25 martie 2010

Ei, dragul meu, chiar nu inteleg nimic!

Si cred ca te gasesc astazi mai aproape decat ieri.

Ti-am simtit parfumul cand ma plimbam pe strada mea pustie.

Si mi-am dat seama ca a inceput sa imi fie dor de tine.

Apoi mi s-a parut ca te-am vazut in trecatorul ce mi-a taiat calea.

Si mi-am dat seama ca nimeni nu iti poate semana.

Acum nu te mai caut decat in mine, cu totul tau de care m-am indragostit.

Nu mai permit azi nimanui sa-si dea cu parerea si nu ii mai las pe ceilalti sa imi spuna ce mai faci.

Ei nu stiu ca tu esti tot timpul cu mine.

Ei cred ca pot sa intervina in povestea ce ne-am scris-o de dinainte sa ne stim.

Ei nu cunosc nimic din mine si din tine si judeca mereu himerele din capul lor.

Ei au uitat ca noi suntem iubire si nu cunoastem spatiu, timp, ci doar inimi.

Degeaba le spun eu ca luna fara soare n-ar fi capabili sa o vada...

Ei, dragul meu, chiar nu inteleg nimic!

24 martie 2010

Teatrul iubirii

Credeam ca roata nu se intoarce, ca doar evenimentele din viata mea poarta statornicia karmei, iar eu trebuie sa ma conformez.

Apoi am privit mai atent in jurul meu si mi-am dat seama ca dinamica in care eu cred e falsa. In fapt, se roteste totul atat de repede, incat mie imi pare ca traiesc in neclintire.

Viata imi aduce neincetat arome, oameni si intamplari ce eu le cred trecute.

E ca si cum as juca aceeasi piesa de teatru, dar in alta sala, cu alta masca, o noua distributie si un public necunoscut.

Imi primesc aplauzele, ori huiduielile, ma retrag in spatele cortinei si ma indrept inconstient spre urmatoarea mea reprezentatie.

Tragic mi se pare faptul ca atunci cand imi uit replicile imi acuz publicul de neintelegere.

Si este numai vina mea, caci eu imi ratacesc concentrarea intrand in mintile lor si intonandu-le gandurile. Eu le aud soaptele si apoi le spun cu voce tare. Eu ma pierd in privirile lor si ma vad in oglinzi ce ma deformeaza.

Si tot eu, uneori, intalnesc acea privire timida in care ochii mi se pierd. Si incepe inima sa vada.

Si rolul meu deivne al lui. Imaginatia mea il creeaza pe el. Buzele mele il murmura pe el.

Si nu mai am replici... doar cuvinte nerostite cu glasul sufletului.

Automatismul imi devine firesc, iar restul lumii dispare treptat.

Ei parasesc sala, lasandu-ne pe noi sa ne continuam teatrul iubirii.

Daca avem noroc, nu se mai intorc o viata.

Si daca nu se intampla asta inseamna doar ca alta scena ne asteapta.

23 martie 2010

Impulsul daruirii

Mi-e teama uneori de puterea dorintelor mele, de focul ce se naste in mine rareori, dar arde orice urma de ratiune.

Nu ma consider o fiinta daruita impulsului , ba uneori chiar ma gasesc prea calculata, insa atunci cand pasiunea ma starneste e ca si cum mi-as pierde controlul.

Si atunci ma opresc din analizat. Nu mai am timp, nu mai am motive, nu mai am posibilitati.

Traiesc momentul si atat.

Fara "de ce-uri", fara "daca-uri", fara nimic.

E clipa fatala in care ma indragostesc.

E secunda in care eu renunt la mine si ma daruiesc neconditionat.

Este atunci cand intre apusul si rasaritul constiintei de sine ramane singura noapte in care eu traiesc cu adevarat.

Uneori, mi-e dat sa ratacesc doar o data si incendiul gandurilor se stinge in mine.

Alteori, primesc vapaie din exterior si atunci scanteia se imparte la doi.

Atunci, se naste si moare totul. Ma descompun si ma reintregesc in bratele LUI si ma descopar neincetat.

