau va spune el ca vrea sa va „ia” de neveste, luati-o si voi la fuga. Asta cu luatul este de-a dreptul barbara: dupa ce ca esti pus sa dai cu subsemnatul pe contractul acela de vanzare-cumparare, denumit finut „certificat”, mai esti si cea luata. Oribil termen pentru a desemna ceva ce ar trebui sa fie o uniune. Si cum suna „cetatene, o iei pe cetaneana/cetateana, il iei pe cetateanul”, de parca mergi la piata si te intreaba Tanti Lenuta daca iei si legatura de patrunjel, pe langa kilu de castraveti.

Cine ma cunoaste stie ca fac alergie la ideea de casatorie, la ideea ca eu TREBUIE sa semnez ca ma angajez in aceasta „celula care sta la baza societatii” numita familie. mi pare rau ca nu mai suntem in vremurile in care ne promiteam vesnicia, in efemerul pe care il traim, in fata unei instante superioare, intr-un cadru incarcat de ritualuri si de sacralitate. Parca atunci simteai ca ai parte de magie, de binecuvantare pentru pasul acesta extrem de important pe care il faceai, pentru drumul comun pe care il alegeati.

Astazi, multi nici nu trec pe la biserica (repet nu e vorba doar de Dumnezeu, e vorba de orice forta superioara in care credeti, de ceva mai presus de om la care va raportati), prefera sa creada ca sunt casatoriti doar pentru ca s-a uscat cerneala pe niste foi pastrate in arhiva primariei si in raftul de sus, cu acte, de acasa.

Nu, asta nu se numeste ca sunteti casatoriti. Asta se numeste ca sunteti „luati”, iar a lua pe cineva, nu inseamna a te uni cu acel cineva. Cred mai mult in doi oameni care imi spun ca doar si-au facut logodna, ori ca s-au dus ei, de bunavoie si nesiliti de nimeni, si si-au jurat unul altuia credinta intr-un cadrul pe care ei il considera intim si sfant, decat in doi care au impresia ca o hartie este ceea ce ii face sa ramana impreuna.

Mai bine nu faci pasul acesta, daca ramai doar la stadiul de certificat si amani, pentru „cand o sa avem bani”, cununia.

Simtiti diferenta dintre Cununie si Casatorie, nu?!

Aceeasi,
MSZ

articolul si pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/cununie-vs-casatorie-3070 

23 octombrie 2013

Vina ta e ca nu ai nicio vina

Cica "5 motive serioase pentru care femeile sunt parasite"- titlu de articol! WTF?! Deci, in materie de relatie, poti sa mergi pe sarma si sa faci triplu salt cu surub de nota zece si tot sa se ajunga la despartire.

De ce? Pentru ca relatiile nu sunt teza la romana din clasa a Va, unde daca rezolvi perfect toate subiectele iei coronita. In viata nu se dau note si nu ne luam dupa bareme de corectare, ci dupa numarul de batai de inima si de impulsuri nervoase (ma refer la alea care tin de neuroni). Restul sunt povesti si marketing. Sigur, exista o eticheta, o conduita a bunului simt si a adoptarii unor anumite coduri de comportament, dar astea sunt general valabile pentru relatiile de orice fel. (si) In amor conteaza si emotiile, iar emotiile nu tin cont de niciun pont pe care il veti citi in carti de "educare a femeilor".

Solutia sa nu fii parasita? Nu exista. E totul un joc de noroc.

Iubiti mai mult si cititi mai putine articole menite sa va sugurume personalitatea si sa va faca sa simtiti ca voi sunteti vinovate si ca voi trebuie sa va schimbati. In cuplu se fac reglarile astea, nu in reviste/bloguri etc..

