30 noiembrie 2012

Îndrumător pentru cel ce vrea să iubească Femeia

Atunci când o femeie își deschide sufletul în mâinile tale, când îți pune inima miză și apoi aruncă zarurile să nu îndrăznești să trișezi. 

Să nu o pui parieze dacă nu ești convins că arunci pe masă "All- In*". 

 Să nu îi dai iluzii deșarte dacă nu ai de gând să îi îmbrățișezi visele. Pentru că o femeie cu inima dăruită rămâne săracă de orice altceva.

Ți se va da întru totul și ți se va abandona fără să își păstreze nici măcar o bucată de rezervă, iar a zdrobi o astfel de dăruire te va transforma în cel mai abject monstru cu putință.

Nu se iartă nimănui bătaia de joc și tortura, chiar dacă pedeapsa va veni mai târziu.

Nu îi da speranțe și nu îi alimenta zâmbetul dulce și roșu de Femeie, daca mâna ta puternică și caldă de Bărbat nu are de gând să o prindă și să o protejeze.

Femeia când iubește nu mai este femeie. Devine aer, pământ, apă și foc. Mută munți, seacă oceane și înfruntă orice pentru iubire.

Să te ferească zeii de mânia celei batjocorite, pentru că se vor întoarce împotriva ta toate cugetele lumii.

Să nu fii rău și nechibzuit!

Să nu îi fii călău, ci numai IUBIRE! - MSZ

*ALL IN: Este actiunea prin care un jucator pariaza toate jetoanele pe care le detine in acel moment. Aceasta mutare poate fi facuta in orice moment de catre orice jucator de la masa, daca structura jocului o permite.


http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/indrumator-pentru-cel-ce-vrea-sa-iubeasca-femeia-2827

29 noiembrie 2012

După iubire nu se așteaptă

După iubire nu se așteaptă.

Din când în când trăim sentimentul că dacă ni s-au despărțit drumurile, dar sufletele par a fi urmat aceași cale, atunci așteptarea are sens.

Nu cred că poate fi adevărat!

A aștepta încăpățânat înseamna a batjocori Destinul. Dacă două drumuri s-au bifurcat este pentru că fiecare mai are altă lecție de învățat și cu cât veți întârzia mai mult acea experiență (blocân
du-vă în asa-zisa asteptare) cu atât mai tarziu vă veți împlini soarta, alături de cel Karmic predestinat.

Indicat este să vă folosiți timpul depărtării pentru a cunoaște cum mai bine în viitorul vostru împreună veți ști să vă iubiți și să vă apreciați.

Fidelitatea prin sacrificiul personal, ignorând dorințele și stând inert atunci când totul vostru vrea să exploreze, nu este fidelitate. A-l aștepta pe cel iubit la nesfârșit refuzând clintirea va duce la acumularea de frustrari și la închiderea voastră interioară.

Lumina se va transforma în umbră, deoarece veți sta cu spatele la ea.

Când cel iubit pleacă și decide că trebuie să meargă pe un alt drum, a-l urma sau a-l aștepta la aceași intersecție vă va poziționa mereu doar în spatele său, niciodata alături și egal, cum perechea trebuie să fie.

Așadar trăiți, explorați și iubiți! Ceea ce trebuie să fie, va fi...doar atunci când este timpul pentru a fi! - MSZ

"De fapt, fericirea si nefericirea sunt doua laturi ale aceleasi monede. Cel care vede unirea in unire si nu vede si despartirea intrinseca nu trece decat printr-un moment de fericire de moment. In acelasi mod, cel care nu vede numai despartirea in despartire, ci si unirea intrinseca trece printr-un moment de nefericire de moment; de fapt, intalnirea si despartirea sunt doua laturi care fac parte din acelasi proces, doi poli care fac parte dintr-un magnet, doua capete ale consensului.

Asadar, cel care este fericitchiar in acest moment ar trebui sa fie constient ca este pe drumul catre nefericire, iar cel care este nefericit acum este pe drumul catre fericire. Fericirea si nefericirea, durerea si placerea, toate sunt doua laturi ale realitatii." (Osho - Razboiul si pacea interioara)


http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/dupa-iubire-nu-se-asteapta-2839
 

25 noiembrie 2012

Mai mult ca prostul

Mai mult decât de oamenii proști îmi este scârbă de cei care sunt răi, mai ales dacă sunt răi în mod gratuit.