Devin fiinta pe taramuri angelice si simt toata minunea vietii cum imi aluneca in simturi.

Nu mai exista "eu" si "tu" pe buzele noastre, ci ne scufundam intr-un diafan "noi", pe care atunci cand nu-l rostim il simtim in fiecare celula a trupurilor ratacite.

E ca o mare atat de sarata din care ne adapam din ce in ce mai mult, caci pe masura ce ne sorbim substanta devenim tot mai insetati unul de celalalt.

Ne prapadim noptile scurte in placeri indelungate...

22 martie 2010

Sarutul

Ai simtit vreodata gustul altor buze ca si cum n-ar fi otrava din cauza careia ai vrea sa mori?

Intotdeauna am crezut ca sarutul trebuie sa fie fascinatia suprema. Tremurul gurii este freamatul sangelui, iar atingerea finala este insasi implinirea fiintei.

Imi pare ca in acel moment toata suflarea lumii e necesar sa se sufoce.

Este secunda ce separa spiritul de corp pentru a se preda si implini cu celalalt.

Este climaxul devenirii si singurul care poate cunoaste sentimentele inimii.

In sarut toata minunea lumii se topeste si mainile deseneaza nou contur pe pielea celuilalt.

E ca si cum atunci si doar atunci afli nemurirea trecatorului din tine.

Este semnatura barbatului si castitatea paganei.

Este amprenta femeii si coasta lipsa a barbatului.

Este un murmur de dorinta si imboldul lasului.

Este intreaga traire a universului si marul pacatului.

Este gingasia soarelui si fata nevazuta a lunii.

Este materie in stare pura si energie solidificata.

Este secretul aceluiasi pacat ce ne leaga.

19 martie 2010

Te caut...


Te caut...

Te caut printre razele jucause de soare ce mi se pierd in parul castaniu.

Te caut pe strazile prafuite pe care imi rasuna tocurile.

Te caut in firele de iarba ce-si alinta timid verdele crud.

Te caut in albastrul senin al cerului ce imi vegheaza mersul.

Te caut in privirile trecatorilor ce-mi zambesc complice.

Te caut in totul ce ma inconjoara.

Te caut in visele mele de seara, in visele mele de dupa-amiezi lenese, in visele mele de clipa pe minut.

Te caut in cuvintele pe care le scrijelesc zi de zi pe toti peretii fiintei mele.

Te caut in gandurile mele cuminti, in gandurile mele obraznice, in gandurile mele de dragoste si de nemurire.

Te caut in colturi de suflet, pe platouri de inima, pe conducte de vene si artere.

Te caut in mine mai presus de oricine.

Te caut si atat...

Si daca se intampla sa ma gasesti tu inaintea mea... te rog, macar, sa-mi dai de veste...

18 martie 2010

Eu doar a ta... si tu mereu in mine...

Uneori ne displace balciul timpului trecut in analele existentei noastre. Alteori ne pierdem mintile in caruselul vietii si ne uitam ratiunea la poarta circului lumii.

Ne rotim in sensuri opuse, dam cu spatele mai mult de 50 de metri pe strazile cu unica directie si ne avantam ca doi bezmetici in curse ilegale pe ruta sentiment-dorinta.

Obosim.

Asa ca ne asezam la umbra gandurilor noastre ce cade peste trupuri amortite.

Neincetat ne cautam energia sufletului si ne privim in ochi pe furis.

Ne lansam intr-o provocare tacita. Eu vreau sa stiu mai multe despre tine. Tu vrei sa afli totul despre mine.

Iesim pe strazi... doi anonimi cu ploaie in acte. Intrebam trecatorii, dupa harta palmei, spre unde trebuie sa alergam.

Eu fug spre soare. Tu mergi spre luna.

Si apoi ne ratacim...

Pe mine intunericul tau ma abate de la ruta. Tie lumina ochilor mei iti stinge stelele.

Doi hoinari in lume, cu priviri ratacite spre nicaieri ne este dat sa ne ciocnim Eu-rile.

Impactul este atat de puternic incat planeta se opreste, iar timpul ni se sparge in bucatele.