Definitii indefinibile

Definiții indefinibile
„1. Zvon: Ştire în neştire.
2. Votcă: Băutură cu cizme ruseşti.
3. Justiţie: Oarba care vede ce face.
4. Tact: Ceea ce trebuie să ai ca să nu strici ritmul în căsnicie.
5. Mălai: Valuta forte a ţăranului.
6. Sifon: Apă cu nervi.
7. Calambur: Balul mascat al vorbelor serioase.
8. Infidelă: Cea fidelă altuia.
9. Haine: Pseudonimele nudului.
10. Obicei: Tradiţie pe cont propriu.
11. Atent: Aşa cum e soţul cu alte femei.
12. Gâgă: Filozof român profund, dar adânc.
13. Ramolit: Bărbat care se gândeşte la femei, numai pentru a se răzgândi.
14. Lacrimi: Perle de cultură personală.
15. Avocat: Vorbă multă, bogăţia omului.
16. Sărut: Bomboană care se consumă cu două guri dintr-o dată.
17. Soţi: Condamnaţi la somn comun, dar la visuri separate.
18. Fanfaron: Curcan care se laudă că tată-său a fost struţ, şi mamă-sa, pasăre Phoenix.
19. Fă: Bă, cu fustă.
20. Parfum: Memoriile florilor galante.
21. Prostie: Creieri cu intermediari excluşi.
22. Est: Cel mai răsărit dintre punctele cardinale.
23. Bis: Un cuvânt care nu mai are niciun sens pentru bărbaţii care au trecut de 50 de ani.
24. Burlac: Joc de cărţi din care lipseşte dama.
25. Vis: Viaţă de rezervă.
26. Parastas: Onomastica decesului.
27. Idilă: Dragoste verticală.
28. Femeie: Enigmă care spune tot.
29. Mireasă: Alba care îţi face zile negre.
30. Frigidă: Femeie îngheţată de căldura soţului.
31. Amor: Maladie care te trânteşte, sănătos, la pat.
32. Zicală: Vorba care se ţine de cuvânt.
33. Păpuşă: Femeie care îşi deschide ochii ca să şi-i arate, nu ca să vadă cu ei.
34. Poet: Mâncă-rime.
35. Holtei: Încă fericit.
36. Lăuză: Femeie mai uşoară cu nouă luni.
37. Balet: Artă călcată în picioare.
38. Bacil: Virgulă, care pune punct vieţii.
39. Ambrozie: Băutură cu care se omeneau zeii.
40. Abstinent: Persoană care se ţine din reţineri.
41. Alcool: Reformator religios care transformă pe Dumnezeu, în dumnezeii mă-sii.
42. Nevastă: Persoană care te încântă o lună şi te descântă toată viaţa.
43. Şifonier: Spaţiu locativ pentru cei prinşi la nevestele altora.
44. Absurd: Soţ care nu recunoaşte că nevasta are dreptul să-l înşele.
45. Adulter: Căsnicie cu dublă tracţiune.
46. Fante: Valetul damelor de... pică.
47. Blestem: Colivă orală.
48. Perucă: Proteză la cap.
49. Amnezie: Memorie uitucă.
50. Usturoi: Creşă de căţei.
51. Actriţă: Femeie cu Thalie.
52. Urzeală: Diplomaţie feminină.
53. Zarvă: Niţele femei la un loc.
54. Inel: Prima verigă din lanţul căsniciei.
55. Infinit: Dimensiunea precisă a dragostei.
56. Bătrân: Persoană care începe să se termine.
- Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române”

*spicuite de pe citatpedia

Cere si ti se va da

Sursa nefericirii noastre, la nivelul relatilor sentimentale, este, de foarte multe ori, asteptarea.

Acea asteptare ca partenerul nostru sa ne ghiceasca gandurile si dorintele si sa se poarte cu noi asa cum credem noi ca ne purtam cu el.

Simtitm nevoia unei simetrii a gesturilor si cautam mereu sa il impingem pe cel de langa noi spre a face gesturile pe care le vrem. Si o mai si facem in cel mai nepotrivit mod cu putina: insinuand. De parca noi insine nu am sti cate scenarii posibile poate naste o simpla insinuare. Si, atunci cand nu primim ceea ce ni se pare noua ca am cerut aproape extrem de clar, incepem sa facem crizele de personalitate specifice egourilor ranite.