Fiecare îți are, în viață, propriile frustrări, dar atâta timp cât nu faci niciun efort să ți le depășești, ba mai mult ți le și cultivi fiind mereu țâfnos, înseamnă că te cobori mult sub nivelul prostului.


MSZ

24 noiembrie 2012

Blestem binecuvântat

Dacă nu m-ar fi durut trecutul, în prezent n-aș fi luptat atât de hotărâtă pentru a-mi clădi viitorul. Așa te învață viața că uneori blestemul îți este binecuvântare.

MSZ

22 noiembrie 2012

Lupta cu dorul

Cu dorul mă lupt și-l las să mă învingă.

Am răni adânci și deschise pe suflet de la atâtea unghii înfipte și buze mușcate...

Se sfâșie în mine durerea și vina. Păcatul mă strânge, virtutea mă apasă. Și îmi urlă un lup speranța de viață... în păduri cu stejari și regrete și lacrimi care din mine se înalță.

Am fost doar a ta, în vremuri trecute. Și-am fost nesfârșită, neîncepută și neînțeleasă. Și totuși mă lupt cu un dor egoist, ce greu mă încearcă... De mine, de tine, de suflete nepereche obosite să tot rătăcească, să caute și să nu găsească acea jumătate promisă și luată...

MSZ

03 noiembrie 2012

Copie legalizată a sufletului

Aș vrea să merg la un notariat și să îmi fac o copie legalizată a sufletului.
Poate chiar vreo două, trei. Hm, aș mai scoate câteva și pentru inimă; să am de rezervă. Și măcar încă una pentru minte.

De ce? Cum adică „de ce”? Pentru că mi-am dat seama că originalul sufletului nu trebuie lăsat așa, pe mâna oricui. Risc să rămân făra el, ori să fie atât de rău deteriorat încât până și dacă îl înlocuiesc să nu mai poată fi lizibil.

Este soluția mea cea mai bună pentru criza de iubire de care suferim în zilele noastre: adaug la dosar doar o copie, înainte să am curajul de a încredința intimitatea spiritului meu unui străin. Abia atunci când străinul îmi va deveni cunoscut și își va avea el însuși în al meu suflet naștere, poate îi voi da pe mână originalul.

Nu cred că este prea isteț să te dai vreodată întru totul altuia și să nu te păstrezi puțin și pentru tine. Cum ai mai putea TU să îl iubești pe celălalt, daca nu-ți mai ești ție măcar în suflet? Copia legalizată are aproape aceeași valoare și, până la urmă, cine te iubește și pe cine iubești nu are nevoie de garanția proprietății de a-i fi dat pentru a-ți dărui iubire.

Dragostea este sau nu este. Condițiile, contractele și trocurile nu au nicio valoare sentimentală, sunt doar aspectele lumești care țin trupurile aproape; dar sufletul... sufletul, dragul meu, are legea lui în iubire: iubește, ori nu iubește.

Mintea este cea căreia i s-a încredințat sarcina de a discerne motive și de a face alegeri. Și, crede-mă, aceasta este o binecuvântare deghizată în blestem de cei neinițiați în taina de a fi unitate în doi. În momentul în care mintea se coboară în suflet și colaborează se întamplă Armonia și afli cu adevărat ce înseamnă A FI, A IUBI, A TRĂI ETERNITATEA. - MSZ

02 noiembrie 2012

Educația pentru "tinerii din ziua de mâine"

Mă gândeam (și știu că mulți or să mă judece și că pe și mai mulți o să îi ating involuntar cu ceea ce voi afirma, dar îmi asum acest risc) la ideea (fenomen deja) de meditații pentru copii.

Eu am trecut prin școala fără astfel de ajutoare (recunosc faptul că în clasa a VIII-a am făcut timp de o lună  meditatii la matematică, doar din cauza faptului că
profesorul ne preda în limbaj matematic propriu, unde factor comun era "cine-i mic si bea lăptic" etc., iar eu m-am trezit că nu știu să transcriu matematic enunțurile din testele naționale- nu exista atâta informație pe Google încât să mă ajut singură) și pot să declar că am trecut cu note mari și foarte mari, ba mai am și ceva diplome cu rezultate obținute pe la diverse olimpiade și concursuri (colegi/profesori/foi matricole pot dovedi aceste lucruri). 