Ne incearca o uimire... dar parca ar fi placere... si ne zambim complice, pentru ca oricum nu mai avem nevoie de cuvinte.

Tu ma iei de mana. Eu iti strang degetele in stramtoarea falangelor mele.

Ne daruim buzele cu gust de anotimpuri fastacite... iar in sarutul nostru se naste speranta zilei de maine.

Eu doar a ta... si tu mereu in mine...

17 martie 2010

Te-am intrebat

Te-am intrebat intr-o seara cum ma cheama si ai raspuns firesc "Marina". Este tot ce cunosti despre femeia ce se dezvaluie in fata ta, dupa atata timp de cand noi ne cunoastem. Doar ca eu sunt EU si-mi place mai mult cum ma infatiseaza acest nume.

Te-am intrebat ce iubesc, cum iubesc si cat iubesc... iar tu ai spus "Eu sunt tot ce trebuie sa stii!", dar nu este deloc adevarat. Ma iubesc. Ador sa scriu, sa visez si sa cant in noapte. Cred in ingeri si mi-e frica de moarte... doar ca, de unde si mai ales de ce ai cunoaste tu aceste lucruri?

Te-am intrebat despre muzica pe care o ascult si ai inceput sa imi insiri melodii pe banda... dar ai uitat ca sufletul meu danseaza doar pe virbatiile sale.

Te-am intrebat ce culori imi plac si ce imi doresc plin de culoare si splendoare in viata mea. Ai raspuns sec: "rosu, mov si albastru" si apoi ai inceput sa imi balabai cateva lucruri materiale. Nu. Imi sunt dragi toate culorile vietii si tot ce poftesc este un curcubeu in suflet.

Te-am intrebat ce parfum imi mangaie pielea si am asteptat rasaritul pentru a vedea daca-ti mai amintesti. Chanel, Dior, Chopard... nu ma incanta. Eu am o aroma cu mult mai intensa- cea care ti-a dat peste cap intreaga lume.

Te-am intrebat ce imi doresc de la tine si tu m-ai sarutat. De fapt, mi-ar fi placut sa ma iei de mana, sa ma strangi la piept... si sa dansam pe cantecul batailor inimilor noastre.

Te-am intrebat cine sunt in viata ta si mi-ai spus sa tac; talentul mi-e de ajuns... dar nu este deloc asa. Talentul nu imi apartine numai mie... diverse indemanari poate avea oricine... in timp ce eu voiam sa fiu doar un "TU", a ta.

Te-am intrebat ce vreau de la viata... si ai tacut... un timp mai lung decat cel ce s-a scurs...

Imi doresc o splendida si nebuna iubire, o carte despre pasiuni nesfarsite, o fata inzestrata si sanatoasa, o casa pe malul marii, nopti ratacite in imbratisari nemarginite, saruturi cu gust de vara si pe cineva care sa nu stie sa ma judece...

Acum te intrebi cum de nu stiai despre toate acestea... si oare cate, inca, nu cunosti...

Conditii si preconditii

Descrie-mi visul tau cel mai indraznet, iar eu iti voi spune cum il poti face realitate.

Deseneaza-mi femeia perfecta, iar eu iti voi arata unde poti sa o intalnesti.

Povesteste-mi ce vrei in viata, iar eu iti voi darui tot ce astepti.

Scrie-mi pe cer ce dureri te apasa, iar eu voi pune vantul sa iti alunge norii.

Arata-mi pana unde vrei sa ajungi, iar eu iti voi sterge limitele.

Ofera-mi clipa ta actuala, iar eu iti voi deschide viitorul.

Ia-mi inima de mana, iar eu voi fi a ta pe viata.

Pare atat de simplu si usor, cand le vezi scrise aici... si totusi iti este greu sa mi te predai.

Trebuie doar sa ai incredere, dragul meu!

E singura conditie... din acest contract in doi...

Sa vezi in mine... sa simti in tine... sa crezi in noi.

Sa nu-ti mai para dealul munte... sa nu mai vezi in orice furtuna un potop.

Sa realizezi ca fara risc nu poti avea castig si ca sunt lucruri in viata ce nu le poti obtine decat stand la masa ei de joc.

