31 decembrie 2013

Un 2014 plin de PASIUNE!

La moartea unui om, vechii greci puneau doar următoarea întrebare: „A trăit cu pasiune?!”.

La finalul unui an, cred ca trebuie să ne întrebăm doar: „L-am trăit cu pasiune?”.

Acesta se dovedește a fi, până la urmă, cel mai important aspect al vieților noastre: câtă pasiune am pus în trăirile pe care le-am avut.

Să nu ne mulțumim niciodată doar să existăm, ci, în fiecare clipă a destinului nostru, să TRĂIM!

Cu PASIUNE,

MSZ

“To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.” Oscar Wilde

30 decembrie 2013

Nimicuri dureroase

Octavian Paler spunea, in „Un om norocos”, ca „ceea ce nu e destul nu e nimic”, iar eu am ajuns sa cred ca multumindu-ne cu acest nedestul (da, exista aceasta forma in DEX si este una invechita... insa atat de actuala) vom ramane anemiati din cauza unor nimicuri dureroase.

Nu mi-au placut niciodata jumatatile de masura. Nici in profesie, nici in prietenii si, cu atat mai putin, in dragoste. Eu sunt un intreg, cum ar putea sa ma sature doar jumatate? Am incercat, de fiecare data, sa dau TOTUL. Am vrut, intotdeauna, sa ma ofer complet, pentru ca altfel nu stiu, nu vreau si nici nu pot.

Realizez cat de mult ma impinge viata in a accepta premisele altora, incat am zis ca macar in ceea ce ma priveste, in mod personal, sa nu fac si sa nu duc mai mult decat pot. Lucru foarte sanatos, de altfel, pentru ca risc sa acumulez frustrari si sa imi bat joc de mine, inconstient. Cineva drag mie avea o vorba mare„compromisurile sunt o stare necesara, nimeni nu scapa de ele, dar incearca sa le faci pana acolo unde, privindu-te in oglinda, te mai recunosti - nu te dezumaniza”. Am ajuns, destul de greu, sa fiu constienta de cat valorez si sa inteleg ca nu concep sa ma risipesc in nimic.

Stiu cate pot sa fac pentru mine si pentru cine ma lasa sa intru in destinul sau. Cu sila, cu mila, cu neincrederea si cu zgarcenia emotionala nu rezolvi nimic. Poate ca reusesti sa ajungi sa te scarbesti complet de ceea ce din prea multa complezenta ai ales sa devii.

Avem o paleta de optiuni la indemana de care credem ca ne putem folosi oricand si, mai ales, oricat, insa nu e chiar asa. Poti sa schimbi absolut totul, dar nu poti schimba cel mai important lucru: SOARTA. Pana acolo ne este data puterea, mai departe intervenim in energia colectiva si ajungem sa realizam ca nu putem influenta toate actiunile celorlalti si ca actiunile lor le influenteaza, sau interfereaza cu ale noastre.

Asadar, puterea adevarata sta in schimbare. In capacitatea de a fi flexibil in alegeri, dar fara sa iti pierzi identitatea. Poti sa alegi sa ajungi un inflexibil, care va sta la marginea societatii pentru ca este prea orgolios sa citeasca regulile jocului, sau poti deveni o contopire cu societatea, pierzandu-ti Eul si ajungand sa fii invizibil, pentru ca ai capatat caracteristicile cameleonului. Schimbarea nu se va multumi niciodata cu un „nu e destul”, pentru ca prin definitie ea accede spre mai mult, spre altceva, spre transformarea starii t0, in t1 s.a.m.d..

Permite-ti sa fii schimbat, dar mai ales sa fii schimbare! Nimicul le este predestinat doar oamenilor care se multumesc cu putin si se complac in ceea ce cred ei ca le este neputinta. Aminteste-ti, mereu, ca in aceasta viata TOATE au o rezolvare... mai putin moartea - acesta este singurul moment in care nu poti sa intervii. Gaseste rezolvarea, creeaz-o si aplic-o: starea ta de bine si de complet depinde SI de tine!

MSZ


---continuarea articolului aici http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/nimicuri-dureroase-3090

27 decembrie 2013

Intre desert si furtuna

Ai de ales intre agitatia furtunii si linistea desertului, ce faci?

Furtuna trece si iese soarele. E adevarat ca, din cand in cand, or sa mai fie episoade cu rafale, dar sunt preambulul vremii frumoase.
... desertul, insa, este pentru totdeauna.

MSZ

23 decembrie 2013

Luptam, inainte sa renuntam!

La un moment dat renunti, dar numai dupa ce ai epuizat tot ceea ce tu ai simtit ca poti si trebuie sa faci!
Decat sa ramai cu regretul ca nu ai incercat tot ceea ce a tinut de tine, mai bine sa regreti ca cel pentru care ai rupt din tine nu a meritat niciun efort! Aici nu este vorba despre el, ci despre tine, despre ceea ce esti tu si te defineste. 

Si tu nu esti o invinsa, lupti pana la capat ca o adevarata invingatoare!

19 decembrie 2013

Dialog scurt, întrerupt, inutil

-Din ce cauză a murit?

- De viață!

- Cum adică?!

- Avea o boală incurabilă de când s-a născut... care l-a condamnat ca într-o zi, nimeni nu știe care, inevitabil să ajungă să moară. Mulți rezistă până la bătrânețe, alții suferă accidente, unii își aleg singuri ziua... dar toți au aceeași cauză pentru moarte: viața. Restul sunt amănunte, care nu schimbă cu nimic destinul, motivul, fatalul. Ce rost are să disecăm felul în care s-a întâmplat? Asta nu schimbă cu nimic cursul sfârșitului.

-Da, dar poate înveți cum să te ferești...

-Să te ferești de ce? De moarte? Toți ne amăgim că putem să o facem... adevarul este că nu în vreo precauție stă soluția. Nu există soluție... doar speranță. Certitudinea incertă că poate nu ți se întâmplă mâine, încă... Însă, realitatea ne învață că oricât nu ai vrea, într-o zi, ți se va întâmpla. Concentrează-te pe ceea ce faci până atunci, cum trăiești... că de felul în care vei muri oricum nu te poți prea mult ocupa. Cine vrea să se ocupe să moară sau să nu moară, pierde trăitul... și asta e mai tragic decât orice sfârșit.
Semnează dialogul imaginar,
MSZ

„Donquijotisme” feminine

Îl citesc pe Octavian Paler care descrie „nebunia patentată” (Ortega y Gasset) a lui Don Quijote. Despre lipsa de măsură și de tempo a normalității, despre libertatea de a nu îți păsa de ceilalți, atât timp cât iluziile tale se întind dincolo de orice „uriaș”, numit generic „moară de vânt”.

Dați-mi voie să vă redau, aici, câteva cuvinte: „e mult mai grav sa ai iluzii mediocre decât să trăiești mediocru. Pentru o viață mediocră există, nu-i așa?, scuze și justificări. Pentru mediocritatea iluziilor însă, nu.”. (Paler, Octavian - Calomnii mitologice, Editura Polirom, 2013, ediția a IIIa, p. 89)
Mi-au plăcut atât de mult, încât nu am rezistat tentației și le împărtășesc cu voi.

Revenim, însă, la ideea de iluzie, de a-ți dedica izbânda iubirii, dar mai ales iubitei... acea Dulcinee Universală, căreia doar un cavaler al Tristei Figuri mai poate să-i sărute mâinile și să-i promită Posibilul, mai presus de orice imposibil. Frumosul traseu pe care Barbatul il parcurge pentru Veșnica și Dorita Ea. Ceea ce m-a pus pe gânduri este... ce personaj feminin, din literatură, se poate asemăna lui Don Quijote?

-Știu că majoritatea romanelor, poemelor, înălțărilor întru-cuvânt poartă semnături de autori, nu de autoare...  Am mai explicat și că sunt convinsă că asta s-a întâmplat și pentru că femeii nu i-a fost permisă ani de zile dedublarea personalității printr-un Eu literar. -

Primul nume care mi-a venit în minte a fost Penelopa - deșirând iluziile țesute în așteptarea lui Ulise (care Ulise, bărbat fiind, își cam făcea de cap și cu Calypso, dar să zicem că era pentru o cauză bună: tot la nevasta întorcându-se - noi femeile avem o pasiune înnăscută să găsim scuze bărbaților; deh, moravuri femeiești!). Apoi, a fost Eva a lui Tudoran, prizonieră și ea a iluziei întoarcerii Bărbatului (nu cred că degeaba Radu Tudoran s-a mulțumit să nu îi ofere Fiului Risipitor un prenume - el fiind, de fapt, o personificare a Bărbatului în rătăcirea sa dintre minte și inimă, dintre dorință și rațiune, dintre ceea ce poate și ceea ce alege etc.) .

Constat, așadar, că Femeia este cea care așteaptă și luptă cu temerea, incertitudinea și pierderea speranței - acestea sunt morile sale de vânt și sacrificiile în numele Iubirii, în timp ce Bărbatul este dator să vină către Ea, să lupte, să o completeze, să se dovedească a fi demn de așteptarea ei.

El merge și se întoarce la EA. 
Ea îl primește și îi pregătește căminul. 

Nu ar fi putut amândoi să pornească unul către celălalt, cine știe - cu talentul femeii de a nu pricepe hărți și încăpățânarea bărbatului de a nu întreba despre direcții - pe unde și cam cât ar fi rătăcit amărâții de ei. Asta nu înseamnă că „lupta” unuia este mai puțin grandioasă decât a celuilalt. Asta înseamnă doar că trebuie să ne pricepem rolurile și să nu facem noi partea celuilalt.

A voastră,
MSZ

Interviu cu Vasile Morar - despre vocatia de a fi profesor

Poate ca urmarind interviul de mai jos, veti intelege obsesia mea pentru educatie si sistemul de invatamant din Romania!

Domnia Sa a fost profesorul meu de Etica si Estetica, in primul an de la Facultatea de Filosofie Bucuresti, si am avut deosebita onoare sa imi fie profesor coordonator la lucrarea de licenta. Asadar, imi pare rau, dar nu ma pot raporta la mai putin de atat atunci cand vine vorba de un Dascal, de un Indrumator, de un Formator de generatii.

17 decembrie 2013

Valoarea NU sta in lucruri simple

Umbla o reclama care zice asa „Valoarea sta in lucruri simple”. Sublim, nu?!

NU. Putem, va rog, sa nu mai dam valoare lucrurilor? Valoarea sta in oameni, in gesturi, in niciun caz in lucruri. Ne atasam prea mult de obiecte (si eu am mania ideii ca ”am esarfa de la mama, are valoare sentimentala”) si tindem sa dezvoltam emotii legate de ele, in loc sa incercam sa ne raportam la oameni si la nevoia de a-i avea mai des aproape.

16 decembrie 2013

Cum ne-au invatat parintii sa ne judecam aproapele

Nu am inteles niciodata obsesia comparatiei intre copii. De ce ca parinte te intereseaza, cand copilul tau iti spune ca a luat nota X la scoala, cat au luat Gicuta, Gherghina si Gigel, comparativ cu al tau?

Ce treaba are nota lui Gicuta, cu nota odorului? De ce il inveti sa se raporteze la ceea ce fac altii si nu la standarul admis si stabilit de institutiile de invatamant, nota 10 (in cele mai multe cazuri)?

Auzeam mereu din partea mamei intrebarea asta, atunci cand veneam cu raportul calitatii notelor, inscris pe carnet. In loc sa ma intrebe de ce am luat 9 si ce mi-a lipsit sa iau 10, ma intreba de ce Vasilica a luat 10 si tu nu ai a putut. Eu de unde sa stiu ce a facut, a stiut, a putut Vasilica?! In cel mai bun caz, trebuia sa ma intereseze cum de Vasilica a putut sa inteleaga si sa invete, ce a facut pentru asta, si as putea si eu, la randul meu, sa aplic pentru a-mi imbunatati rezultatele.

