30 decembrie 2009

Exact... TRAIM

In cupa vietii timpul imi picura vin rosu de amintiri... secunda cu secunda alunec pe umbre cu zambetul pe buze, pentru ca am invatat de mult ca acolo unde exista umbra se afla si lumina... ochii imi clipesc franturi de viata si vad minunea de a fi printre picaturi de suflet... inima isi bate ritmul de copil pe acorduri de maturitate, iar trupul danseaza imbratisat de promisiunea paradisului pierdut... degetele mele picteaza vise multicolore pe peretii camerei... iar buzele mele sorb cu nesat din cupa destinului...

Tin un toast: pentru anii ce s-au scurs, pentru momentul ce ma face sa vibrez... pentru superbele bucati de efemer ce ma asteapta sa le traiesc!

EXACT!Aceasta este implinirea... TRAIM!

29 decembrie 2009

Ceartă cu mâine


Astăzi mă enervează ziua de mâine.

De ce?

Pentru că visele mele se întind până dincolo de ea...
Pentru că toate gândurile mele au strâns iluzii în ceasuri neîmplinite...
Pentru că noi pâna mâine suntem mai străini cu încă o zi...
Pentru că pare atât de indepărtată clipa ce vine, fără promisiuni de iubire...
Pentru că mă pierd în îmbrățisări false și în amintiri de ieri...

În același timp, îl iubesc pe mâine... pentru că-mi este străin și totuși știu că mă așteaptă cu pasiuni nestinse... pentru că este mai aproape de tine, decât azi... pentru că zborul meu mă poartă cu speranța spre un nicăieri plin de dorințe... pentru că știu că mâine va fi întotdeauna azi...

Pentru că eu sunt atunci... pentru că tu ești acum... pentru că NOI suntem deja acolo.

28 decembrie 2009

Ploaie in luna lui decembrie

Cand eram mica ma temeam de ploaie... ma speriau stropii grabiti ce se izbeau violent de asfalt si nu intelegeam de ce e trist cerul... cine l-a facut sa planga...

Acum am inceput sa o iubesc.

Ii ascult muzica si visele mele incep sa danseze pe strazi pustii, desenand cu pasii lor cercuri de lumina stinse sub picaturi reci.

Acum ii urmaresc cu degetele urmele lacrimilor pe geamul meu si ii simt regretele atator clipe pierdute in pustiu.

Uneori e furioasa si toarna peste pamant fulgere oarbe si tunete surde... rafale de vant ascutit si nori grei de amintiri dureroase.

Alteori e blanda, cu stropi timizi si raze de soare incurcate in ea... atunci imi arde sufletul cu dorinte, iar atingerea ei imi patrunde intreaga fiinta...si suntem una si aceeasi... un amestec de pasiune si furie in parul meu castaniu... frig si umezeala pe buze tremurande... siroaie salbatice pe trup cald...chipul meu pe oglinda fiecarei picaturi...

22 decembrie 2009

Rețeta zilei

Se amestecă într-un vas mediu 2 inimi și 3 ceșcuțe de nisip ud. Apoi se toarnă praf de mister si se lasă să crească.

Într-un alt vas se amestecă o nebunie de valuri și o ploaie de săruturi până se formează un aluat de îmbrățișări.

Se adaugă pasiune cu esență de scorțișoara și praf de stele pierdute în noapte. Se completează cu amestecul din vasul mediu și se presară deasupra iubire proaspătă.

Într-o tavă aleasă cu grijă de dinainte, se amestecă sufletul meu c
u al tău până când totul devine o cremă foarte dulce... se mai adaugă un pahar de nopți speciale, dacă nu devine compoziția destul de cremoasă.

Se aranjează visele nespuse pe marginea tăvii și se toarnăv amestecul din vas peste ele, până când acestea vor fi acoperite complet.

Se pune tava în cuptorul încins timp de... preferabil cât mai mult!

Se servește întotdeauna cu armonie!
Poftă bună!

14 decembrie 2009

Desăvârșește-mă!