Sa ai curajul sa iubesti... fara sa astepti nimic inapoi... abia atunci vei realiza ce inseamna sa ai totul...

16 martie 2010

... iar Tu?

Dar eu imi raman mie... tu te pastrezi pentru tine... si pierdem ca doi fraieri la casa de pariuri a vietii... pana cand ramanem secati de vlaga... pana cand ramanem saraci din vanzare... pana cand datoriile ni se transfera in alta viata... pana cand gasim pe ce sa mai pariem...

Propun sa ne punem in joc o ultima speranta, un jeton ce l-am ratacit printre picioarele celor ce ne-au calcat prin viata...

Eu pariez azi pe iubire... pe sufletul meu golit de povesti trecatoare... pe inima in care l-am desenat cu atata migala pe EL.

Azi merg la risc.

Azi, mai mult ca niciodata, vreau totul sau nimic...

... iar Tu?

09 martie 2010

Contraste

Ma descopar din ce in ce mai capricioasa si impulsiva.

Vreau totul, pentru ca in secunda doi sa-mi cersesc nimicul.

Iau orice imi pare necesar, pentru ca mai apoi sa descopar ca nu am suficient spatiu.

Cer felurite nimicuri si-mi dau la schimb bucati de suflet.

Sunt cea mai proasta negustoare de vise, dar se pare ca intotdeauna imi creste profitul.

Nu tip. Eu strig.

Nu zambesc. Eu rad.

Nu plang. Eu fac doar inventar de lacrimi.

Nu reprosez. Eu atrag atentia.

Nu visez. Eu imi creionez in somn existenta.

Nu sunt langa tine. Eu ma aflu in gandurile tale.

Nu am lumina in mine. Eu ma compun cu soare.

Nu tanjesc zborul pescarusilor. Eu sunt valul ce-i leagana.

Nu imi insel gandirea. Eu ma ratacesc in inima.

Nu am ce sa-ti ofer. Eu m-am daruit deja cu totul.

08 martie 2010

Jucat si jucator

Am coborat din nori pe fiecare treapta a nemuririi... usor in pas mi-am picurat lumina si am lasat in urma mea petale de stele, pentru a-mi regasi, oricand, drumul.

Eu am furat din cer furtuna si am coborat-o pe pamant.

Daram in calea mea regretul si smulg cu toata forta suferinta... celui predestinat.

Ii daruiesc rafale de iubire si curg pe el nestavilita pasiune.

Ma consum in nopti pierdute in placere, iar dimineata soarele-mi evapora roua de pe pielea lui.

Ziua noi ne jucam dorul.

Ne prefacem ca nu ne cunoastem, ca nu ne-am vazut niciodata. Ne dam tarcoale... ne tachinam... fugim din cand in cand unul de celalalt.

Eu il seduc cu privirea.

El ma aprinde cu atingerea.

Dansam sub cerul liber pe muzica de aseara... eu il conduc... el ma conduce...

Si facem jocul o lupta de putere.

Suntem mult prea vulcanici sa ne cedam din prima.

Eu ii fur clipa si el reuseste sa-mi ia minutul.

Ma strecor in mintea lui si ii umplu amintirile, dar el reuseste sa-mi invadeze visele.

Imi prinde mainile in ganduri, dar izbutesc cu buzele sa ii inchid cuvintele...

..."Te-am castigat si astazi, iubitule!"...

05 martie 2010

Eu culegeam flori... tu imi prindeai fluturi...

Unde ni s-au ascuns gandurile ce astazi trebuiau sa ne zapaceasca?

Unde ne sunt sentimentele nebune ce ar fi trebuit sa ne fure somnul?

Unde ne umbla sufletele ce ar fi trebuit sa ne ramana unite?

Astazi nu ne mai dam teste si nici nu ne mai punem la incercari... drumul ni s-a impartit.

Cum am putut sa fim atat de neatenti si sa ne ratacim unul de celalalt?

Eu culegeam flori... tu imi prindeai fluturi...

Apoi s-a pus furtuna si ne-am ascuns in locuri diferite.

De ce nu am ramas impreuna? De ce i-am dat voie ploii sa ne sperie?