Ma ingrozea gandul ca mereu va fi mai important ce pot sau ce nu pot colegii de clasa, ori copii vecinilor/prietenilor de familie, in ochii parintilor mei, decat ce si cum sunt eu structurata si determinata sa imi insusesc anumite cunostinte. Asadar, invatasem, fara sa vreau, cum sa ii invidiez pe cei care luau mai mult decat mine si cum sa ma bucur ca altii luau mai putin. Daca eu luam un 8 si „concurentul” lua 7, in loc sa ma concentrez pe ce pot eu sa fac pentru a ajunge la 10, savuram infrangerea celuilalt. Daca luam 10, nu ma felicitam pentru ca am reusit sa ating acest prag si ca am invatat, iar acest lucru se reflecta in nota mea, ci eram fericita ca ma duceam acasa si ii explicam mamei cat de tare sunt eu si cat de fraieri au fost ceilalti.

--->citeste continuarea pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/cum-ne-au-invatat-parintii-sa-ne-judecam-aproapel-3084

14 decembrie 2013

De ce merit asta?!

Sunt momente, in viata fiecaruia dintre noi, in care inevitabil ne confruntam cu intrebarea "Ce am facut sa merit asta?". Se aplica tuturor lucrurilor, persoanelor si intamplarilor ce ne petrec destinul, fie ele bune, sau rele.

Te uiti la ea si vezi cat e de buna, de frumoasa si de minunata si nu incetezi sa fii uimit si sa te intrebi "Doamne, oare ce am facut eu sa merit o asemenea femeie in viata mea?!".

Te confrunti cu o situatie dificila, cu necazuri care vin si vin si par ca nu se mai termina si cu lacrimi in ochi si cu sufletul ingenuncheat oftezi si-ti zici "De ce mi se intampla mie astea? Nu am facut nimanui niciodata niciun rau, de ce patesc eu asa ceva? Nu merit asta".

Nu stiu daca vreunul dintre evenimentele descrise si cele ce se desprind din sirul exemplelor are vreo semnificatie karmica, fatalista, ori pur si simplu este o parte normala a existentei noastre. Stiu, insa, ca daca ramai blocat in aceasta intrebare, pierzi esenta intamplarii. Ceea ce trebuie sa te intrebi, dupa ce ai avut mirarea initiala este "Ce sa fac eu sa pastrez omul acesta minunat lanaga mine?", sau "Cum sa actionez astfel incat sa ies din necaz si sa fiu pregatit pentru ceea ce va urma?".

Sa avem un sfarsit de saptamana frumos,
MSZ

13 decembrie 2013

Din seria „Femei de Succes - Modele de urmat”

WOW! Beyoncé did it again!

Artista de 32 de ani şi-a lansat noul album într-un mod cu totul neaşteptat: simplu, pe iTunes, fără nicio campanie de promovare în avans. 

Mai mult decât atât, Beyonce uimeşte cu un pachet aşa cum niciun alt artist n-a mai avut până acum: 17 clipuri gata filmate pentru fiecare melodie. "Eu văd muzica. E mai mult decât ce ascult", explică artista decizia ei de-a realiza ceea ce numeşte un album vizual. În clipuri, apar Jay-Z, mama ei, Blue Ivy, dar şi colegele ei din formaţia Destiny's Child.

sursa: http://www.okmagazine.ro/sectiune/people/news/articol/video-lansare-record-beyonce-17-clipuri

Inima - un cimitir cu multe gropi

Mihai Drumeș spunea că „inima e, câteodată, un cimitir cu multe gropi”.
Întrebarea este cât de periculoase pot deveni acestea pentru viitoarele relații?
Dacă sunt astupate, gropile nu pot să facă niciun rău... rămân simple comemorări.
Ai grijă să acoperi gropile... să nu cazi, cumva, în ele.

MSZ

11 decembrie 2013

General Motors, sub conducerea unei Femei - Mary Barra

Ieri am incercat prin articolul de pe feminis sa ofer exemple ale adevaratelor modele de urmat in viata, pentru fetele care sunt "bombardate" zilnic cu tot felul de dudui devenite vedete de carton si care ar putea sa creada ca doar inspre astfel de scursuri se indreapta "reusita".

Astazi, va scriu, cu mare bucurie in suflet si cu speranta ca as putea contribui cat de cat la schimbarea mentalitatii pe care diversi indivizi incearca sa o inoculeze tinerelor, despre anuntul istoric pe care General Motors l-a facut pe 10 decembrie 2013.

Noul CEO al GM va fi Mary Barra, devenind, astfel, prima femeie care se afla la conducerea uneia dintre cele mai importante companii din lume, dintr-un domeniu considerat de multi a fi specific barbatesc si in care predomina, in mod evident barbatii: productia auto.

Detalii relevante:
Mary Barra are 51 de ani si lucreaza de 33 de ani la General Motors.
Este Product Development Chief al companiei, pana pe 15 ianuarie 2014 cand va prelua oficial functia de CEO.
Este casatorita si are doi copii. (adica este posibil, ca femeie, sa ai si familie si cariera!!!)
Va conduce o companie care a facut aproape 20 miliarde de dolari in ultimii ani, in conditiile in care in 2010 anunta intrarea in failment.

Deci se poate si pe alte cai, dar, mai ales, se poate la cele mai inalte nivele!
Asa arata un model de reusita in viata!

MSZ

10 decembrie 2013

Femeia - adevaratele exemple de urmat

Fragment din articolul de pe Feminis.
"[...]
Vreau sa traiesc intr-o tara si intr-o lume in care Femeia nu este redusa la statutul de obiect; in care barbatilor nu li se inoculeaza ideea ca de asemenea factura sunt femeile si ca asa reusesc ele in viata. NU! Vreau sa vad ca tinerelor li se povesteste despre Cristina Kirchner (Presedintele Argentinei), despre Christine Lagarde (Directorul General al Fondului Monetar International), despre Sheryl Sandberg (Chief Operating Officer Facebook), despre Viviane Reding (Comisarul European pentru Justitie), despre Mariana Gheorghe (CEO OMV Petrom), despre Alice Munro (castigatoarea premiului Nobel pentru literatura, 2013) si altele ca ele.

Acestea sunt FEMEI, nu scursurile pe care incearca sa ni le bage pe gat vanatorii de paine si circ!

Cum le vom educa, asa le vom avea,
(ma refer la generatiile viitoare, bineinteles)
MSZ"

Moda creditului pentru casa

Atunci cand ai impresia ca esti proprietar, dar trebuie sa platesti 30 de ani pentru asta, iarta-ma ca iti spun, dar, de fapt, tu iti platesti libertatea. Traiesti cu speranta ca poate nimic nu se schimba timp de decenii si ca vei avea timp la batranete sa iti cari ultimele clipe intr-o locuinta de care nu apuci, de fapt niciodata, sa te bucuri cu adevarat.

Stai, pana la finalizarea creditului, cu sufletul la gura, rugandu-te sa ai in fiecare luna sursa de venit pentru a-ti achita rata. Ce corvoada!

Am fost intotdeauna de parere ca trebuie sa iti intelegi si depasesti limitele. Adica, vezi ca nu ai suma de bani necesara, munceste pana cand reusesti sa o strangi si apoi arunca-te la imobiliare. Nu iti vinde sufletul unei banci care, in secunda in care nu mai ai cum sa te achiti de datorie, te executa silit fara niciun fel de menajamente.

Haideti sa depasim mentalitatea comunista si sa realizam ca banii trebuie inmultiti, nu trimisi in conturile camatarilor legali! Haideti sa invatam sa ne descurcam cu ceea ce avem si sa muncim pt ceea ce ne dorim, nu sa cumparam iluzii cu pretul linistii sufletului nostru!

MSZ

08 decembrie 2013

Transformarea barbatului este munca de Sisif a femeii

Din "perlele de intelepciune" (productie proprie, of course), de la taifasul de astazi cu fetele, la Ad Hoc Bistro.

Eu: Transformarea barbatului este munca de Sisif a femeii. Singura ocazie in care o femeie poate schimba un barbat este doar atunci cand ii schimba scutecele. In rest, ia-ti gandul!

Nu mai stiu de la ce sau de unde a venit vorba despre "a schimba" pe cineva, cert este ca nu cred ca poti vreodata sa faci dintr-un om altceva decat ceea ce este.

You gotta put up with the situation, or move on!

De-ai fi tu...

... m-as face rau la umbra ta.
... in noapte m-as schimba.
... m-as face cuib, pe-un ram de pom.
... m-as face din zapada om.
... as vrea sa fiu clipa unui vis.
... m-as face lacrima de argint.
... m-as face, cand rasari in zori, un camp de flori.

Poate ca ati recunoscut spicuirile de mai sus, din melodia "De-ai fi tu salcie la mal". O ascultam si din versurile acestea mi-au aparut in suflet facerile intru si pentru iubire. Transformarile si preschimbarile pe care le suferim si le dorim de dragul celui iubit.

Ramanem individualitate, sub forma unei compozitii... el soarele, ea campul de flori pe care el rasare...

MSZ

07 decembrie 2013

Risti si iubesti...sau nu risti si te complaci in singuratate?

Am vazut si oameni fericiti...care erau indragostiti. Care se iubeau si care se respectau. Care se tineau de mana si dupa ani de relatii. Care se sarutau dimineata cand se trezeau imbratisati. Care se certau si invatau sa se accepte si sa se impace lasand orgolii prostesti in spate. Care aveau grija unul de celalalt. Care umpleau incaperea cu dragostea lor, in linistea perfecta a necuvintelor.

Si da, care uneori s-au si despartit... dar asta nu a insemnat ca si-au inchis inima, ci au continuat sa caute a iubi.

Este adevarat, dragilor, uneori dragostea nu tine la nesfarsit, ba chiar se termina cand esti mai putin pregatit. Asta nu inseamna sa te feresti de relatii si sa crezi ca stand singur esti in siguranta.

Afla ca si viata, intr-o zi, ti se va sfarsi, dar nu vad ca acest lucru te impiedica sa continui sa traiesti...

MSZ

05 decembrie 2013

Steve Jobs - izvor nesecat de inspiratie


Va recomand cu draga inima sa cititi mai multe despre el, sa descoperiti de ce este un GENIU. Diferenta a facut-o, mai presus de orice, nu creativitatea extraordinara pe care o avea, ci perseverenta pe care cei mai multi am cataloga-o naiva. Increderea pana dincolo de orice ratiune in sansele si visele tale.

Intre timp, acest discurs ar trebui, macar o data, sa il asculte orcine!

Auditie si vizionare placuta!

26 noiembrie 2013

Acum, ori niciodata

Satula de barbati incapabili sa spuna ce simt si ce vor!

Vrei sa te numesti BARBAT?! Asuma-ti sentimentele, dorintele si trairile si marturiseste-i-le! Fugi la ea, scrie-i, sun-o, spune-i ceva, nu mai astepta sa iti pice totul din Cer. Ca de aia esti Barbat: ca sa cuceresti, ca sa curtezi si ca sa te lupti pana la capat pentru inima femeii iubite. Incertitudini, teama, neincredere - toate sunt bla, bla-uri, daca si stramosii tai erau ca tine eram de mult mancati de mamuti sau neperpetuati ca specie.

N-ai curaj?!
Fugi inapoi sub fusta maica-tii si lasa barbatii adevarati sa isi faca treaba!

Mi-e dor de barbatul autentic, care stia sa isi asume ce simte, cum simte, pentru cine simte

...caruia nu ii pasa ce zice lumea, ce crede lumea, ce vrea lumea. El isi voia aleasa si asta era suficient, lupta cu oricine pentru ea

Si mi-e dor de femeia frumoasa, feminina, gratioasa, care stia sa se lase cucerita, care se lasa impresionata nu de cadourile lui, ci de mangaierile lui

Am ajuns o societate de ametiti! Habar nu mai avem cine suntem si care ne sunt rolurile

Femeia vrea sa fie barbat peste tot (de asta se apuca si iese cu 53584 de parteneri, insala, injura etc), iar barbatul a inceput sa fie ca o virgina care isi asteapta curtezanii. Ele sa se bata pe el: care vine prima, aia e servita & co.- MSZ

P.S.:Eu sunt feminista, in sensul strict al aparitiei termenului: adica vreau ca femeia sa fie tratata ca om, sa nu mai fie vazuta ca masina de gatit, calcat, spalat si facut copii; sa nu mai fie ciomagita pentru ca indrazneste sa aiba o parere etc.. Lucruri care, inca, se intampla in societatea noastra si nu doar in mediul rural, sau in tari necivilizate. 

