31 martie 2013

O aducere aminte

Imi aduc aminte cum vara trecuta, un strain, in autobuz mi-a spus, inainte sa coboare, (dupa o conversatie de aproximativ 8 statii) urmatoarele cuvinte: "Marina, daca as avea un imperiu ti l-as darui! Meriti un imperiu, sa nu te multumesti cu mai putin.". Si a plecat. Fara sa imi ceara numar de telefon, ori vreo intalnire etc..

A fost una dintre cele mai frumoase zile pe care le-am trait. 
Si, astazi, afirm mai convinsa ca niciodata: DA! Merit un imperiu!. :)

30 martie 2013

Marturisesc "pacatul" de a scrie

Realizez cu bucuria unui copil ce a aflat ca stie si poate sa mearga de unul singur, faptul ca existenta mea nu se va termina cu ultima bataie de inima, nici cu ultima gura de aer, ci cu ultima alunecare a penitei.

Cand nu o sa mai scriu, nu o sa mai fiu.
Simplu.
Nu pot sa imi imaginez cum o sa traiesc sau cum s-ar putea numi traire o parte din viata mea fara nevoia si bucuria de a insira litere pe pagini.

Unii traiesc iubind, altii pictand, altii facand fotografii, eu ma identific prin cuvant, prin cuvinte, prin cuvantare.

Si la inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu.
Asa imi este mie viata, asa imi este mie destinul: sa port povara bucuriei de a fi capabila sa ma exprim in scris, in vorbit, in compus texte.

Mi-ar fi placut sa pot sa pictez, ori sa desenez cu aceasi usurinta cu care ma exprim. As fi adorat sa fiu capabila sa cant si sa ma inspir din muzica sferelor. Dar nu: eu scriu si scriu si scriu, pana cand sufletul meu se linisteste.

De multe ori am fost intrebata cum fac asta, de unde imi vin povestile, cum se petrece actul creatiei. Am zambit si am raspuns de fiecare data: 'de nicaieri si de pretutindeni'.

Eu nu stiu ce am de gand sa scriu atunci cand ma apuc sa tastez sau sa manuiesc ustensilele cu diverse paste si cerneluri (chiar nu traiesc, ori n-am trait fizic si personal toate insemnarile mele). Ceva, de niciunde, ma indeamna sa ma apuc de creat si abia la sfarsit vad ce am savarsit.
Nu fac planuri de idei, nu pornesc de la o ipoteza pe care sa o demonstrez prin argumente.
Nu.
Pur si simplu scriu, pe unde si pe ce apuc, iar apoi imi vad 'panza', apoi mi-o inteleg, apoi mi-o cuprind cu ochii.
De cele mai multe ori scriu pe strada, sau in metrou, sau in autobuz. Rar ma apuca dorinta de creatie cand sunt la birou, ori in fata calculatorului. Lumea ma inspira si oamenii imi dau imboldul. Daca nu sunt in societate, daca nu sunt printre ei nu imi vin ideile. Este suficient sa trec pe langa o cladire, pe langa doi batrani pe o banca, pe langa o tipa care vorbeste la telefon si cu pasi fermi se grabeste sa ajunga la destinatie... in acel moment se declanseaza scanteia.

Imi vine o fraza, ori o idee si incep sa o dezvolt pana unde mi se permite. Cand vad ca incep sa imi gandesc scrierile imi dau seama ca trebuie sa le inchei si ca actul creator s-a savarsit.
Daca ma incapatanez sa continui nu voi face decat sa ii ofer banalul.
Gata.
Acum am sfarsit si aceasta marturisire.

Sunt in autobuz si ma indrept spre casa. Inspiratia tocmai m-a parasit si am inteles ca trebuie sa termin.

Va multumesc ca ati avut rabdarea sa ma cititi si acum!

28 martie 2013

Cunoaste-te si te vei afla!

A ma cunoaste pe mine insami mi se pare prioritar daca doresc sa ii aflu, sa ii inteleg si sa ii iubesc pe ceilalti.

Nu pot sa le cer lor nimic, daca nu stiu, in primul rand, ce sa imi cer mie.
Nu pot sa le reprosez lor nimic, daca nu stiu, in primul rand ce sa imi reprosez mie.
Nu pot sa am pretentii de la ei, daca nu stiu, in primul rand ce pretentii am de la mine.
Nu pot sa ii admir pe ei, daca nu stiu, in primul rand ce admir la mine.

In momentul in care toate aceste vor fi lamurite stiu ca nu voi cere, reprosa si pretinde absolut nimic, pentru ca voi fi primit de la mine tot ceea ce am nevoie. Atunci voi putea doar sa ii iubesc si sa ma bucur pe deplin de prezenta sau absenta lor in viata mea. - MSZ

25 martie 2013

Misiunea ta in aceasta viata

Articolul si aici.

Durerile se scriu pe nisip si se lasa in risipa vantului.

Nefericirile se urla in vazduh, pentru a se pierde in toate zarile lumii.

Tristetea se plange pe pamantul arid, cu ea sa se hraneasca seceta Naturii si sa ti-o transforme in flori.

Neimplinirile se dau raurilor, sa le inece marea si oceanele.

Poarta-ti bucuria pe toate stancile si scrilejeste-o in piatra cu tot ceea ce iti da putere.

Implinirile imprima-le cu eternitate pe inima ta si las-o ca doar pentru ele sa cunoasca pulsul.

Fericirea trebuie sa ti-o invete sufletul pe dinafara si sa ajungi sa o rostesti zilnic ca pe o mantra.