Acum cativa ani, o prietena, psiholog de profesie, imi spunea ca cea mai mare problema in evolutia relatiilor sentimentale o reprezinta neintelegerea faptului ca pentru fiecare iubirea se manifesta altfel. Mai precis, o femeie poate sa creada ca daca un barbat o iubeste, acesta ii va aduce in fiecare saptamana flori, in timp ce barbatul poate sa considere ca isi arata iubirea ajutand-o sambata sa faca piata. Ea va dezvolta frustrari si nu va intelege de ce el nu o iuebste, in timp ce el crede ca ea vede in atentia lui gesturi de afectiune.

Este atat de simplu sa comunicam si totusi o facem atat de rar si atat de incalcit, incat dialogul devine o mare balbaiala. Aud mereu scuza fatalista „daca e predestinat, va sti fara sa zic eu nimic”. Sper ca realizati ca este o prostie si ca similaritatea unor ganduri nu tine de sortire, cat de acordarea si completarea cu celalalt. Lucru care se petrece in timp, ceea ce este la inceput se numeste coincidenta fericita. Alte lucruri stau la baza consolidarii cuplului, in niciun caz lipsa de telepatie din faza incipienta.

Vreti ceva? Spuneti!

Faceti-o frumos, atent si fara a suna a repros sau a milogire. Comunicati cu partenerul dumneavostra, asa cum v-ati dori ca el sa comunice cu voi. Stim cu totii ce frustrant e cand nu putem sa ne dam seama ce isi doreste celalalt. Ei bine, primul pas este sa il intrebam. Trecerea anilor va face ulterior posibila si ghicirea, dar pana atunci mergeti pe comunicare si colaborare.

Cu drag, mereu,
MSZ
(Articol preluat de AICI)

17 octombrie 2013

Banii nu sunt de mâncare

În goana noastră după aur, petrol și gaze, uităm că cel mai mare pericol care amenință omenirea este incapacitatea de a produce suficientă hrană pentru populația Globului.

Distrugem solul fertil, pânza freatică și mediul înconjurător pentru și pe bani, dar va veni și ziua în care vom realiza că aceștia nu sunt de mâncare.

Inteligența înseamnă să fii prevăzător și să gândești pe termen lung, nu să îți satisfaci pofte și să fii inconștient.

Nu trebuie să am bani pentru a-mi permite să mananc. Trebuie să am sol pentru a-mi permite să cultiv.

Articole din Constituția României
ARTICOLUL 35
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

ARTICOLUL 47
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

ARTICOLUL 55
(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.

16 octombrie 2013

Aveti un ceas? Vreau sa stiu cat mi-a mai ramas sa fiu fericita!

Ma dor capul, sufletul, carnea si gandurile.

Am un vajait al sentimentelor si al contradictiilor ce nu ma lasa sa respir. Si doar sufoc secunde intre incercarile mele de a mai prinde o gura de oxigen.

Ce aer sa mai inhalez cand atata dor si of ma locuiesc?

Imi tin capul in palme si-mi plang de mila, undeva la marginea existentei. Mi-as descompune atomii si mi-as dezasambla fiecare emotie si orice amintire ma poarta cu gandul la tine.

La acel tine pe care nu imi dau seama daca-l mai stiu sau niciodata nu l-am aflat.

Izolat se agita timpul in preajma mea. Si ma atata si ma enerveaza, pentru ca-mi da ghionturi si-mi face in ciuda cu nepasarea sa. Il rog sa nu mai treaca asa greu, ori chiar deloc, ba sa ma mai poarte o data, o viata in ceea ce a fost... si el se hlizeste la mine.

Ce stie el cat de greu e sa fii muritor si sa ai in tine povara de a simti?

Unde sa-i mai incapa si durerea mea pe agenda plina cu fituici de viata?