22 noiembrie 2013

Si femeile insala, nu-i asa?!


Ideea acestui articol mi-a fost data de unul dintre cititori si am acceptat provocarea, intrucat mi se pare normal sa ma mulez pe dorintele voastre si sa scriu ceea ce va doriti.

Bun. Dilema mare in sufletul meu cu aceasta infidelitate, atat la barbati, cat si la femei. O inteleg in aceeasi masura in care o dezaprob, cu toate ca mi se pare interesant de cercetat care sunt motivele si fricile ce se afla la baza actelor de infidelitate.

Sunt convinsa ca exista tot atatea femei infidele cati barbati fideli (acum sa va vad ce valoare de adevar dati spuselor mele si va las pe voi, in sufletul vostru, sa stabiliti procentul).

De ce fac o astfel de comparatie? Pentru ca am ajuns intr-o societate in care rolurile primare ale barbatilor si ale femeilor au suferit modificari substantiale. Astfel, fiecare si-a pierdut, ori si-a remodelat identitatea. Daca tipic barbatesc parea a fi inselatul, iata ca, in ziua de astazi, femeia – in dorinta sa de a fi egala lui, in toate aspectele- incepe sa ii copieze comportamentul nu doar in materie de imbracaminte si alegeri ale profesiei, ci si in ceea ce priveste gesturile. Bineinteles, adulterinele au fost de cand lumea si pamantul, dar erau ceva mai rare cazurile lor. Si nu cred ca din prea multa iubire pentru Barbat, cat din frica de a nu ajunge batute, omorate si excluse din societate.

Da, umbla vorba in sat si ca femeile ca sa insele trebuie sa se indragosteasca, pentru ca ele nu se lasa asa usor prada impulsurilor animalice. Intr-o oarecare masura e adevarat, dar asta deoarece anatomic vorbind femeia se excita pe alte criterii decat cele (strict) vizuale. In niciun caz, particularitatea aceasta nu spune ca trebuie neaparat sa il iubeasca pe altul pentru a o „comite” (trebuie doar sa isi imagineze ca e amorezata): fie vrea sa isi (re)testeze capacitatile de seductie si vede in joaca asta o confirmare a lor, fie simte acut nevoia de atentie din partea unui reprezentat masculin – lucru care tot la recunoasterea ei ca femeie duce.

Femeia insala? Bineinteles, ca doar barbatii aceia acuzati non-stop de vanatoare si abandon au nevoie de complice, iar o femeie care e angajata intr-un parteneriat amoros este mai tentanta pentru cei indecisi, inca, sa devina statornici. Lasati la o parte batutul cu pumnul in piept, la final, TOTI ne dorim un singur om in bratele caruia sa ne traim viata - nimeni nu vrea sa moara, ori sa imbatraneasca singur.

Eu, se pare ca, am ramas usor naiva si atunci cand aud de cazuri de trisat in amor fac ochii mari si nu reusesc sa gasesc o explicatie. Mi se pare ireal ca, in conditiile societatii actuale, inca mai apelam la astfel de amagiri ale noastre -in primul rand-, cand am putea, atat de simplu, sa ne despartim de cel pe care nu il mai vrem si sa ne vedem de aventura aceasta numita EXISTENTA.

Bun, inteleg ca sunt si situatii speciale si exceptionale si scuze si pretexte la tot pasul. Nu inteleg, insa, de ce ne aratam nefericiti de conditia noastra, daca singuri fie ne ducem pe un drum gresit, fie acceptam sa fim la cheremul celor care nu stiu ce, dar mai ales pe CINE vor de la viata.

In chestiunea asta a inselatului, sunt ferm convinsa de doua lucruri: cel care insala este, de fapt, pacalitul si tot el este cel care, mai tarziu, isi va plange in pumni. Indiferent ca este femeie sau barbat.

Restul e iubire,
MSZ

P.S.: Si, pana la urma, daca te insala asta spune ceva despre el/ea, nu despre tine.

13 noiembrie 2013

NU TREBUIE să placi tuturor

Dacă ești puțin mai drăguță decât media (ca sa nu mă întind și să zic frumoasă), inevitabil vei purta doua etichete: proastă sau c*rvă (uneori amandouă). Degeaba vii cu argumente, diplome, dovezi ale capacităților tale intelectuale, tot vor fi mulți „clarvăzători” care te vor cataloga sau îți vor spune că inevitabil vei lua drumul interesului și îți vei vinde calitățile fizice.

Oricum vor exista mascului care se vor lăuda în tot târgul că te-au avut, te-au refuzat, te-au „făcut”, chiar dacă nu te-au văzut în viața lor, decât iîn poze. Tot vor exista gaițe care te vor suspecta că le vei fura bărbatul, ori că nu ai cum să fii atât de cuminte și de deșteaptă precum zici.

Oricum îți vor da toți cu părerea despre potențialul și evoluția ta umană. Degeaba mergi pe sârmă, degeaba faptele grăiesc mai tare decât vorbele... lumea tot se va găsi să îți comenteze și să te denigreze. Și orice greșeală îți va fi hiperbolizată și va cântări mai mult decât tot ceea ce ai făcut corect.

În viața ta să conteze doar oamenii care te creditează și nu dau importanță bârfelor. Doar oamenii care te ajută să devii cea mai bună versiune a ta. Doar oamenii care te iubesc așa cum ești, pentru că știu și ei ca atâta timp cât nu oferă perfecțiunea, nu pot cere altuia această condiție.

Îmi plăcea mie alegoria făcută de cineva (iertați-mi memoria încercată, dar nu pot oferi un nume), care spunea „poți să fii cea mai coaptă, aspectuoasă, delicioasă piersică din lume - tot se va găsi un om căruia să nu îi placă piersicile. Nu poți să placi tuturor, dar, cel mai important este că, nici măcar NU TREBUIE să placi tuturor.

MSZ

12 noiembrie 2013

Barbatul construieste fundatia casei, dar femeia ridica peretii

O relatie este asemanatoare cu inaltarea unei case.
O Femeie se va aseza acolo unde va simti ca exista o baza solida, unde are siguranta unei constructii ce se poate realiza si poate dainui pentru ca are radacini puternice. Daca Barbatul nu poate sa ii ofere aceasta prima siguranta, atunci cand ii face curte, o Femeie nu se va putea apuca sa cladeasca peretii, care vor adaposti caminul.

Intr-un cuplu, la fel ca in orice parteneriat, totul se bazeaza pe distribuirea corecta a sarcinilor. El este dator sa ii ofere Ei sentimentul de siguranta pentru viitoarea investitie sentimentala. Unul este arhitectul, celalalt este inginerul.

Femeia – Arhitect
Ea identifica design-ul. Pune mana pe creion si schiteaza felul in care isi doreste sa arate viitorul alaturi de el. Cum sunt incaperile, cate ferestre vor fi necesare, aranjamentul etajelor si estetica viitorului camin.

Barbatul – Inginer
El are deja planul si proiectul. Stie pe ce teren se va inalta asezamantul si ajusteaza detaliile constructiei. Parteneriatul lor se bazeaza pe increderea ca fiecare va intelege nevoile celuilalt si isi vor ajusta planurile in functie de increderea pe care o au ca celalalt isi cunoaste rolul in relatie si si-l asuma.

De aici, putem sa ne dam seama de rezistenta, in timp, a asezamantului. Daca totul e facut pe fuga, in graba si la cheremul orgoliului fiecaruia, constructia va fi una subreda si cel putin hidoasa. In schimb, daca isi vor acorda timpul si rabdarea necesara de a-si invata nevoile si dorintele, vor lasa individualismul la o parte si vor pune umar, la umar caramizile, cu siguranta rezultatul va face fata cutremurelor, furtunilor si oricaror provocari exterioare ce, inevitabil, se vor ivi.

Bineinteles, ca planul initial nu este obligatoriu sa ramana neschimbat. Fara flexibilitate si capacitatea de a rezista si a asimila schimbarile, nimic nu poate evolua si nu se poate adapta, iar aici intervine compatibilitatea cuplului. Doi oameni care privesc in aceeasi directie si vad lucrurile la fel, vor sti, treptat, cum sa isi fie suficienti unul celuilalt si cum sa creasca si sa se dezvolte impreuna.

Comunicarea este cea care sudeaza scheletul relatiei si care, ulterior, va permite lipirea perfecta a fragmentelor ce o compun. Respectul decoreaza si infrumuseteaza constructia celor doi, asigurand ca niciunul nu va trece peste si nu va lua in deradere preferintele celuilalt, in timp ce sentimentele vor armoniza diferentele care ofera fiecaruia unicitate si personalitate.

Intelegerea este un exercitiu zilnic, nu un bun dobandit de la inceput. Viitorul reprezinta o constructie in doi, nu un efort pentru unul si o lipsa de interes pentru celalalt.

Dragile mele, daca nu aveti fundatie si vedeti ca va agitati singure pentru a aduce materiale de constructie de calitate, nu va pierdeti timpul. Veti reusi doar sa construiti castele pe nisipuri miscatoare, iar cand acestea se vor prabusi veti ramane fara nimic si ar fi pacat de munca voastra. - MSZ

* Articol scris pentru http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/barbatul-construieste-fundatia-casei-dar-femeia-ridica-peretii-3072

10 noiembrie 2013

Citeste

Cititul si ganditul sunt interconectate. Nu atat prin capacitatea primului de a aduce informatii si a influenta calitatea celui din urma, ci prin universul cuvintelor, pe care il ofera cititorului.

Nu poti sa gandesti mai mult decat iti permite vocabularul.
...iar vocabularul ti-l dezvolti si elaborezi doar citind.

Fa-ti o favoarea si descatuseaza-ti mintea!

Citeste! (oricat, oricand, oriunde, dar nu orice)

MSZ

31 octombrie 2013

Scenarita cronica

La un anumit moment al vietii noastre ne cunoastem suficient de bine incat sa stim ce ne va enerva, la ce vom rezista si peste ce nu vom putea sa trecem. Si totusi, de multe ori, tragem de noi crezand ca, de data aceasta, povestea isi va schimba scenariul. Rezultatul este, adesea, acela pe care l-am preconizat.

Pe cine mintim, pana la urma?

Avem, printr-un astfel de comportament, o predilectie spre masochism sau spre sadism?

Speram, probabil, in eroul ce zace in celalalt personaj al povestii. Acela care va sti sa alunge vraja si sa termine episoadele deja-vu-urilor pe care le-am tot trait cu fiecare esec al fostelor noastre relatii.

Exista un erou sau piesele puzzle-ului trebuie sa se uneasca perfect de la inceput pentru a asigura o imagine completa?!

Si totusi de unde stii ca el este acela care merita sacrificiul? Dar de unde stii ca va aprecia sacrificiul tau si va face si el eforturi?

Pentru cine faci, pana la urma, compromisul: pentru tine sau pentru el?

Ce riscuri esti dispusa sa iti asumi pentru a avea parte de o poveste de iubire?

MSZ

24 octombrie 2013

Cununie vs. Casatorie

Mie imi place la nebunie (not) expresia „te ia de nevasta”. Nu mai spun ca atunci cand e precedate de „cand”, ori „de ce” este de-a dreptul savuroasa. Bun, deci ce face? Cum te ia? De unde te ia? Te-apuca, te prinde frumos, te tine strans? Cum face sa te ia?