Te-ai nascut cu datoria de a fi tot ceea ce vrei si poti sa fii. Sa te marcheze si sa te defineasca binele si succesul. Sa nu te urateasca si sa nu te ingenuncheze raul si caderile.

Esti facuta pentru a sta in picioare dreapta si demna, de aceea chiar si atunci cand cazi trebuie sa te ridici si sa-ti tii privirea inainte. Pana cand vei fi in stare sa mergi corect si drept adu-ti aminte cum ai invatat sa mergi cand erai copil: intai de-a busilea, apoi usor nesigur si sprijinit. Ai cazut la inceput de mai multe ori decat pasii facuti, dar apoi ai inceput sa inclini invers balanta, pana cand normal ti-a fost mersul, iar impeidicatul si dezechilibratul ti-au devenit exceptii.

Cine ramane prabusit nu se poate deplasa, ori Divinitatea te-a creat capabil sa avansezi.

Daca Divinitatea voia sa stai pe loc te-ai fi nascut copac, dar te-a plamadit Om si omului ii sade bine calatorind, explorand, folosindu-si functiile locomotorii.

Drumul se parcurge, nu se priveste!

MSZ

24 martie 2013

Out of topic: Tinerii si politica

Oare atunci cand oamenii aleg sa faca politica, in afara de functii, bani si oportunism, ce ii mai indeamna sa porneasca pe aceasta cale? Stiu tinerii, stiu cei maturi, ori cei batrani DE CE, dar mai ales pentru CINE, fac politica?!

Incerc sa ma uit cu incredere la viitorul tarii noastre, prin ochii politicii, si am ajuns sa ma tem ca sunt mai orbi decat ma asteptam. Sa fie "operatia" singura capabila sa regleze miopia, o pereche noua de ochelari sau noi dipotrii pentru cei vechi?

Pana atunci, poate ne punem picaturi de ochi, lacrimam, dar macar incercam sa ne limpezim privirea. Poporul trebuie sa conduca, nu invers. Alesii nostri trebuie sa inteleaga, odata pentru totdeauna, ca ei sunt pusi pe acele fotolii pentru a ne servi, nu pentru a ne comanda. Insa, in conditiile in care majoritatea votantilor este analfabeta si usor de manipulat, reprezinta oare aceasta vocea poporului nostru?!

Cine stie sa ne arate calea, in timp ce ramane alaturi de noi si nu este orbit doar de orgoliul de a se afla in "fruntea" tarii?! Cand or sa inteleaga cat de important este dialogul permanent cu cetatenii, daca-si doresc sa ne fie lideri?

Trebuie sa scapam de obsesia pentru a ne desemna STAPANI. Noi de lideri avem nevoie, nu de conducatori. Liderul este persoana pe care o urmezi din respect, cu liderul te identifici, conducatorul este dictator, asupritor. Toti se straduiesc sa domine, sa isi dovedeasca puterea de a calca pe cadavre, niciunul nu isi cultiva calitatile de calauzitor.

Schimbati-va optica!

Am (avem) nevoie sa cred(em) in tineri. Sa cred ca macar ei sunt capabili sa aiba o flexibilitate a mintii, dar o baza solida a sufletului! "Omul bun este inteligent, iar cel rau, afara de asta, imbecil. Aptitudinile morale si intelectuale merg impreuna."- Jorge Luis Borges

Immanuel Kant, in eseul filosofic "Spre pacea eterna", mentioneaza si el la un moment dat ca lumea poate fi condusa in acord cu normele morale "chiar si de catre diavoli, atata timp cat acestia poseda intelect", tocmai pentru ca pana si cei rai isi dau seama ca este necesara conduita si ordinea pe criterii morale, daca nu vrem sa ajungem la pierzanie. - MSZ

23 martie 2013

Dragostea nu inceteaza niciodata

Nu, nu vreau sa ma astepte. 
Vreau sa traiasca, sa se desavarseasca, sa le iubeasca si pe altele, sa ma compare mereu cu celelalte, sa nu imi poarte ranchiuna sau regrete. Vreau sa stie ca, indiferent ce vom face, daca ne este predestinat sa fim impreuna, atunci cand ne vom  reintalni tot unul, in bratele celuilalt vom sfarsi.

Sunt carari pe care trebuie sa le strabata fara mine, acum. Sunt lectii pe care trebuie sa le invete separat. Sunt modalitatile soartei de a ne pune sufletul la incercare, de a ne arata ca, pana la urma, tot povestea noastra este cea pe care vom savarsi.

Faptul ca el si eu traim acum pe planuri separate nu poate decat sa ma bucure, pentru ca abia astfel se probeaza eternitatea noastra. Cand unul, fara celalalt nu putem sa fim intregi. Cand adormim amandoi in paturi diferite, dar ne trezim in acelasi vis. Cand amandoi vom sfasia timpul si distanta cu dorul nostru. Cand ochii ni se vor regasi si vor privi ca in prima clipa; doar ca de aceasta data chiar se vor PRIVI, nu doar se vor vedea.