Gândește-te la mine ca la un joc... un joc de culori în suflet de copil. Inchipuie-ți un vis și o dorință în pustiul dimineții. Ascultă îngânarea luminii cu intunericul și îmi vei recunoaște glasul.

Privește-mă ca pe un țărm... un țărm ce-și unduiește nisipurile în mare. Simte-mă în îmbrățișarea timpului și a spațiului.

Urmărește-mi zborul infinitului pe aripi de limită.

Atinge razele grăbite de soare și stinge dintr-o singură suflare focul creației.

Desăvârșește-mă!

12 decembrie 2009

Ninge...

Prima ninsoare...

Imi place sa visez.

Imi plac noptile in care scutur nori si pictez cu visele mele stelele.

Imi place sa oglindesc luna in cioburi de ganduri si sa ma joc cu reflexul cuvintelor pe peretii goi ai mintii mele.

Imi place cand visele mele imi umplu camera rece a sufletului si aprind dorinta in inima.

Visez pe aripi de ingeri proscrisi si las urma de zbor de fluturi albastrii.

Imi place ca dimineata razele soarelui imi saruta visul si ma trezesc in atata lumina... iar astazi mi-am vazut jocul sufletului in fulgi rataciti, gonind haotic pentru a-mi cuprinde suprafata...

11 decembrie 2009

Datoria

Îmi ești dator!

Cu ce?

Cu atât de multe încât îmi este teamă să mă apuc să le înșir... dar, de dragul meu, voi încerca.

Îmi ești dator cu raze de soare pe care ar fi trebuit să mi le prinzi în păr, în fiecare dimineață.

Îmi ești dator cu o cafea tare pe care ar fi trebuit să mi-o servești cu un praf de scorțișoară, în zilele în care (mi-)ai lipsit.

Îmi ești dator cu zborul viselor noastre, într-o noapte  în care număram stelele.

Îmi ești dator cu un trandafir alb lăsat pe pat, pentru toate dățile în care n-ai adormit cu mine în gând.

Îmi ești dator cu un sărut apăsat, ce trebuia să îmi rămână imprimat pe inima.

Îmi ești dator cu îmbrățisări târzii care trebuiau să îmi cuprindă sufletul.

Îmi esti dator cu tine.

Îmi esti dator vândut!

Și cred că o viață nu îți va ajunge pentru a-mi plăti atâtea... așadar, am decis să rămân cu tine și în cele ce vor urma!

10 decembrie 2009

Despre DOR


Aș vrea să îți spun că mi-e dor... dar iar îmi este dor?

M-am saturat de atâta dor și - să-ți spun sincer- nici nu cred că este real. Cred că este doar o făcătura ieftină, pe care o țin la îndemână pentru clipele mele de plictiseală sufletească.

Da, da mai am și dintr-astea. Apar, în general, înaintea somnului și se sting în culoarea visului.

Și știu că sunt nebună pentru că visez colorat... dar mă bucur. Ori, mai bine spus, mă simt ușurată, pentru că eu mă cre
deam bezmetică atunci când vedeam lumea în alb și negru.

Dar parcă vorbeam despre dor... cum am ajuns la vise, culori și nebunie?

Of, și doar mi-am promis că mă las de sărit și mă apuc de ocolit...

09 decembrie 2009

Cum vreau eu...

Astăzi nu-ți dăruiesc nimic.
Nici nu vreau și, sinceră să fiu, nici nu am ce...

Astăzi îți voi lua gândurile și le voi broda pe o pânză nouă de uitare, pe care o voi așterne peste durerea ta.

Astăzi îți voi fura amintirile și le voi topi în sentimente fără de tristețe, pe care ți le voi picura în cafea.

Tot astăzi îți voi împrumuta visele colorate, le voi amesteca în dorințele mele și îți voi picta cu degetele mele pereții sufletului.

Și, cred că, îmi voi face curaj să alung cu raze de speranță și fantasmele trecutului tău.