Serios, dragile mele, daca auziti vreodata ca va pune cineva o asemenea intrebare, sau va spune el ca vrea sa va „ia” de neveste, luati-o si voi la fuga. Asta cu luatul este de-a dreptul barbara: dupa ce ca esti pus sa dai cu subsemnatul pe contractul acela de vanzare-cumparare, denumit finut „certificat”, mai esti si cea luata. Oribil termen pentru a desemna ceva ce ar trebui sa fie o uniune. Si cum suna „cetatene, o iei pe cetaneana/cetateana, il iei pe cetateanul”, de parca mergi la piata si te intreaba Tanti Lenuta daca iei si legatura de patrunjel, pe langa kilu de castraveti.

Cine ma cunoaste stie ca fac alergie la ideea de casatorie, la ideea ca eu TREBUIE sa semnez ca ma angajez in aceasta „celula care sta la baza societatii” numita familie. mi pare rau ca nu mai suntem in vremurile in care ne promiteam vesnicia, in efemerul pe care il traim, in fata unei instante superioare, intr-un cadru incarcat de ritualuri si de sacralitate. Parca atunci simteai ca ai parte de magie, de binecuvantare pentru pasul acesta extrem de important pe care il faceai, pentru drumul comun pe care il alegeati.

Astazi, multi nici nu trec pe la biserica (repet nu e vorba doar de Dumnezeu, e vorba de orice forta superioara in care credeti, de ceva mai presus de om la care va raportati), prefera sa creada ca sunt casatoriti doar pentru ca s-a uscat cerneala pe niste foi pastrate in arhiva primariei si in raftul de sus, cu acte, de acasa.

Nu, asta nu se numeste ca sunteti casatoriti. Asta se numeste ca sunteti „luati”, iar a lua pe cineva, nu inseamna a te uni cu acel cineva. Cred mai mult in doi oameni care imi spun ca doar si-au facut logodna, ori ca s-au dus ei, de bunavoie si nesiliti de nimeni, si si-au jurat unul altuia credinta intr-un cadrul pe care ei il considera intim si sfant, decat in doi care au impresia ca o hartie este ceea ce ii face sa ramana impreuna.

Mai bine nu faci pasul acesta, daca ramai doar la stadiul de certificat si amani, pentru „cand o sa avem bani”, cununia.

Simtiti diferenta dintre Cununie si Casatorie, nu?!

Aceeasi,
MSZ

articolul si pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/cununie-vs-casatorie-3070 

23 octombrie 2013

Vina ta e ca nu ai nicio vina

Cica "5 motive serioase pentru care femeile sunt parasite"- titlu de articol! WTF?! Deci, in materie de relatie, poti sa mergi pe sarma si sa faci triplu salt cu surub de nota zece si tot sa se ajunga la despartire.

De ce? Pentru ca relatiile nu sunt teza la romana din clasa a Va, unde daca rezolvi perfect toate subiectele iei coronita. In viata nu se dau note si nu ne luam dupa bareme de corectare, ci dupa numarul de batai de inima si de impulsuri nervoase (ma refer la alea care tin de neuroni). Restul sunt povesti si marketing. Sigur, exista o eticheta, o conduita a bunului simt si a adoptarii unor anumite coduri de comportament, dar astea sunt general valabile pentru relatiile de orice fel. (si) In amor conteaza si emotiile, iar emotiile nu tin cont de niciun pont pe care il veti citi in carti de "educare a femeilor".

Solutia sa nu fii parasita? Nu exista. E totul un joc de noroc.

Iubiti mai mult si cititi mai putine articole menite sa va sugurume personalitatea si sa va faca sa simtiti ca voi sunteti vinovate si ca voi trebuie sa va schimbati. In cuplu se fac reglarile astea, nu in reviste/bloguri etc..

Definitii indefinibile

Definiții indefinibile
„1. Zvon: Ştire în neştire.
2. Votcă: Băutură cu cizme ruseşti.
3. Justiţie: Oarba care vede ce face.
4. Tact: Ceea ce trebuie să ai ca să nu strici ritmul în căsnicie.
5. Mălai: Valuta forte a ţăranului.
6. Sifon: Apă cu nervi.
7. Calambur: Balul mascat al vorbelor serioase.
8. Infidelă: Cea fidelă altuia.
9. Haine: Pseudonimele nudului.
10. Obicei: Tradiţie pe cont propriu.
11. Atent: Aşa cum e soţul cu alte femei.
12. Gâgă: Filozof român profund, dar adânc.
13. Ramolit: Bărbat care se gândeşte la femei, numai pentru a se răzgândi.
14. Lacrimi: Perle de cultură personală.
15. Avocat: Vorbă multă, bogăţia omului.
16. Sărut: Bomboană care se consumă cu două guri dintr-o dată.
17. Soţi: Condamnaţi la somn comun, dar la visuri separate.
18. Fanfaron: Curcan care se laudă că tată-său a fost struţ, şi mamă-sa, pasăre Phoenix.
19. Fă: Bă, cu fustă.
20. Parfum: Memoriile florilor galante.
21. Prostie: Creieri cu intermediari excluşi.
22. Est: Cel mai răsărit dintre punctele cardinale.
23. Bis: Un cuvânt care nu mai are niciun sens pentru bărbaţii care au trecut de 50 de ani.
24. Burlac: Joc de cărţi din care lipseşte dama.
25. Vis: Viaţă de rezervă.
26. Parastas: Onomastica decesului.
27. Idilă: Dragoste verticală.
28. Femeie: Enigmă care spune tot.
29. Mireasă: Alba care îţi face zile negre.
30. Frigidă: Femeie îngheţată de căldura soţului.
31. Amor: Maladie care te trânteşte, sănătos, la pat.
32. Zicală: Vorba care se ţine de cuvânt.
33. Păpuşă: Femeie care îşi deschide ochii ca să şi-i arate, nu ca să vadă cu ei.
34. Poet: Mâncă-rime.
35. Holtei: Încă fericit.
36. Lăuză: Femeie mai uşoară cu nouă luni.
37. Balet: Artă călcată în picioare.
38. Bacil: Virgulă, care pune punct vieţii.
39. Ambrozie: Băutură cu care se omeneau zeii.
40. Abstinent: Persoană care se ţine din reţineri.
41. Alcool: Reformator religios care transformă pe Dumnezeu, în dumnezeii mă-sii.
42. Nevastă: Persoană care te încântă o lună şi te descântă toată viaţa.
43. Şifonier: Spaţiu locativ pentru cei prinşi la nevestele altora.
44. Absurd: Soţ care nu recunoaşte că nevasta are dreptul să-l înşele.
45. Adulter: Căsnicie cu dublă tracţiune.
46. Fante: Valetul damelor de... pică.
47. Blestem: Colivă orală.
48. Perucă: Proteză la cap.
49. Amnezie: Memorie uitucă.
50. Usturoi: Creşă de căţei.
51. Actriţă: Femeie cu Thalie.
52. Urzeală: Diplomaţie feminină.
53. Zarvă: Niţele femei la un loc.
54. Inel: Prima verigă din lanţul căsniciei.
55. Infinit: Dimensiunea precisă a dragostei.
56. Bătrân: Persoană care începe să se termine.
- Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române”

*spicuite de pe citatpedia

Cere si ti se va da

Sursa nefericirii noastre, la nivelul relatilor sentimentale, este, de foarte multe ori, asteptarea.

Acea asteptare ca partenerul nostru sa ne ghiceasca gandurile si dorintele si sa se poarte cu noi asa cum credem noi ca ne purtam cu el.

Simtitm nevoia unei simetrii a gesturilor si cautam mereu sa il impingem pe cel de langa noi spre a face gesturile pe care le vrem. Si o mai si facem in cel mai nepotrivit mod cu putina: insinuand. De parca noi insine nu am sti cate scenarii posibile poate naste o simpla insinuare. Si, atunci cand nu primim ceea ce ni se pare noua ca am cerut aproape extrem de clar, incepem sa facem crizele de personalitate specifice egourilor ranite.

Acum cativa ani, o prietena, psiholog de profesie, imi spunea ca cea mai mare problema in evolutia relatiilor sentimentale o reprezinta neintelegerea faptului ca pentru fiecare iubirea se manifesta altfel. Mai precis, o femeie poate sa creada ca daca un barbat o iubeste, acesta ii va aduce in fiecare saptamana flori, in timp ce barbatul poate sa considere ca isi arata iubirea ajutand-o sambata sa faca piata. Ea va dezvolta frustrari si nu va intelege de ce el nu o iuebste, in timp ce el crede ca ea vede in atentia lui gesturi de afectiune.

Este atat de simplu sa comunicam si totusi o facem atat de rar si atat de incalcit, incat dialogul devine o mare balbaiala. Aud mereu scuza fatalista „daca e predestinat, va sti fara sa zic eu nimic”. Sper ca realizati ca este o prostie si ca similaritatea unor ganduri nu tine de sortire, cat de acordarea si completarea cu celalalt. Lucru care se petrece in timp, ceea ce este la inceput se numeste coincidenta fericita. Alte lucruri stau la baza consolidarii cuplului, in niciun caz lipsa de telepatie din faza incipienta.

Vreti ceva? Spuneti!

Faceti-o frumos, atent si fara a suna a repros sau a milogire. Comunicati cu partenerul dumneavostra, asa cum v-ati dori ca el sa comunice cu voi. Stim cu totii ce frustrant e cand nu putem sa ne dam seama ce isi doreste celalalt. Ei bine, primul pas este sa il intrebam. Trecerea anilor va face ulterior posibila si ghicirea, dar pana atunci mergeti pe comunicare si colaborare.

Cu drag, mereu,
MSZ
(Articol preluat de AICI)

17 octombrie 2013

Banii nu sunt de mâncare

În goana noastră după aur, petrol și gaze, uităm că cel mai mare pericol care amenință omenirea este incapacitatea de a produce suficientă hrană pentru populația Globului.

Distrugem solul fertil, pânza freatică și mediul înconjurător pentru și pe bani, dar va veni și ziua în care vom realiza că aceștia nu sunt de mâncare.

Inteligența înseamnă să fii prevăzător și să gândești pe termen lung, nu să îți satisfaci pofte și să fii inconștient.

Nu trebuie să am bani pentru a-mi permite să mananc. Trebuie să am sol pentru a-mi permite să cultiv.

Articole din Constituția României
ARTICOLUL 35
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

ARTICOLUL 47
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

ARTICOLUL 55
(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.

16 octombrie 2013

Aveti un ceas? Vreau sa stiu cat mi-a mai ramas sa fiu fericita!

Ma dor capul, sufletul, carnea si gandurile.

Am un vajait al sentimentelor si al contradictiilor ce nu ma lasa sa respir. Si doar sufoc secunde intre incercarile mele de a mai prinde o gura de oxigen.

Ce aer sa mai inhalez cand atata dor si of ma locuiesc?

Imi tin capul in palme si-mi plang de mila, undeva la marginea existentei. Mi-as descompune atomii si mi-as dezasambla fiecare emotie si orice amintire ma poarta cu gandul la tine.

La acel tine pe care nu imi dau seama daca-l mai stiu sau niciodata nu l-am aflat.

Izolat se agita timpul in preajma mea. Si ma atata si ma enerveaza, pentru ca-mi da ghionturi si-mi face in ciuda cu nepasarea sa. Il rog sa nu mai treaca asa greu, ori chiar deloc, ba sa ma mai poarte o data, o viata in ceea ce a fost... si el se hlizeste la mine.

Ce stie el cat de greu e sa fii muritor si sa ai in tine povara de a simti?

Unde sa-i mai incapa si durerea mea pe agenda plina cu fituici de viata?

Crampeie de haos plantate ici colo in Univers, oricand trecatoare, nicicand statornice. Un scaun ce-mi tine de sprijin, nimeni sa-mi tina de urat. Doar la frumos se impinge lumea sa iti fie alaturi, de parca atunci ai nevoie de puhoaie de oameni flamanzi sa mai consume din povesti ce nu le apartin. In clipe de durere ramai singur si hamesit. N-ai nici macar pe ce sa iti pui capul si sa dormi, sa te odihnesti si sa anulezi durerea, trecand in starea de visare. Nu. Ramai tu cu tine si miile de ace care te strapung, numite ganduri. Ca o papusa voodoo in mainile unor zei nedrepti si plictisiti.