Si daca nu va sa fie asa, inseamna ca nu ar fi fost oricum. Daca doar unul dintre noi ramane cu tacerea nespusa, iar celalalt ia calea altor voci, inseamna ca nu eram predestinati, ci doar sortiti sa ne nimerim pentru un timp limitat.
Or aceasta nu este iubirea p care o ravneste sufletul meu.
Nu.
Fiinta mea tanjeste nemarginirea in dragoste, totul in daruire, nesfarsitul in simtire si reciprocitate. Si stiu ca daca imi propun sa castig tot trebuie sa am puterea si sa pierd tot. Asadar, poftim: sansa mea si infinitul. Acesata este miza pe care ti-o asez pe masa. De nu vei fi tu acela care imi va oferi completarea, inseamna ca un altul, cu inima in causul palmelor sale, ma asteapta.

Stiu ca ceea ce va fi, ni se va intampla. 
Cat despre dragoste, voi spune doar ca "Tot ce inceteaza n-a fost dragoste. Dragostea nu inceteaza niciodata.-Richard Wurmbrand". - MSZ

http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/dragostea-nu-inceteaza-niciodata-2921

18 martie 2013

Asa doar, altfel nicidecum!

Draga mea prietena, lasa-ma sa iti spun un mic secret: nu este nimic iesit din comun ca un barbat sa iti spuna ca vrea sa se culce cu tine, dar atunci cand il vei intalni pe acela care iti va zice ca doreste doar sa doarma cu tine in brate, iar dimineata sa va gaseasca impreuna -ei bine!- pastreaza-l si tine-l aproape de sufletul tau!

Abia atunci poti sa spui ca ai gasit un Barbat!

Restul sunt facaturi ieftine, care dupa 'utilizare' nu mai au alt loc decat in cosul de gunoi. Uneori, de cele mai multe ori, nu merita nici macar efortul de a fi „folositi”.

Femei, luati-va Barbati de la care aveti ce sa invatati, care sa va educe, care sa va fascineze cand va vorbesc, care sa va faca sa va doriti sa fiti cea mai buna versiune a voastra! Relatiile voastre trebuie sa va ajute sa evoluati, sa va duca spre devenire si spre definire!

Indiferent ca vor tine o luna, un an sau o viata, daca la final zambiti si va simtiti mai intelepte, ati iesit invingatoare.

Nu consumati energie si potential pe si pentru nimicuri!

Aceste „reguli” trebuie sa va fie valabile pentru tot ceea ce intreprindeti in viata: oameni de calitate si relatii care sa va ajute sa cresteti, sa va stergeti limitele.

Cautati Barbatul care sa va ajute sa va descoperiti senzualitatea si sexualitatea, cel care va face sa simtiti plenitudine si stie cum sa aiba grija de voi, din toate punctele de vedere. Femeia Completa cunoaste arta elegantei, a luxului fara a trece pragul vulgaritatii, in aceeasi masura in care cunoaste modestia si frumusetea simplitatii in a fi si a se raporta la ceilalti. Nu poti sa te dezvolti doar intelectual si sa te neglijezi fizic, nu poti sa te impodobesti exterior si sa iti lasi sufletul hamesit.

 Barbatul (ideal) nu doar ca te trateaza asa cum o femeie TREBUIE sa fie tratata, dar te formeaza, te educa si te sustine in a deveni Femeia!
Te protejeaza, in timp ce iti lasa impresia ca esti libera ca pasarea cerului. Te respecta si te pretuieste ca pe o regina, pentru ca daca doreste sa(-ti) fie rege trebuie sa stie (cum si ce) sa daruiasca si trebuie sa vrea ca la bratul lui sa tina pe cineva pe masura sa.

Femeia da putere, dar nu ostentativ, ci fragil si delicat, cu atingeri fine pe mana Barbatului sau ii da acestuia forta de a conduce un Imperiu, iar cu zambetul si vorba studiata ii da intelepciunea de a orandui lumea pe care el o asaza la picioarele ei, ale celei iubite.

Si amintiti-va faptul ca, dupa o anumita varsta o sa incepi sa iti dai seama ca nu felul in care arata un barbat este atat de important, ci felul in care stie sa te iubeasca.

Asa doar, altfel nicidecum!

Din inima,
MSZ

http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/femei-luati-va-barbati-de-la-care-aveti-ce-sa-invatati-2914

17 martie 2013

Un "mic"secret

Draga mea prietena, sa iti dezvalui un mic secret: nu este cu nimic iesit din comun ca un barbat sa iti spuna ca vrea sa se culce cu tine, dar acela care iti va zice ca doreste doar sa doarma cu tine in brate, iar dimineata sa va gaseasca impreuna - ei bine!- pastreaza-l si tine-l aproape de sufletul tau!

Abia atunci poti sa declari ca ai gasit un Barbat! Restul sunt facaturi ieftine, care dupa "utilizare" nu mai au alt loc decat in cosul de gunoi. Uneori, de fapt de cele mai multe ori, nu merita nici macar efortul de a fi „folositi”.

Femei, luati-va Barbati de la care aveti ce sa invatati, care sa va educe, care sa va fascineze cand va vorbesc, care sa va faca sa va doriti sa fiti cea mai buna versiune a voastra! Relatiile voastre trebuie sa va ajute sa evoluati, sa va duca spre devenire si spre definire!

Indiferent ca vor tine o luna, un an sau o viata, daca la final zambiti si va simtiti mai intelepte, ati iesit invingatoare.

Nu consumati energie si potential pe si pentru nimicuri!

Aceste "reguli" trebuie sa fie valabile pentru tot ceea ce intreprindeti in viata: oameni de calitate si relatii care sa va ajute sa cresteti.