Crampeie de haos plantate ici colo in Univers, oricand trecatoare, nicicand statornice. Un scaun ce-mi tine de sprijin, nimeni sa-mi tina de urat. Doar la frumos se impinge lumea sa iti fie alaturi, de parca atunci ai nevoie de puhoaie de oameni flamanzi sa mai consume din povesti ce nu le apartin. In clipe de durere ramai singur si hamesit. N-ai nici macar pe ce sa iti pui capul si sa dormi, sa te odihnesti si sa anulezi durerea, trecand in starea de visare. Nu. Ramai tu cu tine si miile de ace care te strapung, numite ganduri. Ca o papusa voodoo in mainile unor zei nedrepti si plictisiti.

Si atunci ramai cu scarba, cu sila si cu dispretul de nimic. De totul nimicul asta care se tine scai de tine si nu te lasa sa iti vezi de destinul tau.

Va rog frumos, lasati-ma sa mai traiesc un pic iubirea! Sunt prea tanara sa fiu atat de trista!

Ati ajuns prea devreme si nu e rost de voi aici. Poftiti in sala de asteptare, lasati-ma sa-mi vad de viata!

Aveti un ceas? Vreau sa stiu cat mi-a mai ramas sa fiu fericita!

15 octombrie 2013

Eticheta in discutii

Eticheta in discutii

De cele mai multe ori uitam ca manierele se aplica si temelor, ori subiectelor pe care le abordam in momentele in care dezbatem impreuna cu semenii nostri. Tin minte ca, in clasa a IX-a, am avut o profesoara din SUA, de la Corpul Pacii, care ne-a spus ca exista 3 tabuuri in dialogul americanilor: religia, politica si veniturile.

Intr-o societate atat de complexa si de cosmopolita, cred ca este cea mai inteleapta alegere de nealegere. Ori de cate ori cineva doreste sa initieze o discutie pe baza unuia dintre subiectele mai sus enumerate, incerc fie o generalizare a temei, fie evitarea sa completa. De ce? Nu suntem toti suficient de evoluati incat sa putem sa purtam conversatii civilizate pe diferente de opinie.

Ma intriga capacitatea omului de a-si iesi din matca atunci cand celalalt nu impartaseste aceeasi viziune si ingustimea gandirii sale care nu vrea sa accepte ca traim intr-un Univers in care orice poate fi posibil.

Flexibilitatea mintii, care se subordoneaza prea usor subconstientului si tinde sa se lase absorbita de catre acesta, va fi primul indicator al faptului ca am reusit sa evoluam pe scara sociala.

Pana atunci, cred ca intre noi si maimuta, ramane doar veriga lipsa si nu avem sanse sa stim sa ne gestionam singuri libertatea si viata. Trist, dar inca ne este necesara "domesticirea". Lasati de capul nostru riscam sa ni-l pierdem. Dovada: liderii pe care ii alegem spre calauzire. Vorbesc de la sine exemplele de pe mapamond si sustin evident teoria conform careia prostii sunt mai multi...si mai au si dreptul de-a alege.

Morala este alta: nu lasati tampitii sa va conduca inspre discutiile de la care am pornit scrierea, va vor bate cu experienta acumulata in domeniul idioteniei (si nu numai). Veti pierde timp, nervi si nu va veti alege cu absolut nimic. Cautati, in preajma voastra, sa generati dialoguri doar cu persoanele care au ceva de spus si stiu ceea ce spun. Nu degeaba, uneori, tacerea e de aur. - MSZ

11 octombrie 2013

Pot sa traiesc fara tine

Stiu ca pot sa traiesc fara tine. Am invatat acest lucru in fiecare clipa cand nu te-am mai simtit la fel de aproape de mine. Se pare ca viata exista si in lipsa ta si curge la fel de firesc ca inainte sa apari tu in ea.

Nu de asta mi-e frica. Nu asta ma face sa ma tem de ceea ce nu mai vad in viitor.

Stiu ca nu vreau sa traiesc fara tine, chiar daca pot. Asta imi anuleaza ratiunea, logica si fapta: neputinta de a renunta la ceea ce esti in mintea mea.