Ah, să nu uit! Îți voi dărâma munții și dealurile înalte în care te refugiezi atunci când orgoliul te împinge să vrei șă te ascunzi de mine; dar stai liniștit pentru că nu-ți secătuiesc marea de pasiune și nici râurile de tentații.

Și da, te vei împotrivi... dar crezi că îmi pasă?

Știi foarte bine că întotdeauna e ca mine!

08 decembrie 2009

Lectia mea de muzica

E un sunet ce-mi acopera auzul ratiunii atunci cand gandurile nu-mi dau pace.

E ca un clinchet de clopotei ce se sparge in valurile marii si apoi ramane impregnat in nisipul suprafetei mele.As putea indrazni sa spun ca e un cantec, dar uneori imi pare o adevarata simfonie.

Sunt clapele unui pian neacordat pe care degetele mele il mangaie. Apoi par corzile unei chitari ce ard in focul amintirilor. Sau cred ca as putea sa-;aseman cu glasul sirenelor ce-mi spulbera gandirea de stancile simtirii.

E melodia sufletului meu cantata in duet cu o inima nesigura. Si stiu ca ii lipseste ceva... o vioara... o vioara tinuta pe un umar puternic.... la care sa cante un arcus ferm, ghidat de un brat pasionat care sa nu piarda ori sa schimbe ritmul... ci sa-l armonizeze... sa-l completeze...

04 decembrie 2009

Unde mi-am ratacit gandurile?

N-am nicio farama de inspiratie, nicio urma de zbor de fluture care sa-mi schiteze cuvinte si nicio amintire care sa trezeasca in mine dorinta de a scrie.

Ce s-a intamplat cu mine?

Unde mi-am ratacit gandurile?

03 decembrie 2009

Un secret

Pot să-ți spun un secret?

Astăzi mi s-au frânt aripile în vis, mi s-au ofilit petalele gândurilor nerostite și culorile sufletului s-au împrăștiat în zare.

Și, tot astăzi, a apus ultima mea rază de speranță... în nori negri de lacrimi am plouat peste fantomele iubirii din trecut. Mi-au fost smulse ațele care mă ghidau și am fost aruncată pe o plajă pustie de viață.

Am renăscut, ori poate am murit de tot. Nici măcar eu nu mai știu.

Cunosc doar atât: mi-a fost lăsată inima.

Goală, singură și neîntinată te așteaptă pe tine, ca o pagină de jurnal, sp iei călimara răbdării și cu multă meticulozitate să te apuci să mă scrii...

02 decembrie 2009

Nuditate...

Am ramas fara idei, fara ganduri, fara cuvinte si fara suflet.

Cred ca le-am pierdut in miez de noapte, cand rataceam intre doua vise. Acum le caut printre frunze uscate, pe drumuri triste.

E soare, dar imi este atat de frig. Nicio haina nu ma poate imbraca la fel cum o faceau ideile mele cusute cu fir de viata. Nicio bluza nu-mi incalzeste pieptul precum gandurile mele impletite cu dorinta. Nicio esarfa nu-mi cuprinde gatul asa cum doar cuvintele mele nespuse o puteau face.

Nicio raza de soare nu ma mai atinge daca mi-am pierdut sufletul in noapte...

Si daca toate acestea le-am pierdut in miez de noapte, pe tine unde te-am pierdut?

01 decembrie 2009

O clipa a orei...

As vrea sa-ti daruiesc o clipa a orei din care sunt facuta, dar mi-e frica sa nu o risipesti.

As vrea sa-ti daruiesc bucata de efemer din care m-am nascut, dar ma tem ca o vei pierde.

As vrea sa-ti daruiesc coltul meu de suflet in care iubesc, dar ma tem ca va fi prea ascutit si te vei rani in el.

As vrea sa-ti daruiesc aripi din visele mele, dar mi-e teama ca zborul lor va fi prea rapid pentru tine si le vei pierde.

As vrea sa-ti daruiesc atatea lucruri din mine, dar frica de a ma rataci in tine ma opreste.

Asa ca-ti daruiesc cuvinte, pe care incerc sa le impachetez in hartie de suflet cu funda de iubire.

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...