Femeia Completa cunoaste inclusiv arta elegantei, a luxului fara a trece pragul vulgaritatii, in aceeasi masura in care cunoaste modestia si frumusetea simplitatii in a fi si a se raporta la ceilalti. Nu poti sa te dezvolti doar intelectual si sa te neglijezi fizic, nu poti sa te impodobesti exterior si sa iti lasi sufletul hamesit.

Si ma adresez, prin aceste cuvinte, exclusiv acelor FEMEI care POT, STIU si TREBUIE!

Cautati Barbatul care sa va ajute sa va descoperiti senzualitatea si sexualitatea, cel care va face sa simtiti plenitudine si stie cum sa aiba grija de voi, din toate punctele de vedere.

Barbatul (ideal) nu doar ca te trateaza asa cum o femeie TREBUIE sa fie tratata, dar te formeaza, te educa si te sustine in a deveni Femeia! Te protejeaza, in timp ce iti lasa impresia ca esti libera ca pasarea cerului. Te respecta si te pretuieste ca pe o Regina, pentru ca, daca doreste sa(-ti) fie Rege, trebuie sa stie (cum si ce) sa daruiasca si trebuie sa vrea ca la bratul lui sa tina pe cineva pe masura sa.

Femeia da putere, dar nu ostentativ, ci fragil si delicat. Cu atingeri fine pe mana Barbatului, ii da acestuia forta de a conduce un Imperiu, iar cu zambetul si vorba studiata ii da intelepciunea de a orandui lumea pe care el o asaza la picioarele ei, ale celei iubite.

Si amintiti-va faptul ca, dupa o anumita varsta o sa incepi sa iti dai seama ca nu felul in care arata un barbat este atat de important, ci felul in care stie sa te iubeasca.
Asa doar, altfel nicidecum!
Din inima,
MSZ

16 martie 2013

Réverie

Strang usor cearceaful intre degete.
Ma alint pe perna si parul imi sta ciufulit, acoperindu-mi ochii.
M-am trezit langa tine. Lasa-ma sa te respir. Mirosi a lemn dulce si a mare.
Dezmiarda-ma cu bine.

Te ating incet pe umar. Imi place atat de mult sa te privesc dormind. Ai pe gat, inca, urma de ruj ce ti-am lasat-o cand ne daruiam unul, altuia. Esti al meu si te simt iubind.

Ma invelesc in noaptea ce s-a scurs, cu tine.
Mangaierile tale inca le port, se simt pe mine.
Si acum degetele tale aluneca peste corpul meu.

Patul nostru. Cafeaua noastra. Dimineata noastra. Povestea noastra.

Ce frumos mi se insira totul despre tine!

As sta o viata in visele tale si o eternitate as petrece-o doar cu tine.
Te privesc si zambesc senin.
Te stiu al meu, fiind a ta.
Ma umplu cu tine, ma golesc de mine.

Daruirea suprema a sufletelor ce se unesc prin trup o pecetluim cu buzele. Ne-am format Androginul: de-o fiinta, doi.
Care tu? Care eu? Mereu noi.

15 martie 2013

Despre fericire si iubire

Hai sa ne intelegem: nu poti sa traiesti o stare de fericire fara incetare!

Nu ai cum! La un moment dat ar deveni atat de dureroasa, incat ai tanji amaraciunea ca un desert insetat de ploaie. Ai vazut si tu ce face din pietre o vreme bazata pe continuitatea extremelor: ziua prea cald, noaptea prea frig- farmaiteaza si asterne desertaciunea. Omul normal nu poate trai in si mai ales cu stari ajunse in apogeu, are nevoie de anotimpuri.

Asa si cu fericirea pe care cu pumnii stransi o strigi: nu poate sa iti stea mereu in viata. Te-ar distruge! Coelho spunea, in Walkiriile, ca „atunci cand Dumnezeu vrea sa ii ia cuiva mintile ii indeplineste toate dorintele”. Si nici ca putea sa aiba mai multa dreptate! Nu suntem pregatiti pentru TOT, ci pentru un tot personalizat nevoilor fiecaruia dintre noi.

Fericirea temporara nu este un blestem, ci o binecuvantare. Acesta este talerul care nu permite ca balanta sa fie doar tristete. Gandeste-te doar ca cele doua stari- fericirea si nefericirea- sunt complementare si nu se pot naste decat una din cealalta, precum nu pot sfarsi decat una prin cealalta, asadar a te afla doar intr-una inseamna a nu te afla nicaieri.

Viata se ocupa cu traitul si traitul se contureaza din diversitatea experientelor si sentimentelor pe care acestea le trezesc in tine. Ca si cu dragostea: nu poti sa o apreciezi, dar mai ales sa o meriti, daca nu ai cunoscut pustiul inimii. Daca n-ai stat leganat de dorinta, pasiune, frica si posesivitate nu ai cum sa cunosti ce trebuie sa reprezinte a iubi.

Numai cine n-a asteptat si n-a simtit ce inseamna timpul prea putin si prea mult poate sa filosofeze despre perfectiunea sau imperfectiunea iubirii. Ceilalti, care s-au trezit din somnul asteptarii, si-au dat seama ca a cugeta pe marginea iubirii te desprinde de ea. Doar prin simtire, prin durere, prin fericire cu intreruperi, prin lacrimi si rasete se cunoaste o iubire. Restul sunt taceri vorbite, fara sensul de a fi rostite.

Dragostea se traieste, nu se asteapta!
Fericirea se ravneste, nu se merita pur si simplu! Nu, nu fericirea nu e pe merite, ci pe incercate, pe probate, pe lupta de a o obtine!