Ma doare, insa, ca stiu ca tu nu doar ca poti fi fara mine, dar iti si doresti asta. Asadar, ce pot sa fac in fata unei astfel de dezmembrari: eu sa pot, dar sa nu vreau, tu sa poti si sa si vrei?! Si am ascultat ceea ce mi-a soptit inima: un nefericit stiu, in mod sigur, ca NU VREAU sa tin alaturi de mine.

Esti liber sa pleci, daca asta simti cu adevarat. Cantareste foarte bine, insa, pentru ca eu nu primesc inapoi ceea ce m-a ucis odata. - MSZ

09 octombrie 2013

Iubiri sanatoase

De cele mai multe ori avem tendinta sa ne pierdem identitatea si personalitatea atunci cand suntem intr-o relatie. Uitam cine suntem si ceea ce dorim sa fim si incepem sa ne concentram prea mult pe temeri si neincrederea isi face loc in mintea noastra, torturandu-ne cu ganduri pesimiste si scenarii dramatice.

Nu mai stim alta solutie decat sa il consumam pe celalalt si, implicit, relatia cu el. Orice pas facem, orice miscare alegem este o schingiurie emotionala si ne concentram doar pe ceea ce nu merge, de ce nu merge sau cum trebuie sa mearga viata noastra de cuplu.

Uitam ca relatiile sentimentale sunt, mai presus de orice, un parteneriat solid, bazat pe incredere si pe dorinta de a realiza ceva frumos si a construi ceva durabil alaturi de cel pe care il iubim.

Uitam ca atractia fizica, ori starea de indragosteala data de hormonii nostri scapati de sub control nu sunt ceea ce asigura durabilitatea cuplului. Pierdem contactul unei comunicari libere si deschise, lasam respectul sa fie alterat de nebunii si gelozii neintemeiate si, in loc sa construim, luam fiecare caramida, o analizam si, de cele mai multe ori, o aruncam in capul celuilalt, asteptandu-ne apoi ca el sa reactioneze frumos.

Uitam ca motivele pentru care intram intr-o relatie sunt dorinta de a avea brate in care noaptea sa ne incalzim, un suflet compatibil cu al nostru, un om caruia sa nu ne fie frica sa ii spunem ce vrem, cum vrem si din partea caruia sa primim aceeasi dedicatie.

Avem impresia ca lucrurile trebuie sa decurga doar asa cum dictam noi si compromisul ni se pare inadmisibil. Este, intr-adevar, inadmisibil atunci cand el ne obliga sa renuntam la ceea ce suntem noi, dar atunci cand vine vorba sa respecti si doleantele celuilalt, adu-ti aminte ca acesta este cuplul – o relatie de doi. Important este ca principiile, viziunile pe termen lung si drumul sa ne fie comun, dar nu este obligatoriu sa ne acordam in toate. Langa partener trebuie sa inveti si sa te dezvolti, nu sa te atrofiezi, ori sa regresezi.

Iubirea sanatoasa este aceea in care poti sa muncesti, sa iti vezi de cariera, sa faci lucruri pentru tine si ceilalti, fara sa fii stresat ca nu te afli permanent langa partener.

Iubirea sanatoasa este aceea in care exista incredere si proiectia unui viitor comun frumos.

Iubirea sanatoasa este aceea in care stii ca bucuria revederii cu partenerul va compensa clipele in care nu il ai alaturi, iar cand el este plecat tu stii ca, indiferent unde se afla, planul vostru functioneaza.

Iubirea sanatoasa nu trebuie pazita pentru a nu se risipi. Nu este drobul de sare care te face sa plangi, ganduindu-te ca ar putea sa cada, facandu-ti griji inutile si neinsemnate.

O prietena mi-a spus aseara „ Cand ai un om langa tine care nu e fericit si sta de sila si de mila, te simti bine? Asta iti doresti? Nu. Vrei ca el sa fie implinit, vrei ca tu sa te simti implinita langa el.”!

Asadar nu ai de ce sa tragi, daca esti singura care vrea sa puna in miscare totul. Degeaba unul alearga, daca celalat sta. Va pierdeti timpul si timpii relatiei.