Si atunci ramai cu scarba, cu sila si cu dispretul de nimic. De totul nimicul asta care se tine scai de tine si nu te lasa sa iti vezi de destinul tau.

Va rog frumos, lasati-ma sa mai traiesc un pic iubirea! Sunt prea tanara sa fiu atat de trista!

Ati ajuns prea devreme si nu e rost de voi aici. Poftiti in sala de asteptare, lasati-ma sa-mi vad de viata!

Aveti un ceas? Vreau sa stiu cat mi-a mai ramas sa fiu fericita!

15 octombrie 2013

Eticheta in discutii

Eticheta in discutii

De cele mai multe ori uitam ca manierele se aplica si temelor, ori subiectelor pe care le abordam in momentele in care dezbatem impreuna cu semenii nostri. Tin minte ca, in clasa a IX-a, am avut o profesoara din SUA, de la Corpul Pacii, care ne-a spus ca exista 3 tabuuri in dialogul americanilor: religia, politica si veniturile.

Intr-o societate atat de complexa si de cosmopolita, cred ca este cea mai inteleapta alegere de nealegere. Ori de cate ori cineva doreste sa initieze o discutie pe baza unuia dintre subiectele mai sus enumerate, incerc fie o generalizare a temei, fie evitarea sa completa. De ce? Nu suntem toti suficient de evoluati incat sa putem sa purtam conversatii civilizate pe diferente de opinie.

Ma intriga capacitatea omului de a-si iesi din matca atunci cand celalalt nu impartaseste aceeasi viziune si ingustimea gandirii sale care nu vrea sa accepte ca traim intr-un Univers in care orice poate fi posibil.

Flexibilitatea mintii, care se subordoneaza prea usor subconstientului si tinde sa se lase absorbita de catre acesta, va fi primul indicator al faptului ca am reusit sa evoluam pe scara sociala.

Pana atunci, cred ca intre noi si maimuta, ramane doar veriga lipsa si nu avem sanse sa stim sa ne gestionam singuri libertatea si viata. Trist, dar inca ne este necesara "domesticirea". Lasati de capul nostru riscam sa ni-l pierdem. Dovada: liderii pe care ii alegem spre calauzire. Vorbesc de la sine exemplele de pe mapamond si sustin evident teoria conform careia prostii sunt mai multi...si mai au si dreptul de-a alege.

Morala este alta: nu lasati tampitii sa va conduca inspre discutiile de la care am pornit scrierea, va vor bate cu experienta acumulata in domeniul idioteniei (si nu numai). Veti pierde timp, nervi si nu va veti alege cu absolut nimic. Cautati, in preajma voastra, sa generati dialoguri doar cu persoanele care au ceva de spus si stiu ceea ce spun. Nu degeaba, uneori, tacerea e de aur. - MSZ

11 octombrie 2013

Pot sa traiesc fara tine

Stiu ca pot sa traiesc fara tine. Am invatat acest lucru in fiecare clipa cand nu te-am mai simtit la fel de aproape de mine. Se pare ca viata exista si in lipsa ta si curge la fel de firesc ca inainte sa apari tu in ea.

Nu de asta mi-e frica. Nu asta ma face sa ma tem de ceea ce nu mai vad in viitor.

Stiu ca nu vreau sa traiesc fara tine, chiar daca pot. Asta imi anuleaza ratiunea, logica si fapta: neputinta de a renunta la ceea ce esti in mintea mea.

Ma doare, insa, ca stiu ca tu nu doar ca poti fi fara mine, dar iti si doresti asta. Asadar, ce pot sa fac in fata unei astfel de dezmembrari: eu sa pot, dar sa nu vreau, tu sa poti si sa si vrei?! Si am ascultat ceea ce mi-a soptit inima: un nefericit stiu, in mod sigur, ca NU VREAU sa tin alaturi de mine.

Esti liber sa pleci, daca asta simti cu adevarat. Cantareste foarte bine, insa, pentru ca eu nu primesc inapoi ceea ce m-a ucis odata. - MSZ

09 octombrie 2013

Iubiri sanatoase

De cele mai multe ori avem tendinta sa ne pierdem identitatea si personalitatea atunci cand suntem intr-o relatie. Uitam cine suntem si ceea ce dorim sa fim si incepem sa ne concentram prea mult pe temeri si neincrederea isi face loc in mintea noastra, torturandu-ne cu ganduri pesimiste si scenarii dramatice.

Nu mai stim alta solutie decat sa il consumam pe celalalt si, implicit, relatia cu el. Orice pas facem, orice miscare alegem este o schingiurie emotionala si ne concentram doar pe ceea ce nu merge, de ce nu merge sau cum trebuie sa mearga viata noastra de cuplu.

Uitam ca relatiile sentimentale sunt, mai presus de orice, un parteneriat solid, bazat pe incredere si pe dorinta de a realiza ceva frumos si a construi ceva durabil alaturi de cel pe care il iubim.

Uitam ca atractia fizica, ori starea de indragosteala data de hormonii nostri scapati de sub control nu sunt ceea ce asigura durabilitatea cuplului. Pierdem contactul unei comunicari libere si deschise, lasam respectul sa fie alterat de nebunii si gelozii neintemeiate si, in loc sa construim, luam fiecare caramida, o analizam si, de cele mai multe ori, o aruncam in capul celuilalt, asteptandu-ne apoi ca el sa reactioneze frumos.

Uitam ca motivele pentru care intram intr-o relatie sunt dorinta de a avea brate in care noaptea sa ne incalzim, un suflet compatibil cu al nostru, un om caruia sa nu ne fie frica sa ii spunem ce vrem, cum vrem si din partea caruia sa primim aceeasi dedicatie.

Avem impresia ca lucrurile trebuie sa decurga doar asa cum dictam noi si compromisul ni se pare inadmisibil. Este, intr-adevar, inadmisibil atunci cand el ne obliga sa renuntam la ceea ce suntem noi, dar atunci cand vine vorba sa respecti si doleantele celuilalt, adu-ti aminte ca acesta este cuplul – o relatie de doi. Important este ca principiile, viziunile pe termen lung si drumul sa ne fie comun, dar nu este obligatoriu sa ne acordam in toate. Langa partener trebuie sa inveti si sa te dezvolti, nu sa te atrofiezi, ori sa regresezi.

Iubirea sanatoasa este aceea in care poti sa muncesti, sa iti vezi de cariera, sa faci lucruri pentru tine si ceilalti, fara sa fii stresat ca nu te afli permanent langa partener.

Iubirea sanatoasa este aceea in care exista incredere si proiectia unui viitor comun frumos.

Iubirea sanatoasa este aceea in care stii ca bucuria revederii cu partenerul va compensa clipele in care nu il ai alaturi, iar cand el este plecat tu stii ca, indiferent unde se afla, planul vostru functioneaza.

Iubirea sanatoasa nu trebuie pazita pentru a nu se risipi. Nu este drobul de sare care te face sa plangi, ganduindu-te ca ar putea sa cada, facandu-ti griji inutile si neinsemnate.

O prietena mi-a spus aseara „ Cand ai un om langa tine care nu e fericit si sta de sila si de mila, te simti bine? Asta iti doresti? Nu. Vrei ca el sa fie implinit, vrei ca tu sa te simti implinita langa el.”!

Asadar nu ai de ce sa tragi, daca esti singura care vrea sa puna in miscare totul. Degeaba unul alearga, daca celalat sta. Va pierdeti timpul si timpii relatiei.

Iubirea sanatoasa nu este un dat, este o educatie pe care ti-o faci in timp. Nu te astepta ca totul sa functioneze din senin. Nu exista asa ceva. Totul este o constructie, un exercitiu de incredere, de daruire si de devenire.

Pastrati-va inima deschisa si mintea limpede! Fiti parteneri, mai presus de orice, si veti avea ceea ce amandoi va doriti.

Cu drag,
MSZ

06 octombrie 2013

03 octombrie 2013

Acum sunt a altuia si trebuie sa plec

Astazi am riscat sa ma aleg cu o raceala si m-am plimbat prin ploaie. Am mers pe strazile centrale, in speranta ca, pe una dintre ele, te voi revedea. Aveam castile in urechi si totusi auzeam ploaia si tocurile mele infingandu-se in asfalt. Inima imi batea din ce in ce mai tare, ori din ce in ce mai incet. Nici nu mai stiu. Nici nu mai conteaza.

Apoi te-am vazut. Veneai grabit din directia opusa si ti-ai ridict ochii spre mine. Ne-am oprit unul langa celalalt. Eu imi tineam esarfa la gat pentru ca imi era rece, tu erai cu mainile in buzunar. Ne priveam ochii ce nu s-au mai vazut de prea mult timp.

Fara cuvinte, doar din atingeri. Mana mea iti mangaia obrazul si plangeam usor. Nu mai stiam daca pe fata imi cad lacrimi sau picaturi de ploaie. Nu ma mai interesa. Am apucat doar sa-ti soptesc "Mi-a fost dor", iar apoi ti-am simtit buzele cautandu-ma ca alta data.

Am inchis doar o secunda ochii si apoi m-am smuls din sarutarea noastra... acum sunt a altuia, imi pare rau. Tu ti-ai ales o alta viata, pe un alt drum ce nu il mai stie pe al meu. Nu puteam sa te astept o vesnicie.

Si am inceput sa plang din ce in ce mai tare si ti-am fugit din cale. Aceleasi intrebari de atunci mi-au inundat si acum gandurile "De ce ai plecat?", "De ce n-a fost sa fie?", "De ce te mai pastrez in minte mea?".

Apoi mi-am dat seama ca a fost totul doar in imaginatia mea. Nu ne-am revazut. Am continuat sa merg pe strada, singura, sperand c-o sa te zaresc...

...poate daca te-as fi intalnit ai fi schimbat tu povestea... sau poate nu.

Acum sunt a altuia si trebuie sa plec.

Dorința

Din dorința de a desluși Dorința am făcut o selecție a unora dintre cele mai bune cugetări ale lui Cioran legate de ce este, ce aduce, cum se manifestă, cum ne înconvoaie, cum ne leagă, ce stârnește, cum ne guvernează această stare de nestare, care se naște în noi și căreia îi spunem simplu: dorință. Menționez că sursă mi-au fost citatele găsite pe citatpedia.ro.