Traiti! Traiti! Traiti!

Avem atat de putina clipa la dispozitie, in eternitate nu ramai decat cu ceea ce ai avut curajul sa simti! Judecata de Apoi sa te prinda cu fapte, nu cu frici!

A voastra,
MSZ

14 martie 2013

Sa ne cunoastem

Buna! Hai sa o luam de la inceput, pentru ca mi se pare ca am pornit gresit!
Eu sunt Marina. Sunt pretentioasa si de moda veche, asadar imi place ca un barbat sa fie sincer si direct cand lupta sa ma cucereasca, dar imi place sa stie sa o faca precum un gentleman.

Cine stapaneste arta cuvintelor, poate stapani inima unei femei ca mine. Nu stiu cu ce tipe ai fost tu obisnuit, dar imi place sa cred ca ai avut o mama care te-a educat corect si care te-a invatat ca pe Femeie o tratezi cu RESPECT! Badaranii si nesimtitii sunt poftiti sa plece urgent, sa o rupa la fuga cat ii tin picioarele, eventual sa se intoarca in pesterile din care au iesit si acolo sa ramana.

Nu, nu fi insistent, spre disperare, pentru ca oricat de bine ti-ar fi alese cuvintele, aceasta atitudine iti anuleaza orice urma de masculinitate. Ori eu vreau sa te percep Barbat, mai inainte de toate. Spune-mi tu ce vrei si cum vrei. Este rolul tau, du-l elegant pana la capat. Arata-mi ca esti capabil si ca poti, altfel nu te cred in stare de nimic din ceea ce trebuie sa imi imaginez in legatura cu tine. Poti sa imi placi extraordinar de mult, dar daca vei lasa in mainile mele jocul seductiei pierdem amandoi.

Da, cred ca Barbatul trebuie sa curteze, sa faca primii pasi, primele gesturi si primele miscari, pana cand Femeia i se va acorda in comportament. De ce? Deoarece ca barbat nu cazi in penibil atunci cand iti incerci norocul (daca stii sa o faci ca un domn desavarsit, ce trebuie, mai presus de orice, sa fii), insa ca femeie pari disperata daca te apuci sa faci avansuri. Ori poate nu disperata, dar clar nu mai ai alura aceleia ce merita si un duel pentru a i se intra in gratii.

Nu cred ca sunt demodata, ci doar altfel educata. Si cred ca mai exista barbati asa, poate nu multi, insa nici ca mine nu sunt multe, deci este perfect echitabil. Nu ma multumesc cu mai putin decat merit, dar mai ales cu mai putin decat ofer!

Unele femei vor bijuterii in rauri, posete, pantofi, masini si excursii cu iz exotic si erotic. Eu vreau bujori albi, Chopin si ale sale Nocturnes, un rose si o conversatie de cel putin 10 ore despre viata, despre lume, despre dragoste, despre timp, despre filosofie, despre el si despre mine.

Am ajuns sa cred ca ma 'vand' prea scump pentru ceea ce cunosc barbatii, in ziua de azi, ca au de oferit... - MSZ

13 martie 2013

Frumusete uitata

http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/frumusete-uitata-2907

Cred ca garoafa a fost nedreptatita.

Sunt oare singura careia i se pare ca nu este doar o floare cu destinatie exclusiv pentru inmormantari si derivate?!

Este totusi o planta frumoasa, extrem de interesanta in asezarea petalelor ce ii compun floarea, cu o tulpina usor de rupt, pentru ca este impartita natural pe segmente, capata culori frumoase si vii pe care le poarta mandra destul de mult timp. De asemenea, nu pot sa nu o asociez cu episodul din Sex and The City, in care Carrie spune ca i se par romantice garoafele roz si ca au fost uitate tocmai pentru ca lumea nu mai vede frumos decat complicatul.

Denumirea lor in engleza mi-e imposibil sa o uit si fac mereu analogia carnation/ reincarnation...

Este o floare deosebita, dar pe care nu o bagam in seama doar pentru ca este mai ieftina si a ajuns sa ni se para banala.

Data viitoare cand treceti pe langa o florarie aruncati-le o privire mai atenta!

Si acum, ganditi-va ca acest text nu este doar despre o floare... ci si despre oameni, despre cum nu (mai) stim sa apreciem frumusetea ce ni se pare simpla, despre cum trecem unii pe langa altii nepasatori, despre cum cautam doar compania anumitor flori, cand avem la indemana minunatii daca stim sa le privim cu ochii potriviti.

Banalul, normalul, comunul nu sunt chiar atat de fade daca avem inima deschisa si cautam bucurie in totul ce ne inconjoara. Invatati sa apreciati si ce aveti in imediata apropiere, s-ar putea sa aveti o mare surpriza.

Amintiti-va de cate ori nu ati trecut pe langa omul pe care il iubiti si ati uitat sa il priviti atent. V-ati obisnuit atat de mult ca anumite lucruri si persoane sa fie permanent in viata voastra incat, de multe ori, nu le mai cunoasteti frumusetea.

Dati-va seama de cate ori nu ati dorit sa aflati un om doar pentru ca vi se parea banal, pentru ca nu iesea cu nimic in evidenta, iar voi cautati doar neobisnuitul. Oare nu cumva ar fi putut banalul sa vi se para extraordinar daca ati fi patruns mai mult in esenta lui?