Iubirea sanatoasa nu este un dat, este o educatie pe care ti-o faci in timp. Nu te astepta ca totul sa functioneze din senin. Nu exista asa ceva. Totul este o constructie, un exercitiu de incredere, de daruire si de devenire.

Pastrati-va inima deschisa si mintea limpede! Fiti parteneri, mai presus de orice, si veti avea ceea ce amandoi va doriti.

Cu drag,
MSZ

06 octombrie 2013

03 octombrie 2013

Acum sunt a altuia si trebuie sa plec

Astazi am riscat sa ma aleg cu o raceala si m-am plimbat prin ploaie. Am mers pe strazile centrale, in speranta ca, pe una dintre ele, te voi revedea. Aveam castile in urechi si totusi auzeam ploaia si tocurile mele infingandu-se in asfalt. Inima imi batea din ce in ce mai tare, ori din ce in ce mai incet. Nici nu mai stiu. Nici nu mai conteaza.

Apoi te-am vazut. Veneai grabit din directia opusa si ti-ai ridict ochii spre mine. Ne-am oprit unul langa celalalt. Eu imi tineam esarfa la gat pentru ca imi era rece, tu erai cu mainile in buzunar. Ne priveam ochii ce nu s-au mai vazut de prea mult timp.

Fara cuvinte, doar din atingeri. Mana mea iti mangaia obrazul si plangeam usor. Nu mai stiam daca pe fata imi cad lacrimi sau picaturi de ploaie. Nu ma mai interesa. Am apucat doar sa-ti soptesc "Mi-a fost dor", iar apoi ti-am simtit buzele cautandu-ma ca alta data.

Am inchis doar o secunda ochii si apoi m-am smuls din sarutarea noastra... acum sunt a altuia, imi pare rau. Tu ti-ai ales o alta viata, pe un alt drum ce nu il mai stie pe al meu. Nu puteam sa te astept o vesnicie.

Si am inceput sa plang din ce in ce mai tare si ti-am fugit din cale. Aceleasi intrebari de atunci mi-au inundat si acum gandurile "De ce ai plecat?", "De ce n-a fost sa fie?", "De ce te mai pastrez in minte mea?".

Apoi mi-am dat seama ca a fost totul doar in imaginatia mea. Nu ne-am revazut. Am continuat sa merg pe strada, singura, sperand c-o sa te zaresc...

...poate daca te-as fi intalnit ai fi schimbat tu povestea... sau poate nu.

Acum sunt a altuia si trebuie sa plec.

Dorința

Din dorința de a desluși Dorința am făcut o selecție a unora dintre cele mai bune cugetări ale lui Cioran legate de ce este, ce aduce, cum se manifestă, cum ne înconvoaie, cum ne leagă, ce stârnește, cum ne guvernează această stare de nestare, care se naște în noi și căreia îi spunem simplu: dorință. Menționez că sursă mi-au fost citatele găsite pe citatpedia.ro.

Redau, mai jos, zece dintre citatele care mi-au placut cel mai mult:

1. Până la urmă, totul se reduce la dorinţă sau la absenţa dorinţei. Restul e nuanţă. - Emil Cioran în Demiurgul cel rău

2. La mine, orice dorinţă naşte o contra-dorinţă: în orice caz dorinţa contrară. Astfel încât, orice-aş face, contează doar ceea ce n-am făcut. -Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972

3. Ai iubit: şi în iubire te-a traversat moartea. Şi altcum a devenit iubirea, altcum au devenit dorinţele, altcum simţirile, în fiecare gând ai devenit altul; te-ai pierdut în ele şi cu ele, şi ele s-au pierdut în tine. - Emil Cioran

4. Dorinţa e răul fără de care înnebunim de spaima vidului. Căci a dori este a ridica neantul la demnitatea posibilului, precum dorul străbate golul fiinţei ca o sugestie de plinătate. Între a fi şi a nu fi, diferenţa e de grad: totul se reduce la a şti dacă Nimicul e activ sau nu. Existenţa-i o metaforă a neastâmpărului, cuprinsul ce şi-l oferă dezmăţul aprig al omului. - Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)