Redau, mai jos, zece dintre citatele care mi-au placut cel mai mult:

1. Până la urmă, totul se reduce la dorinţă sau la absenţa dorinţei. Restul e nuanţă. - Emil Cioran în Demiurgul cel rău

2. La mine, orice dorinţă naşte o contra-dorinţă: în orice caz dorinţa contrară. Astfel încât, orice-aş face, contează doar ceea ce n-am făcut. -Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972

3. Ai iubit: şi în iubire te-a traversat moartea. Şi altcum a devenit iubirea, altcum au devenit dorinţele, altcum simţirile, în fiecare gând ai devenit altul; te-ai pierdut în ele şi cu ele, şi ele s-au pierdut în tine. - Emil Cioran

4. Dorinţa e răul fără de care înnebunim de spaima vidului. Căci a dori este a ridica neantul la demnitatea posibilului, precum dorul străbate golul fiinţei ca o sugestie de plinătate. Între a fi şi a nu fi, diferenţa e de grad: totul se reduce la a şti dacă Nimicul e activ sau nu. Existenţa-i o metaforă a neastâmpărului, cuprinsul ce şi-l oferă dezmăţul aprig al omului. - Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)

5. Ideea de neajuns se naşte din excesul de dorinţe. Însăşi conştiinţa răului n-ar fi posibilă fără agitaţia vrerilor neînfăptuibile. În bine, trăiesc acei ce vor puţin, a căror dorinţă e compatibilă cu dimensiunile vieţii. Dar când eşti ros de un jind năpraznic, universul e neîncăpător, e cădere, e rău. Nimic nu te mulţumeşte aici jos. Nefericirea nu-i decât neputinţă în supranatural; neputinţa ultimei curpinderi. - Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)

6. Am mai multă stimă pentru un om cu dorinţele contrariate, nenorocit în dragoste şi disperat, decât pentru un înţelept rece, de o impasibilitate orgolioasă şi respingătoare. - Emil Cioran

7. Eşti obsedat de detaşare, de puritate, de nirvana, şi totuşi cineva înlăuntrul tău îţi şopteşte: "Dac-ai avea curajul să-ţi exprimi dorinţa cea mai secretă, ai spune: Aş vrea să fi inventat toate viciile." - Emil Cioran în Demiurgul cel rău
8. Plictiseala e un fel de echilibru instabil între golul inimii şi golul lumii, o echivalenţă de vid, care ar însemna împietrire, de n-ar fi prezenţa secretă a dorinţei. - Emil Cioran în Amurgul gândurilor

9. Pe lângă nefiinţa cea de toate zilele, ce miracol – fiinţa! Ea este incredibilul, e ceea ce nu se poate întâmpla, e starea de excepţie. Asupra ei nimic n-are putere, decât poate dorinţa noastră de-a ajunge la ea, de a-i forţa intrarea, de-a o lua cu asalt. - Emil Cioran în Ispita de a exista

10. Mă simt un om fără sens şi nu-mi pare rău că n-am niciun sens. Şi de ce mi-ar părea rău, când de haosul meu nu se poate alege decât haosul? În mine nu există nicio voinţă înspre formă, spre cristalizare, sau un ideal. De ce nu zbor, de ce nu-mi cresc aripi? Nu este în dorinţa mea de zbor o fugă de existenţă? Şi n-aş fugi în acest zbor cu toată existenţa, cu tot ce e fiinţa? Simt în mine atâta fluiditate, încât mă mir cum de nu mă topesc şi nu curg. Aş vrea ca fiinţa mea să se transforme într-un fluviu cu ape tulburi şi năvalnice, care să poarte numele meu şi care să curgă ca o ameninţare apocaliptică. Oare va stinge această apă focul din mine, şi focul din mine va evapora această apă? În mine sunt numai aburi şi scântei, inundaţii de foc şi incendii de apă. - din Emil Cioran

Ciudate vremuri mi-am ales si eu sa traiesc!

M-am apucat sa citesc si eu presa mondena - ma rog, sunt delicata numind-o asa - ca sa aflu ca si o alta tanara „speranta” a tinerelor semioligofrene se face "fata de casa" si se marita. Mare tam-tam si bucurie in elogierile pe care unii tot nu vor sa inceteze sa le aduca oricaror nulitati.

Acum, daca tot descopar ca ma aflu intr-un Univers paralel, e clar: nici maritatul nu mai e ce a fost. Pe vremea mea (zise "batrana" de 23 de ani), fetele cuminti se maritau si parasutele ramaneau esuate pe marginea soselei societatii. In ziua de azi, se pare ca incepe sa fie taman invers.

Una peste alta, chiar nu or mai sti unii masculi ce sa faca si cu o femeie, de-si unesc destinele cu toate scursurile?!

Si uite asa femei minunate, capabile si independente ajung sa fie considerate feministe, pretentioase, acrituri etc.. Pentru ca azi a fi o tipa cu moravuri indoielnice, scoala cat seralul, idei scurte si ocupata cu frecatul...mentei este o mare realizare si mandrie.

Ciudate vremuri mi-am ales si eu sa traiesc! --> continuarea articolului se afla AICI!

28 septembrie 2013

Din vise te mai si trezesti...

O suta de ani simt ca s-au scurs de cand ne-a calcat pragul despartirea.
...
...te-am iubit atunci... sau nu mai stiu.
...
Poate ca atat mi-ai fost si nimic mai mult. O naluca pe care cateva nopti am crezut-o reala si am iubit-o cum m-am priceput eu atunci. Si totusi deloc putin. Sunt si inchipuirilea astea cu rost in viata mea. Sa imi atarne pe clanta semnul cu "Nu deranjati. Inca mai vreau sa visez.", sa imi lipeasca pe frigider un biletel pe care sa scrie "Mi-e foame de iubire si atat".
...
A fost frumos. Insa n-a fost, de fapt, deloc palpabil. Si tu chiar crezi ca eu pot o viata intreaga sa ma hranesc doar cu iluzii, cand stiu ca ma asteapta in lumea reala un Om pe care trebuie sa il completez?

A fost... n-a fost... un fost...

MSZ

http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/din-vise-te-mai-si-trezesti-3067

27 septembrie 2013

Desavarsirea momentului actual

Uneori uitam ce avem, concentrandu-ne prea mult atentia pe ceea ce ne lipseste.

Si in tot acest timp noua ne trece destinul.

Intr-o zi se vor inchide usile fiintarii noastre si tot ce ne va ramane va fi bucata de viata pe care am umplut-o cu amintiri.

Cand in urma ta se va trage zavorul, crezi ca va mai conta ceea ce nu ai avut sau ceea ce ai facut din ce ti s-a dat?

Astazi este prima zi din restul vietii tale. Invata sa o pretuiesti si sa o cinstesti cum se cuvine. Ieri a trecut, maine nu e garantat nimanui. Acum e singurul moment pe care poti fi sigur ca il ai. Desavarseste-l!

MSZ

26 septembrie 2013

Astazi si acum

Uneori uitam ce avem, concentrandu-ne prea mult atentia pe ceea ce ne lipseste.

Si in tot acest timp noua ne trece destinul.

Intr-o zi se vor inchide usile fiintarii noastre si tot ce ne va ramane va fi bucata de viata pe care am umplut-o cu amintiri.

Cand in urma ta se va trage zavorul, crezi ca va mai conta ceea ce nu ai avut sau ceea ce ai facut din ce ti s-a dat?

Astazi este prima zi din restul vietii tale. Invata sa o pretuiesti si sa o cinstesti cum se cuvine. Ieri a trecut, maine nu e garantat nimanui. Acum e singurul moment pe care poti fi sigur ca il ai. Desavarseste-l!

MSZ

25 septembrie 2013

Eu aleg cu ratiunea inimii... sau cu inima ratiunii?!

Doua concepte care, la prima vedere, nu izbutesc decat sa para ca se bat cap in cap. Toate alegerile vietii mele am simtit nevoia sa le incadrez fie la categoria simtire, fie la categoria gandire. Si prost am facut! Pentru ca nu poti sa iei decizii avandu-ti propria persoana impartita in doua. Trebuie sa gasesti punctul de legatura si sa urmezi acea cale, nu bifurcatii.

Am ales cu inima si mi-am plans in pumni cand am descoperit cat de multa dreptate avea mintea, care daduse pronosticurile corecte ale felului in care va sfarsi alegerea mea. Am ales doar cu creierul si mi-a facut sufletul ravagii in fiinta - si sa vezi atunci greutate in reconfigurarea Eului smotocit si iesit ciufulit in urma deciziei mele.

Este greu sa fii echilibrat cand esti captiv in haos si este greu sa iti pastrezi spiritul inalt cand te apasa nehotararea. Am pierdut nimicuri in multe alegeri, iar alteori mi se parea ca am pierdut totul pe o decizie ce poate ca nu mi-a luat decat secunde, dar stiu ca, de fiecare data, am pierdut doar acele lucruri care nu imi (mai) trebuiau.

Am o teribila presimtire ca viata nu este doar o foaie alba pe care putem desena liber si la voia intamplarii, pentru ca, indiferent cat de infinite ne par posibilitatile, fiecare primeste un alt numar de creioane si alte tipuri de culori. De abia de aici, ai liber la creatie. Or sa creezi cu limitari nu este intotdeauna usor, dar daca realizezi ca, orice ai desena sau oricum ai desena, este foarte posibil ca desenul vietii tale sa arate la fel, la sfarsit, ai putea sa nu-ti mai blestemi geniul creator atunci cand iti pare ca nu a ales bine. Poate ca fiecare decizie pe care ai fi luat intr-un anumit moment al vietii: cu inima sau creierul, ar fi avut acelasi rezultat final, doar drumul pe care ajungeai acolo suferea mici modificari. Putea sa iti fie mai usor, sau putea sa iti fie mai greu, dar lectia ta de desen era cea pe care ai ales-o, nu cea pe care ai fi putut sa o alegi.

Am auzit candva ca regretele sunt inutile si tardive. Am vazut si am simtit pe propria-mi piele cat de mult timp din si asa prea scurta viata am petrecut framantata de tot felul de intrebari, „de ce-uri” seci si scenarii care ar fi putut sa fie dar nu au mai fost. Stop! Atat! Cat sa imi mai chinuiesc mintea, trupul si spiritul cu lucruri care oricum nu mai pot fi schimbate? Pentru ce atata freamat si chin, de la o linie, doua, noua frante sau strambe?

Viata mea nu mai e acolo. Viata mea e aici. Si eu de aici trebuie sa desenez mai departe si sa imi desavarsesc opera de arta. Alegerile mele ma definesc, ma sculpteaza, ma deseneaza si ma contureaza si indiferent cat de bune sau incredibil de imbecile au fost, sunt ale mele si m-au facut sa fiu ceea ce astazi ma prezint a fi in fata Dumneavoastra. Un om. Cu bune si cu rele. Cu greseli si capodopere. Cu regrete si cu multumiri. Cu suferinte si cu bucurii.


Si la fel ca mine esti si tu! Nu te pedepsi pentru ceea ce ai fost sau ai trait in trecut, mai mult decat este cazul. Fa-ti alegerile cu ce parte a fiintei tale vrei tu, dar lucreaza in asa fel incat de azi inainte sa fii cea mai buna versiune a ta!

Va imbratisez, cu drag,
MSZ


http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/eu-aleg-cu-ratiunea-inimii-sau-cu-inima-ratiunii-3049

24 septembrie 2013

Astazi mi-e dor de Iubire!

Astazi se fac 5 ani de cand nu te mai vad si nu te mai aud decat in vise... si nu-mi vine sa cred cat timp s-a scurs.

Astazi mi-e dor de Iubire!

Nu, nu de acea iubire, ci de Iubire- bunica mea.

De cum statea in pragul portii si ma astepta cu lacrimi in ochi si zambetul pe buze atunci cand mergeam vara la Sascut.

De cum statea in pragul portii si plangea de rupea pamantul atunci cand plecam.

De cum ma striga Irină si Ioană atunci cand era agitata si nervoasa.

De cum imi spunea ”Fa Camelie, fa” si radea si eu ii ziceam ca nu-s mama, ci sunt Simona si ea zambea si zicea: „Stiu, dar semeni asa mult cu ea si mi-e atat de dor de ea incat mi-e drag sa iti spun asa”.

De cum m-am ascuns sub soba pentru ca ii stricasem cantarul si striga dupa mine prin curte si-mi spunea sa ies ca nu patesc nimic.

De cum imi facea placinte cu branza si rasol de pui cand ajungem la ea... si minciunele.

De cum imi pastra dulciuri si ciocolata de peste an, care expirasera de mult cand ajungeam eu la ea.

De cum statea in pragul portii si le raspundea trecatorilor ce o intrebau ce mai face „Bine, iubire (sau iubi, in functie de cat de bine dispusa era)!” si zambea.

De cum iesea din casa cand o striga cineva si zicea ca „Nu-i acasa”, iar cand o intrebai de ce a facut asta zicea ca nu are timp sa stea cu prostii.

De cum fuma si curata porumbul pe prispa bucatariei de vara.

De cum aducea in șorț fructe cand venea de prin sat.

De cum isi tinea banii in batista si de cum scoate mereu de acolo cate 1 leu sa ma trimita sa imi cumpar inghetata.

De cum ma trimitea seara la cuibar sa ii aduc ouale. De cum ma pupa si ma tinea in brate.

De cum asculta muzica populara si plangea de dor si batranete.

De cum imi mangaia parul si ma ruga sa nu ma tund scurt ca ”nebuna de mă-ta”.