Da, si eu imi doresc trandafiri, crini, bujori etc. (bujorii albi sunt florile mele preferate), dar intotdeauna mi-a bucurat sufletul si o simpla garoafa, pe care nu am considerat-o cu nimic mai prejos. Ba chiar am vazut-o ca pe o gura de aer proaspat de care ai nevoie dupa ce te-ai ametit in parfumul crinilor si al trandafirilor.

Femei, cand un barbat va daruieste garoafe nu va ganditi ca nu a vrut decat sa scape repede de obligatia daruirii unui buchet de flori, ba chiar a ales ce era mai ieftin, ci zambiti, priviti petalele si felicitati gestul. Garoafele chiar sunt frumoase!

Barbati, daruiti garoafe doar acelor femei pe care le stimati pentru capacitatea lor emotionala si intelectuala de a intelege esteticul acestora. Doar acele femei merita simplitatea si totusi minunatia lor!

Din cand in cand toti ar trebui sa invatam lectia garoafei: sa fim frumosi pentru noi insine si pentru cei ce stiu sa ne vada cu inima, pentru ca flori nu sunt doar trandafirii.

Va imbratisez,
MSZ

12 martie 2013

Scrisoare catre cel ce mi-a devenit necunoscut

Gata!
Imi esti suficient pentru a nu-mi ajunge, asadar am decis ca este timpul sa ma las de tine.

Ramai cu binele ce nu mi l-ai facut, daca tot l-ai vrut doar pentru tine. Sa nu ma urmezi cu inima ta schioapa. Trateaza-te, vindeca-te si cauta pe alta atunci cand vei fi intreg, pe mine n-ai sa cunosti vreodata sa ma completezi.

N-ai sa ma ai nicicand. Oricum, daca m-ai avea, nu ai sti ce sa faci cu mine.
Nu-ti las nici macar un „Adio!”. Nu vreau sa las nimic la tine. Iti dau exact cat ai avut de oferit: mai nimic. M-am saturat sa asez virgule, puncte si virgule si puncte de suspensie unei relatii care nu are nevoie decat de un punct. Punct si de la capat, pe drumuri diferite.

Nu zic ca imi este neaparat usor, dar mult mai greu mi-ar fi sa mor zi de zi, putin cate putin, alaturi de un tine absent. Nu stii ce sa imi oferi. Ce-i drept nici eu nu m-am deranjat sa te invat, pentru ca am crezut ca daca esti Acela trebuie sa ma cunosti instinctiv. Probabil ca noi suntem in ceea ce adesea am denumit „daca nu a rezistat inseamna ca nu a meritat”.

Ne agitam ca doi nebuni sa completam si sa facem un puzzle cu piese defecte. Pentru ce? De ce? Cata tinerete crezi ca ne ofera viata, astfel incat sa ne permitem sa irosim timpul acesta stand in genunchi, sau cu spatele unul la celalalt?

M-am redus la tine cu atata usurinta, incat m-ai considerat cantitate neglijabila si m-ai abandonat intr-un colt al timpului tau fara sa-ti pese, fara sa te intereseze. In toata perioada aceasta, eu te-am ridicat pe piedestale si mi-am imaginat ca ciurucurile de atentie pe care mi le ofereai sunt binecuvantari. Meritam mai mult de la tine. Mult mai mult decat iti poti tu imagina, dar acum nu mai conteaza.

Te va intoarce Viata. intr-o zi, cu privirea la mine. Si-ti va fi prea tarziu. Eu nu te voi mai vedea altfel decat trecut, iar tu abia atunci vei intelege cat ai gresit.

Iti multumesc pentru lectiile pe care mi le-ai oferit, dar aleg sa ma dezleg de sub sforile pe care singura le-am innodat si le-am abandonat mainilor tale nepricepute.

Ce mai conteaza, acum? Regretele sunt inutile si tardive. Mai bine sa nu imi mai pierd timp si sa imi vad mai departe de destin.
Ramai cu tine...  - MSZ

11 martie 2013

Ce-ai ales, ai cules


Nimic nu ma plictiseste mai mult decat un barbat care scrasneste din dinti in timp ce isi infoaie penele plin de manie pentru ca “femeile sunt materialiste”. Si cum militeaza el pentru iubire, sentiment si devotament, cat isi invarte si  isi plimba pe la urechile oricarui nefercit ascultator argumetele pentru o lume mai buna si femei adevarate. Migala amanuntelor despre acea inchipuire plastica a sufletelor pereche, departe de meschinul material, unde totul este neprihanit, iar el si ea se iubesc pentru ceea ce intruchipeaza ca oameni este covarsitoare si aproape ca iti rupe inima cand auzi atata durere si neimplinire.

Acelasi barbat daca este pus in fata unei femeie destepte, independenta financiar, extrem de devotata din punct de vedere sentimental, dar cu marele handicap fizic de a nu intra in categoria 90-60-90… ei bine, el va alege sa intoarca privirea catre pitzi de la masa alaturata, plina de ifose si amoruri cu termen de valabilitate in functie de generozitatea lui “iubi”.

Ce sa faca el cu una desteapta, ocupata si care mereu are pretentii si asteptari de la partenerul de viata, cand poate sa isi ia o bomba sexy careia ii inchide gura si ii desface fermoarul cu ajutorul banilor?!

Hai sa fim seriosi, cati dintre barbatii impanati descrisi mai sus nu au refuzat o femeie fara pretentii materiale, dar care nu era tocmai etalonul de frumusete universal?

De ce o femeie sa iubeasca fara conditii, daca sunt atatia masculi potenti… financiar care accepta iubirea interesata si care sunt dispusi sa plateasca pentru ea? Cum le-ati crescut, asa le aveti. Cum le-ati obisnuit, asa le primiti.