5. Ideea de neajuns se naşte din excesul de dorinţe. Însăşi conştiinţa răului n-ar fi posibilă fără agitaţia vrerilor neînfăptuibile. În bine, trăiesc acei ce vor puţin, a căror dorinţă e compatibilă cu dimensiunile vieţii. Dar când eşti ros de un jind năpraznic, universul e neîncăpător, e cădere, e rău. Nimic nu te mulţumeşte aici jos. Nefericirea nu-i decât neputinţă în supranatural; neputinţa ultimei curpinderi. - Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)

6. Am mai multă stimă pentru un om cu dorinţele contrariate, nenorocit în dragoste şi disperat, decât pentru un înţelept rece, de o impasibilitate orgolioasă şi respingătoare. - Emil Cioran

7. Eşti obsedat de detaşare, de puritate, de nirvana, şi totuşi cineva înlăuntrul tău îţi şopteşte: "Dac-ai avea curajul să-ţi exprimi dorinţa cea mai secretă, ai spune: Aş vrea să fi inventat toate viciile." - Emil Cioran în Demiurgul cel rău
8. Plictiseala e un fel de echilibru instabil între golul inimii şi golul lumii, o echivalenţă de vid, care ar însemna împietrire, de n-ar fi prezenţa secretă a dorinţei. - Emil Cioran în Amurgul gândurilor

9. Pe lângă nefiinţa cea de toate zilele, ce miracol – fiinţa! Ea este incredibilul, e ceea ce nu se poate întâmpla, e starea de excepţie. Asupra ei nimic n-are putere, decât poate dorinţa noastră de-a ajunge la ea, de a-i forţa intrarea, de-a o lua cu asalt. - Emil Cioran în Ispita de a exista

10. Mă simt un om fără sens şi nu-mi pare rău că n-am niciun sens. Şi de ce mi-ar părea rău, când de haosul meu nu se poate alege decât haosul? În mine nu există nicio voinţă înspre formă, spre cristalizare, sau un ideal. De ce nu zbor, de ce nu-mi cresc aripi? Nu este în dorinţa mea de zbor o fugă de existenţă? Şi n-aş fugi în acest zbor cu toată existenţa, cu tot ce e fiinţa? Simt în mine atâta fluiditate, încât mă mir cum de nu mă topesc şi nu curg. Aş vrea ca fiinţa mea să se transforme într-un fluviu cu ape tulburi şi năvalnice, care să poarte numele meu şi care să curgă ca o ameninţare apocaliptică. Oare va stinge această apă focul din mine, şi focul din mine va evapora această apă? În mine sunt numai aburi şi scântei, inundaţii de foc şi incendii de apă. - din Emil Cioran

Ciudate vremuri mi-am ales si eu sa traiesc!

M-am apucat sa citesc si eu presa mondena - ma rog, sunt delicata numind-o asa - ca sa aflu ca si o alta tanara „speranta” a tinerelor semioligofrene se face "fata de casa" si se marita. Mare tam-tam si bucurie in elogierile pe care unii tot nu vor sa inceteze sa le aduca oricaror nulitati.

Acum, daca tot descopar ca ma aflu intr-un Univers paralel, e clar: nici maritatul nu mai e ce a fost. Pe vremea mea (zise "batrana" de 23 de ani), fetele cuminti se maritau si parasutele ramaneau esuate pe marginea soselei societatii. In ziua de azi, se pare ca incepe sa fie taman invers.

Una peste alta, chiar nu or mai sti unii masculi ce sa faca si cu o femeie, de-si unesc destinele cu toate scursurile?!

Si uite asa femei minunate, capabile si independente ajung sa fie considerate feministe, pretentioase, acrituri etc.. Pentru ca azi a fi o tipa cu moravuri indoielnice, scoala cat seralul, idei scurte si ocupata cu frecatul...mentei este o mare realizare si mandrie.

Ciudate vremuri mi-am ales si eu sa traiesc! --> continuarea articolului se afla AICI!

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...