Nu am avut parinți care să mă ajute prea mult (ba chiar spre deloc după clasa a VI-a) și, cu toate acestea, am reușit să mă descurc singură, să găsesc singură cum să învăț și să înțeleg. (în condițiile în care mama îmi cerea -violent chiar- rezultate foarte bune și nu îmi dădea niciun fel de ajutor; abia am convins-o să îmi dea bani de meditații -și din alocația mea, bineînțeles).


Profesorul de limba romana din liceu mi-a spus ca nu voi intra niciodata la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii fara meditatii (examen scris de 4 ore si singura nota care conta pentru a fi admisa). Bineinteles ca am intrat, ba chiar la buget, fara nici macar un minut de meditatii. (ca am ales sa nu raman si m-am reorientat catre Filosofie, asta e alta poveste).

Sa nu aud scuza cu profesorii care nu isi mai dau interesul sa invete copilul, sa ii explice etc., pentru ca ei urmaresc sa faca bani din meditatii. (nu am facut scoala acum 20 de ani, astfel incat sa cred ca eu am prins vremuri mai bune sau programe de invatamant mai bine structurate)

Cred doar ca nici parintii, si nici profesorii nu mai stiu cum sa motiveze copilul.

Nu recomand nimanui sa aplice metoda pe care a aplicat-o mama mea cu mine (lasandu-ma aproape total de izbeliste in ceea ce privea modul in care ma descurcam la scoala; ea trebuia sa vada doar rezultatele foarte mari- cum face si seful: nu il intereseaza prea multe, decat sa vada daca ti-ai dus la bun sfarsit sarcina), dar eu sunt sigura ca fiecare copil este capabil si trebuie sa fie incurajat sa fie capabil singur sa invete (daca am putut eu, de ce altii nu ar putea?!). Poate si pentru ca stiu ca, dupa ce termina scoala, nu o sa mai fie nimeni dispus sa il invete/sa ii explice/ sa ii arate si el va cauta tot timpul un "meditator" pentru a-si rezolva probleme, ori nu toti vor ajuta cu intentii bune (ba chiar vor cauta a manipula). Va cer scuze pentru faptul ca incurajez gandirea in conditiile in care azi doar banii se pare ca mai conteaza (vezi asistente TV garla, fotbalisti si alti agarici). Nu produc atat de multi bani , insa ma consolez cu faptul ca sunt capabila sa invat orice/oricat si mai ales sa le inteleg de una singura, eliminand riscul ca de multe ori sa imi fie inoculate anumite idei/informatii.

Va rog sa va sprijiniti copiii, dar sa o faceti corect si ajutorul pe care il oferiti prin meditatii sa fie completat de educare comportamentului si incurajarea acestora de a cauta si singuri sa se descurce (cand zic "copiii" ma refer si la nepoti, verisori, fini etc.).

Nu sunt impotriva meditatiilor (decat daca devin un obicei, in loc sa fie o solutie temporara), ci doar impotriva ingradirii capacitatilor incredibile pe care le poseda copiii.

Nu ii lasati sa devina lenesi (pentru ca daca ii obisnuiti doar cu ajutoare le veti face foarte mare rau pe viitor; cand vor da piept cu adevarata viata se vor trezi vulnerabili, iar voi-parintii- nu veti fi mereu acolo pentru ei- asta e, toti murim), ci ajutati-i sa isi depaseasca limitele si sa vada ca daca vor, chiar pot.

Vom avea nevoie, in viitor, de oameni capabili sa gandeasca, sa analizeze, sa creeze, independenti si siguri pe ei.
Vom avea nevoie de caractere puternice, nu de oameni slabi si incapabili sa se descurce fara ajutorul altora.
Ascultati-i si invatati cum sa ii motivati!
Va rog, formati viitori lideri si viitoare modele de urmat, deoarece pentru fiecare copil responsabili de ceea ce acesta devine sunt parintii!
(cand o sa auziti si cand o sa va plangeti de "tinerii din ziua de maine" sa va aduceti aminte cine i-a crescut si cine i-a educat).

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...