Si daca vreunul dintre voi duce lipsa de iubire sincera si adevarata, poate ar fi cazul sa va mai indreptati privirea si catre alte tipuri de femei, nu doar sa salivati dupa fuste scurte si decolteuri adanci, unde sperati voi sa gasiti Erosul ceresc.

10 martie 2013

Move on

Daca simti ca o iubire/o pasiune/o relatie te secatuieste de energie si ca momentele de bine nu reusesc sa umple golul pe care il ai in urma clipelor neplacute, fugi cat te tin picioarele!

Nu ai ce cauta intr-o astfel de condamnare. Oricat ar putea sa doara, sa se simta lipsa, rupe lantul de dependenta. Rana se va inchide, pana la urma, iar tu iti vei recupera 'sanatatea'.

Nu mai stati si nu va mai complaceti in situatii care va fac mai mult sa plangeti. O viata avem si nimeni si nimic nu merita sacrificiul de a le-o dedica stand in genunchi si suferind.- MSZ

07 martie 2013

Cat poti, ca Femeie, sa iubesti?

         Si totusi un adevar nu pot sa nu remarc ( care mi-a tot fost ilustrat, disputat si expus in ultima vreme): Ati observat ca, mai degraba, barbatii aleg sa se sinucida din dragoste, decat femeile?


                 Oricat am incercat sa ma contrazic cu barbati care imi evidentiau ca in ceea ce priveste patosul, in iubire, ei il traiesc mai profund, ca poeziile, romanele, piesele de teatru, tablourile etc. sunt dovada vie a faptului ca sensibilitatea lor poate ajunge la extreme periculoase... n-am reusit sa le gasesc prea multe argumente (le-am dat exemplele unor eroine de „poveste”, pana cand eu, singura, am realizat ca sunt personaje de fictiune, tot de catre barbat conturate: Anna Karenina, Ana a lui Ion, Julieta etc.).


                   Da, barbatii poate ca traiesc iubirea mai profund si poate ca in momentul in care cu adevarat se indragostesc infrunta orice, oricat, oricand (cate razboaie n-au izbucnit de la dorinta de a avea o anumita femeie), dar nu cred ca femeia poate fi acuzata ca nu iubeste la fel de intens, doar pentru ca nu isi sfarseste durerea iubirii neimplinite intr-un act sinucigas, ori in prea multe compozitii muzicale, romane, poezii etc.. Sa nu uitam totusi ca femeia a fost subjugata si ca educatia nu i-a fost accesibila pana de curand, asadar fiind 'buna' doar de tinut casa si crescut copii este firesc ca n-a avut timp sa isi manifeste sensibilitatea prin arta.

                    Nu trebuie sa fie acuzata de lipsa de intensitate in simtire, deoarece femeia, biologic vorbind, este cea care da viata, cea care incearca sa creasca si sa protejeze viata, asadar sinuciderea ii este complet nenaturala... Si poate ca femeia, in momentul cand urca toate culmile disperarii, in loc sa isi curme firul vietii, cade in ispita sperantei fara de cuget si cauta sa lupte pana la nebunie pentru iubire.


                   Poate ca sunt mai putine sinucigase din amor, dar cu siguranta sunt mai pline ospiciile de nebune din/de dragoste.


                 Femeia nu mai apuca sa aiba luciditatea sinuciderii (precum barbatul Cioran o mentiona:
Nu ne sinucidem intr-un acces de dementa,ci dimpotriva, intr-un acces de luciditate.”), pentru ca ajunge in extrema cealalta: nebunia pana la sfarsit. Ca yin si yang, barbatul si femeia isi plaseaza trairile la extreme diferite: unul alege moartea voita, cealalta alege pierderea mintilor. Fiecare este capabil sa iubeasca intens, chiar daca se manifesta diferit.


                Asadar, da, si Femeia este capabila de sacrificiul suprem din iubire, chiar daca pe acesta alege sa il plateasca pentru tot restul zilelor sale.



La multi ani, Femeie! Ramai puternica, mereu!

Cu drag,
MSZ


http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/cat-poti-ca-femeie-sa-iubesti-2901

06 martie 2013

Gratitudine

Lumea isi traieste viata pe certitudini cand, de fapt, nimic nu este sigur.

Cei care au o cariera formidabila, automat se gandesc ca vor trai intru recunoastere si faima mereu, cand maine-poimaine pot sa aiba un accident si sa ramana imobilizati la pat, incapabili sa mai gandeasca etc..

Altii isi gasesc jumatatea si au increderea ca aceasta le apartine si ca nimeni si nimic nu le-o poate fura, dar maine-poimaine jumatatea se reindragosteste si fuge/pleaca, ori (si nu, nu sunt pesimista dar am vazut de atatea ori cazul) viata i se termina.

Unii au toti banii de pe lumea aceasta si isi permit orice, pana cand maine-poimaine se imbolnavesc grav si isi dau seama ca toti banii din Univers nu ii vor putea vindeca si ca nu aceasta le era bogatia (daca se imbolnavesc cei dragi, tragedia este mai mare).

Asadar, nu zic sa traim cu frica in san, dar nici sa nu ne bazam fericirea pe certitudini ce nu tin de intrinesc. Nimeni nu are garantia unei vieti fara de cusur, cu totul lapte si miere, nimeni nu trebuie sa se bazeze pe faptul ca ceea ce are astazi ii va fi si maine.