Poate ca nu eram prea bine pregatiti de o calatorie impreuna.

Poate ca nu ne doream cu adevarat sa fim doar doi, departe de lume.

Poate ca visele noastre se nasteau in nopti diferite.

Poate ca nu vom fi niciodata capabili sa ne dam un raspuns.

Poate mi-e un pic prea dor de tine... incat sa imi mai pese de trecut...

04 martie 2010

Nevoie de umbrela...

Astazi m-am daruit ploii.

Am lasat-o sa se incurce cu stropii in parul meu si sa-i strice ordinea. Mi-am oferit caldura trupului picaturilor sale intepatoare si mi-am gasi temperatura. Am uitat de reguli si de precautii si ne-am plimbat pe strazi ce altadata erau pline.

E ca si cum mi-ar fi simtit tristetea si a coborat din cer doar pentru mine... si am lasat-o sa ma imbete... cu apa rece, cu vant usor, cu nori prea gri.

Sunt fericita!

Un singur gand ma face sa oftez... "Ce bine ar fi fost azi sa impartim o umbrela"...

03 martie 2010

Nascuta in Zodia Delfinului


Ieri mi s-a cerut sa opresc timpul.

La inceput, mi s-a parut ridicol si naiv... apoi mi-am dat seama ca insasi natura mea de om este astfel.

Eu nu am timp. Eu nu am ore.

Am o constanta de Trei.

O insiruire de silogisme pe o sfoara subtire, careia unii ii spun viata. Eu cred ca este o continua devenire... o suma a ceea ce a fost, cu ceea ce pot si ceea ce visez.

Si acum incep sa ma intreb ce a ramas din Unul meu existential?
...Ceasul sopteste ca este Amintirea... adica regulile din jocul meu Secund...

Si care imi este, acum, rolul din actul Doi?
...Din spatele scenei o voce striga ca sunt Clipa...

Si trec odata cu minutul... dar inca nu m-am completat. Nu pot ramane o Amintire pe o Clipa... imi trebuie Treimea...

Scotocesc dezorientata prin cotloanele fiintei mele si piesa ce-mi lipseste.

Dau peste suflet... si imi intinde o hartie:
"Esti Zodia Delfinului. Pe steaua ta scrie: IUBIRE!"

02 martie 2010

Mesaj pentru mama!

Felicitari, doamna!

Dupa atatea ore de travaliu aveti o fetita de fix 20 de ani!

Te iubesc, mami meu frumos, si iti multumesc ca m-ai adus pe lume, ca m-ai crescut, ca ma iubesti si ca ai facut din mine ceea ce sunt azi! Imi doresc sa fii intotdeauna mandra de mine

Te pup si te imbratisez din tot sufletul meu de 20 de ani!
Printre bucati de timp, inaintez cu optimism in franturile mele de clipe.

Imi zmabeste soarele si imi arunca razele sale crude, inca, de primavara peste atatea vise nou-nascute.

Alunga dorul de trecut si imi pateaza cu lumina doar amintirile frumoase... si este cald... si e atat de bine... furtuna incepe sa se risipeasca.

Eu, insa, te astept sub o umbrela...

01 martie 2010

Fixeaza-mi, te rog, ceasul!


Stau intre doua ceasuri haine... unul imi indica regretul si celalalt trecutul. Doar secundele ce cad greoaie pe cele doua cadrane imi par mai prietenoase... sunt clipele pe care le traiesc.

Am inceput sa ma desprind in fragmente si cad paginile rand, pe rand. Cu fiecare bataie de ora mi se desira semnele, iar cuvintele mi se rup de sens.

Raman suspendate franturi de propozitii... ce n-au nicio noima, ci doar silabe subrede. Intr-un final cad si ele in spatiul dintre ceasurile mele, iar literele odata izbite de pamant incep sa se dezintegreze.

Pastrez nimicul... mai greu ca inainte... si promisiunea lui "a fi"... prost agatata de cuiul lumii...

Cu tot ce am fost... cu tot ce sunt... cu tot ce am ramas sperand...incerc sa ma fixez...

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...