De moldoveanca mea autentica, scoasa din povestile lui Creanga, cu vorbele la ea si istetimea pura a omului din popor, a taranului roman. Si de cate si mai cate...

Tin minte si acum vorbele pe care mi le-a spus o prietena de pe meleagurile moldovenesti, atunci cand i-am zis ca a murit mamaia:”Vai, nu pot sa cred! A murit IUBIRE?!”.
---
Sunati-va bunicile daca mai aveti norocul sa fie in viata si spuneti-le cat de mult le iubiti! Incercati sa le vedeti cat de des puteti! Intr-o zi va fi prea tarziu...
---
Mi-e tare dor de tine, Iubire!

19 septembrie 2013

Respecta-ti corpul si el va coopera

Articolul il gasiti si AICI.

Pe 6 septembrie am fost invitata la o clinica de nutritie, din Bucuresti, pentru a vedea ce inseamna o sedinta de consultatie cu un medic nutritionist si cum arata un program sanatos de slabire sau de mentinere.

Nu sunt genul de persoana care sa fie usor de ademenit in capcane de PR si sunt, in general, extrem de constienta de informatiile pe care trebuie sa le detin cand vine vorba despre sanatatea mea si nu numai.

M-am dus pentru ca de multa vreme voiam sa scriu pentru voi despre nutritie, despre ce inseamna nu A SLABI - una dintre cele mai complexe si apasatoare probleme ale femeii din ziua de astazi - ci ce inseamna A FI SANATOASA.

Eu insami am trecut printre oscilatii de greutate si prin diete oribile, zile de infometare si ani de ura fata de propriul meu corp. Pana intr-o zi in care am zis „STOP! Eu de astazi incep sa ma informez, pentru ca o sa ajung sa ma imbolnavesc”. Si din acel moment:

Am inteles de ce nu e bine din punct de vedere al reactiilor chimice sa nu asociez carbohidrati si proteine, nu doar ca nu trebuie sa o fac. M-am dus sa cercetez fiecare detaliu despre calorii, despre vitamine, despre ceea ce se intampla in corpul meu atunci cand mananc sau cand mi-e foame.

Am inteles ca organismul meu functioneaza optim atunci cand este hranit, nu indopat.

Am invatat ca prefer sa fac un mic efort financiar si sa investesc in alimentatia mea acum, decat sa ajung peste ani sa investesc in medicamente.

Am invatat ce vrea corpul meu si de ce vrea corpul meu anumite alimente.

Am invatat ca organismul meu functioneaza cu ceea ce ii ofer eu si ca asa cum e el ma insoteste peste tot in viata, trece alaturi de mine prin toate momentele in care am nevoie sa ma tina pe picioare.

Am invatat ca miscarea nu inseamna sala, ci poate sa insemne si plimbare, urcatul scarilor de cat mai multe ori pe zi, mersul pe jos o statie s.a.m.d.. Insa am invatat si ca mersul la sala nu este o corvoada, ci o experienta interesanta atunci cand gasesti locul potrivit tie.

Am invatat ca a arata bine nu inseamna sa ai silueta de manechin. Nu va imaginati ca ma incadrez sau ca incerc sa ma incadrez in masurile standard. Nu! Vreau sa ma incadrez in masurile normale, in ceea ce eu vad ca e frumos si mi se potriveste. Am si eu celulita, am si eu vergeturi, desi sunt foarte tanara si nu ar fi trebuit sa ajung in situatia asta.

Am invatat ca imi place sa pot sa port hainele pe care le vad in vitrina. Am invatat ca imi place sa fiu complimentata pentru felul in care arata ele pe mine. Si, fir-ar sa fie!, am invatat ca traiesc intr-o societate in care daca arati un pic bine, ai mai multe usi deschise. Va sfatuiesc sa va folositi de acest atu doar la nivel de socializare, in niciun caz sa ajungeti sa va vindeti trupul pentru beneficii. Asta niciodata- aveti minte, aveti aptitudini si aveti alte modalitati prin care puteti sa obtineti ce va doriti de la viata!

Trupul vostru este o carte de vizita prin care puteti sa aratati ca traiti si la exterior armonia interiorului. Eu, una, am vazut ca atunci cand mi-a fost haos in suflet si cand n-am fost bine eu cu mine, am aratat cel mai rau, iar faptul ca ma vedeam fizic decazuta, ma afunda si mai tare in tristete.

Vreau sa cred ca femeia completa este aceea care are grija de ea din toate punctele de vedere: fizic, mental si spiritual.

Vreau sa cred ca daca eu am reusit sa renunt la unele obiceiuri, extrem de daunatoare mie si sanatatii mele, oricine poate.

Vreau sa cred ca daca eu am gasit cum sa nu raman din punct de vedere financiar in impas, doar pentru ca am facut alegeri de viata mai sanatoase, oricine poate. Serios, dragile mele, daca eu la 23 de ani pot, voi nici nu trebuie sa va faceti probleme!

Slabitul sau, mai bine zis, alegerea unei vieti sanatoase incepe din minte! Acolo e centrul foamei si acolo e centrul vointei!

Credeti-ma ca atunci cand am completat chestionarul de 9 pagini pe care l-am primit, inaintea sedintei de consultatie, am reusit sa trec prin toate deciziile mele legate de viata si de cum mi-au influentat acestea alimentatia si atunci am constientizat ca eu nu mi-am iubit si respectat corpul suficient, astfel incat sa nu il trec prin ceea ce l-am trecut.

Credeti-ma ca nu v-as fi scris de experienta aceasta daca eu nu m-as fi convins ca oamenii de la aceasta clinica de nutritie (Kilostop pentru doritori) sunt profesionisti si fac totul in cea mai corecta si sanatoasa maniera. Doamna doctor, Laura Ene, cu care am avut deosebita placere si onoare sa port timp de o ora conversatia despre sanatate, viata si alimentatie m-a facut sa vad ca unii specialisti chiar isi aleg meseria din pasiunea de a ajuta oamenii.

Si nu v-as fi scris despre acest subiect daca nu as sti ce inseamna sa ai o imagine buna despre tine insati si cum poti sa faci, iubindu-te si respectandu-te, tot ceea ce iti propui , doar pentru ca ai atitudinea potrivita!

Respecta-ti corpul si el va coopera!

Mereu cu drag,
MSZ 

17 septembrie 2013

...daca n-a rezistat, inseamna ca n-a meritat

Atunci cand stii ca ea merita, lupti pana la capat. Iubirea nu cunoaste frica si nici lasitatea.

Draga mea, mi-a spus si mie un baiat, candva, "daca n-a rezistat, inseamna ca n-a meritat". Hai, tine-ti capul sus! Destinul tau abia a inceput!

MSZ

16 septembrie 2013

12 septembrie 2013

De ce nu te mai cauta?! Da' de ce te mai intereseaza?!

Of, cum suntem noi, femeile, cateodata!
Ne agatam, ne chinuim, ne inlantuim si ne tot gandim: "de ce nu ma mai cauta? de ce nu ma mai vrea? de ce nu se intoarce?" si tot asa. Pierdem ani intregi din viata noastra pe lamentari, pe regrete si pe intrebari. Toate, de cele mai multe ori, perfect inutile.

Nu te mai cauta?! Foarte bine. Urmatorul la rand.
Ce? Crezi ca nu va mai exista altul ca el? Dar cum iti permiti sa spui asta fara sa-i oferi sansa ALTUIA de a-l cunoaste?! Vezi cat esti de fraiera si te apuci sa generalizezi?!

Gata!
Pana cand mai stai sa iti faci procese de constiinta si te mai agiti sa ii atragi atentia si sa ii reinvii dorinta?! Chiar nu te-ai saturat sa te torturezi in halul acesta?

Esti frumoasa in toate formele in care frumosul se poate manifesta. Esti desteapta, capabila si extraordinara, dar stai la mana unor zaruri aruncate la voia intamplarii de destin. Merita?! Chiar merita tot freamatul din sufletul tau? Chiar ti-este atat de frica sa fii fericita si sa te rupi de intrebarile si gandurile care te tin doar in trecut?

Sansa la iubire nu o ai stand in genunchi la cel care ti-a intors spatele, ci mergand alaturi, cu pasul egal, langa cel care ti-a intins mana si te vrea asa cum esti: cu bune, dar mai ales cu rele. Cu angoasele tale, cu infantilismul tau, cu seriozitatea ta exacerbata uneori, cu pretentiile tale absurde din anumite zile. Pentru ca toate acestea adapostesc zambetul tau dulce, mangaierile tale pline de iubire si inima ta care stie si poate sa bata in acelasi ritm cu a lui.

Ala care nu te-a vrut, sau nu te-a mai vrut, sa fie sanatos. Nu ar trebui sa te mai intereseze. Asta cu interesul se cere a fi reciproca, altfel este absolut inutila. Elibereaza-te de tine si da-ti voie sa traiesti!
ACUM!
Cu drag in suflet,
MSZ


[gasiti si aici articolul]

05 septembrie 2013

Cainii latra...

Citisem in repetate randuri ca nu eutanasierea este solutia, pentru ca pe logica aceasta trebuie sa omoram toti criminalii, violatorii, aurolacii etc. si ca pe acestia din urma nu ii omoram, ci ii pedepsim.

Ok! Acestea fiind lamurite sa analizam situatia: haita de maidanezi a fost identificata. Ce pedeapsa considerati ca trebuie sa le fie aplicata cainilor vinovati?


Altcineva spune ca pentru a-i tine in adapost s-ar cheltui sume foarte mari de bani.


Adevarat! De asemenea, pentru a tine violatorii, criminalii, infractorii in inchisoare se cheltuiesc sume mult mai mari de bani. Plus ca, iertati-mi gandirea prea obiectiva, oamenii traiesc mai mult decat cainii.

Referendumul? Bani care ar putea sa fie folositi altfel, tot pentru aceasta problema.

Nu toti maidanezii sunt agresivi, asa cum nu toti oamenii sunt criminali.

Gainile n-au omorat niciodata pe nimeni si totusi sunt casapite zilnic (gripa aviara n-are ce cauta in vreun contraargument). Ah, asta e scopul lor pe pamant! Poate ca si cainii aceia aparau o propietate privata si ala era scopul lor.

Sunt curioasa ce ar fi in inima si gandul tuturor iubitorilor de animale daca si-ar privi propriul copil sfasiat de caini. Ar mai fi atat de vehementi?

Iubesc animalele si cand eram mica aveam in fata si in imprejurimile blocului o catelusa pe care o adoram si despre care am scris in jurnalul meu pe cand aveam 9-10 ani. Scriam cat de mult am plans cand am aflat ca a murit.

Nu toti cainii sunt agresivi. O parte, insa, atunci cand o fac lasa sechele. Cainele musca. Din pacate, asta e natura lui. E lasat pe pamant ca sa muste, sa latre si sa apere, in asemenea masura in care e lasat sa iubeasca, sa fie fidel si sa ne bucure sufletul. Daca era lasat sa faca oua si, in loc de asta, musca intelegeam sa fim atat de umiti si revoltati.

Omul, in schimb, parca era lasat sa gandeasca, sa fie capabil sa gestioneze situatii, sa preintampine evenimente nefericite, ori sa gaseasca solutii viabile.

Si totusi ce face omul? Scrie, comenteaza, se balacareste cu prieteni care au pareri diferite, se salbaticeste practic in astfel de situatii si nu rezolva, de cele mai multe ori, absolut nimic.

Uita-te in oglinda, fa-o atent si spune-mi ca nu vezi in ea vinovatul -vinovat de indiferenta, vinovat de acceptarea unor comportamente, vinovat de actiune sau de nonactiune. Toti suntem vinovati intr-o masura mai mica sau mai mare de starea in care se afla societate in care traim: de la oamenii care lovesc si maltrateaza cainii maidanezi cand acestia sunt pui si nu numai, iar ei inregistreaza comportamentul si devin violenti, de la oamenii care ii apara si ii hranesc dar tot pe strazi ii lasa, de la autoritatile incompetente care nu stiu decat sa acuze foste guvernari si nu au solutii concrete si corecte, de la nepasatori la mult prea pasatori, pana unde realitatea se sfarseste. Adevarul e unul singur: omul este principalul vinovat, dar nu stie decat sa arate cu degetul spre altul, uitand ca celelalte sunt indreptate catre el.