Viata o traiesti avand directii, dar pastrandu-ti sufletul calm si linistit pentru simplul fapt ca este, fara a-i agata podoabe exterioare (cariera, bani, relatii) si a crede ca asta e fericirea.

Sa avem o zi binecuvantata, in care sa nu uitam sa fim recunoscatori pentru simplul fapt ca SUNTEM! - MSZ

04 martie 2013

Rege si Regina

Barbatul (ideal) nu doar ca te trateaza asa cum o femeie TREBUIE sa fie tratata, dar te formeaza, te educa si te sustine in a deveni Femeia!

Te protejeaza, in timp ce iti lasa impresia ca esti libera ca pasarea cerului. Te respecta si te pretuieste ca pe o regina, pentru ca daca doreste sa(-ti) fie rege trebuie sa stie (cum si ce) sa daruiasca si trebuie sa vrea ca la bratul lui sa tina pe cineva pe masura sa.

Femeia da putere, dar nu ostentativ, ci fragil si delicat, cu atingeri fine pe mana Barbatului sau ii da acestuia forta de a conduce un Imperiu, iar cu zambetul si vorba studiata ii da intelepciunea de a orandui lumea pe care acesta o asaza la picioarele ei, ale celei iubite.

Asa doar, altfel nicidecum! - MSZ

03 martie 2013

De inceput de nou drum

Viata...ce cuvant, ce vibratie si ce putere ascund 5 litere. Tu cand ai trait-o ultima data?

Am de cele mai multe ori nesabuinta unui copil inconstient de alta clipa decat prezentul (copiii nu se gandesc la viitor, pe ei ii intereseaza aici si acum, restul inca nu exista), iar in ea mi se incurca intelepciunea varstelor pe care le-am trait (desi 23 de ani in buletin, cu mult mai multi in experienta... suflet matur, spre batran mi-a spus cineva). Rezulta, din acest amalgam, fapte si patanii demne de cascadorii rasului uneori, compensate de ceva pasiuni mistuitoare, clipe de extaz si nebunie fara precedent. Apoi vine tacerea, reculegerea si incercarea de a intelege ce lectie am avut de invatat. Si capul sus, privirea inainte, cu zambet la purtator imi continui calatoria.

Nu stiu ce ma asteapta. Ma tem sa nu fie de rau, sa nu fie sub ceea ce visez, dar stiu ca,atata timp cat depinde de mine, fac tot posibilul sa aduc in calea mea fericirea.

Vreau si pot!
Lupt si indraznesc!

Din cand, in cand, obosesc si devin melancolica, tind sa abandonez lupta, dar apoi imi dau seama ca in momentul in care eu ma dau batuta, pierd!

Si nu vreau asta!
Refuz!

Vreau simfonia, vreau romanul, vreau Imperiul de care stiu ca sunt capabila, pe care simt ca le merit din plin!

Binele, Dreptatea si Iubirea - acestea trebuie sa imi fie Legi in viata! Dupa ele ma ghidez, pe ele imi intemeiez faptele si principiile, pastrand flexibilitatea muritorului constient de imperfectiunea sa.

Stiu ca doar sub presiune carbonul devine diamant, asadar imi caut lectiile cele mai indraznete, pandesc situatiile limita, acelea care imi imping agonia in extaz si invers.

Nu accept sa fiu la fel ca toti! Nu accept sa nu imi traiesc maretia, doar pentru ca mi-e frica de esec! In acelasi timp, incerc sa imi pastrez cumpatarea si sa nu alunec in extrema arogantei.

Caut oamenii cei mai inteligenti, dar nu ocolesc si povata pe care doar limitatii mi-o pot oferi. Admit cand gresesc si vreau sa sufoc orice urma de orogliu, pentru ca orgoliul impinge in prostie. Demnitatea nu mi-o reneg, insa.

Am vise mari, pentru ca stiu ca sunt capabila de mult. Nu mai las pe nimeni sa ma convinga de altceva. Oamenii slabi intotdeauna vor dori sa ma traga in lumea lor. Oamenii cu adevarat mari, insa, ma vor provoca sa imi dovedesc limitele si sa inteleg ca barierele nu exista decat in momentul in care eu mi le construiesc, caci altfel nimeni altcineva nu poate sa imi inchida orizonul.

'Sunt fauritorul sortii mele! Sunt capitanul sufletului meu!'(Invictus by William Ernest Henley)
MSZ

01 martie 2013

De primavara

Si cum sufera cate o Maricica, dupa cate un Vasilica pentru ca stimabilul a parasit-o/inselat-o, n-a iubit-o, a mintit-o etc.. Mai fata, dar pana cand o viata amara si un trai nefericit?

Lasa neghiobul intre picioarele maica-sii (oricum de sub fusta ei nu e plecat) si continua-ti viata zambind; nu de alta dar cat timp stai sa bocesti timpul trece si tu pierzi minute pretioase pentru un om ieftin (in ceea ce priveste statutul de calitate necesar tie). 

Ia, hai, mai putin cu suferinta si mai des cu sufletul saltaret!!! Viata asta e asa de scurta, incat nu merita sa zabovesti prea mult la usi inchise! Ai vazut ca ai sunat de 3 ori si n-a raspuns, atunci 'ura si la gara', ca n-avem timp de pierdut! Incetati sa mai ramaneti blocate pe discuri prafuite, va asteapta simfonii, nu pierdeti timpul cu inregistrari!- MSZ

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...