Insa, sa ne facem ca nu stim, nu vedem si nu auzim. Pana la urma tot noi am zis-o: „cainii latra, ursul trece”.

MSZ

Probleme si necazuri

Tu nu ai probleme. Ai mici necazuri. Probleme au bolnavii incurabil, cei aflati pe teritorii aflate in razboi, cei carora ziua de maine nu stiu daca le aduce un pahar de apa etc.. Si te asigur ca ei nu se plang la fel de tare pentru neajunsurile lor, precum o facem noi.

Invata sa pretuiesti ceea ce ai! Esti extrem de bogat si de norocos, daca te privesti din unghiul potrivit!
MSZ

03 septembrie 2013

Nu esti ceea ce zic altii, esti ceea ce vrei tu sa devii!

Nu poti pierde ceva ce niciodata nu ai avut. Si, in general, singurele lucruri pe care le posezi sunt cele care apartin de tine, de persoana ta, de ceea ce esti dincolo de nume, pozitie sociala, bani, pozitie profesionala etc.. Ceea ce ramane intre peretii sufletului tau si se dezvolta sau regreseaza in constiinta ta - este tot ceea ce iti apartine, cu adevarat.

Nu esti barbatul care ti-a dat papucii din senin, ori fara explicatii. Nu esti interviul pe care nu l-ai luat. Nu esti ceea ce nu ai avut curajul sa faci.

Esti suma alegerilor tale de toate felurile. Fara greselile tale nu erai fiinta care astazi citeste aceste randuri. Insa, nici fara succesele tale si alegerile intelepte nu ajungeai pana aici. Asadar, ia-ti cu tine toate experientele si clipele traite si poarta-le cu mandrie in aceasta calatorie pe care o numim viata.

Am gresit de atatea ori. Am ranit cu voie si fara voie. Am fost, la randul meu, agresata emotional si chiar si fizic. Am plans nopti si zile. Am clacat nervos. Am vrut sa renunt de atatea si atatea ori la lupta. Pana mi-am dat seama ca nu asta este solutia. Deoarece, pe langa cele amintite, am ras, am trait, am vibrat, am cunoscut fericirea si emotia, iar a abandona credinta mea ca intr-un final va fi bine inseamna a renunta la a mai avea ocazia unor exaltari sufletesti.

Toate momentele acelea in care nu m-am crezut buna de nimic, in care am esuat, toate au ajutat la devenirea si definirea mea! Nu imi este rusine de esecurile mele. Sunt mandra ca le-am depasit si ca am invatat din ele. Sunt bucuroasa ca am trecut peste rautati, peste lovituri, peste tot ceea ce a fost greu si am mers mai departe.

Recunosc, uneori ma mai dezechilibrez si mai cad in genunchi si-mi duc mainile la ochi pentru a potoli siroiul de lacrimi. Si plang si imi urlu durerea si nu gasesc sens in a continua, pentru ca am impresia ca mereu si mereu vor fi greutati si nedreptati in calea mea. Apoi ma uit in urma, ma uit la tot ceea ce am depasit, la tot ceea ce am construit, la tot ceea ce am reusit si imi dau seama ca daca atunci am fost capabila de asa ceva, acum nu am nicio scuza sa nu ma autodepasesc.

De ce o astfel de postare? Pentru ca imi vad cunoscuti doborati de grija si de necaz. Vad femei extraordinare care din cauza unor lasi, unor imaturi sufera si se desconsidera. Vad barbati minunati care si-au pierdut increderea in faptul ca mai exista si Femeia, nu doar consumatoarea. Si, oarecum, ma vad pe mine in fiecare dintre acestia.

Si simt nevoia sa iau atitudine si sa incurajez. Simt nevoia sa va zic ca stiu ce inseamna sa doara si sa para nesfarsit chinul, insa suntem impreuna in povestea asta si doar asa putem trece peste toate: uniti, buni, increzatori.

Nu esti ceea ce zic altii, esti ceea ce vrei tu sa devii!


Cu speranta,
MSZ



Articol publicat si pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/nu-esti-ceea-ce-zic-altii-esti-ceea-ce-vrei-tu-sa-devii-3032


28 august 2013

Dam vina pe societate, dar noi suntem societatea

In ce societate am ajuns sa traim: ne controleaza si ne manipuleaza mintile cu tipare de frumusete, feluri in care TREBUIE sa aratam, altfel ne supunem unor critici lipsite de orice fel de mila; marcile pe care este OBLIGATORIU sa le purtam pentru a ni se acorda un anumit statut & co.. Fiecare lucru pe care il detinem, sau care ne apartine este criticat, analizat si judecat in amanunt. Traim pentru a ne conforma regulilor si cerintelor. Fiecare zi: o noua picatura chinezeasca.

Si singurul adevar care conteaza: noi suntem societatea, noi ne inventam singuri chinurile prin care ne trecem.

Ma intreb cum ar fi daca o gazela s-ar uita la o elefantica si ar rade ca este prea corpolenta. Sau chiar gazelele intre ele ar incepe sa isi numere sutele de grame in plus sau in minus. Un trandafir sa il desconsidere pe celalat pentru ca nu e trandafir japonez sau n-are acelasi numar de petale & co.. Ce haos si risipa de timp si de energie ar fi!

Cand colo, porumbelului nu-i pasa ca cioara e de alta culoarea, zboara linistiti pe acelasi cer si nu se deranjeaza unul pe celalalt. Conflictele apar doar la incalcari de teritorii, care sunt vazute ca amenintari sau in functie de nevoile fiecarei fiinta, pentru a duce la cursul normal felul in care se desfasoara lantul trofic.

Terific animal este omul! Masochist si sadic, cu toate ca e capabil de atata ratiune si atata simtire.

Ati observat cine este cu adevarat fioros intre vanatorii planetei? Acela care porneste in expeditia pentru a omori din placere, nu pentru a-si proteja teriotoriul si haita, ori pentru a-si asigura necesarul de hrana.

Ati observat cine este adevarata hiena?! Aceea care este roasa de invidie si de prejudecati si care raneste fizic sau verbal din simpla rautate, niciodata din necesitate.

Animale?! Hm, mi se pare jignitor pentru cele care chiar sunt.

Monstri! Atunci cand omul regreseaza nu se intoarce la originile sale animalice, primitive (pentru ca atunci s-ar putea dovedi a fi mai bun decat cel evoluat), ci ajunge in tenebrele fiintei sale, scotand la iveala bestii. Astfel de oameni nici macar nu merita sa fie considerati fiinte. A-l considera pana si animal e prea mult.

Fiti oameni! Fiti buni! Fiti extraordinari, pentru ca aveti privilegiul de a va depasi conditia si de a tinti catre stele! Intunericul nu exista, el este doar absenta luminii! Nu lasati flacara din voi sa se stinga!

Cu drag, mereu,
MSZ

[Si aici ]

21 august 2013

Despre fosti si relatiile lor de dupa

Stiti fostii sau fostele care sunt acum cu unele sau unii mai urate/urati decat voi? Si mandria pe care ati simtit-o cand ati vazut cineva v-a luat locul?

Judecat dupa estetica e corect. Logic privind, e mai rau decat daca ar fi cu cineva mai frumos. Adica stii, urata/uratul ala ocupa acum locul pe care l-ai ocupat si tu. Tu, cu toata frumusetea ta, nu prea ai mai fost capabil sa il ocupi.

Eu sunt foarte fericita cand aud ca vreun fost e cu o bunaciune. Ma face sa imi dau seama ca am ales bine, la timpul acela, un om cu standarde ridicate si ca ma incadrez si eu la nivele de asteptare mari. Daca aud de vreo urata, incep sa ma intreb cum de am ales eu un om cu gusturi atat de indoielnice.

Si sa fie o urata mai tare decat tine... ei bine, asta chiar nu e usor de digerat. (daca e mai desteapta intra in categoria standarde ridicate)

P.S.: Pe langa subiect. Exista un mesaj pe facebook, intr-o poza, care suna cam asa "uratele ma deprima". Eu l-am vazut la o tipa nu tocmai in standardele de frumusete. Ador faptul ca toate strambele se vad printese. De unde atata incredere, serios?! Si pana la urma, cu ce drept te iei tu indiferent cat esti de frumoasa, desteapta etc. de aspectul fizic al unei persoane. Rautatile gratuite ma deprima. Accept sa fii rautacios la adresa cuiva care ti-a facut un rau, dar altfel nu gasesc scuza manifestarilor malitioase.

20 august 2013

Pe scurt despre prietenie

Prieteniile autentice? Cand pot trece luni, saptamani in care nu vorbiti, iar cand va reintalniti sa fie totul atat de natural si lejer ca si cum au trecut maxim 2 zile.

Da! Astea-s adevaratele prietenii! Nu statul bot in bot zi de zi si apoi stergerea din amintire cand cunosti noi persoane. Prieteniile, ca si relatiile, iti ofera libertate de miscare (nu ma refer la infidelitate, care e o forma de tradare), pentru ca au la baza increderea si reciprocitatea sentimentelor ce va leaga. Uneori, viata va bifurca drumul din diverse motive, dar cat timp la reintalnire te simti la fel de familiar cu omul de langa tine, ca si cum ieri v-ati vazut ultima data, inseamna ca e prietenia corecta si potrivita.

Iubirea ca o carte cu povesti

As vrea sa citesc in tine ca intr-o carte cu povesti. Sa ai in loc de litere si cuvinte culoare si personificare. Paginile tale sa imi aminteasca jocul si copilaria, sa imi aduca la viata fantezia.

Nu te subestima! O carte de povesti nu este niciodata facil de citit. Nu vezi copiii cate pot nascoci dintr-un singur basm?! Au posibilitati nelimitate de creatie si de imaginatie. Si altfel, ce ar putea fi mai frumos decat sufletul meu transformat, din nou, in copil, tinand in mana cartea ce-mi esti?!

Uneori, lucrurile cele mai simple aduc bucuria cea mai mare. Ceea ce credem ca este pueril si trecut, descoperim ca este viu si latent asteapta sa se trezeasca, din nou, in noi.

Ca doi copii sa fim. Cearta sa ne fie minut, maxim ora. Orgoliul sa ne treaca pentru ca avem nevoie de joaca. Sa nu tinem ranchiuna, ci doar sa ne incantam ca ne avem unul pe celalalt. Sa imi povestesti cu entuziasm ziua ta, ochii mei mari sa te priveasca atenti si curiosi. Sa ne fie surasul cristalin si ziua de maine prea departe ca sa ne intereseze.

Sa traim ca doi copii: interesati de acum si aici, pentru ca ceea ce urmeaza oricum ne apartine.

MSZ

17 august 2013

Carpe Diem

Adu-ti aminte in fiecare zi ca: 'Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata.'(O. Paler), asadar lasa fricile, ezitarile si indoielile.

Traieste ceea ce iti aduce clipa si viata! Risca! Iubeste! Fii asemenea unui jucator! Viata nu se traieste privind de pe margine, ci fiind in centrul ei, actionand!

Cand a fost ultima data cand ai facut ceva pentru prima data?

Pune mana pe telefon si scrie-i mesajul pe care de atata timp vrei sa i-l trimiti. Ce ai de pierdut? In cel mai rau caz te lamuresti care iti e pozitia in viata lui.

Ia-ti prietenele si iesiti in localul acela in care de multa vreme voiai sa ajungi. Aranjeaza-te, imbraca rochia pe care o pastrai pentru o zi speciala. Azi este acea zi speciala!

Haideti sa nu mai amanam tot ceea ce ne dorim cu atata usurinta. Pana la urma, nu traim o vesnicie!

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...