19 iunie 2009

Si acum?... Inainte...

Tremur... suspin... nici nu mai stiu daca ceea ce bate in pieptul meu este o inima, ori un simplu reflex. Mai am inima? Mai am vene si artere, ori m-am transformat intr-un robot social proiectat sa functioneze dupa reguli stricte?
Nu pot sa inteleg de ce am atatea ganduri, atatea regrete, atatea vise... unde incap? Ma simt pierduta si regasita in acelasi timp. Cum pot sa explic nebunia mea? Vreau sa zbor, dar parca as vrea sa plutesc pe apa, ori mai bine sa alerg de nebuna pe plaja...
Vreau atat de multe lucruri, dar parca mai bine nu as vrea nimic. Vreau sa pot. Vreau sa vreau. Vreau sa visez. Vreau sa urc. Vreau sa cobor. Vreau. Vreau si iar vreau. Si iar ma enervez pe mine pentru ca ma opresc la „vrut”si nu trec la fapte.
Si daca nu e bine ceea ce vreau? Si daca de fapt nu asta vreau?
Hei, Timp, unde fugi? Stai putin sa vorbim! Cred ca amandoi avem sa ne dam cate o explicatie.
-De ce?
-Nu ma intreba pe mine, cand tu insati esti raspunsul.
-Cum?
-Asta ai aflat de mult.
-Incotro te indrepti?
-Incotro vrei tu sa zbori, sa plutesti ori sa alergi.
-Dar eu nu vreau sa zbor, sa plutesc ori sa alerg.
-Esti sigura? Mai gandeste-te o data.
-Cui ma lasi?
-Intotdeauna tie.
-Voi reusi?
-In masura in care crezi in tine.
-Unde ai fost cand am avut mai mare nevoie de tine?
-Te-am purtat pe bratele mele.
-De ce m-ai lasat sa plang si sa sufar?
-Pentru a deveni ceea ce esti azi.
-De ce nu mi-ai oferit mai multe zambete si bucrii?
-Pentru a putea sa apreciez cu adevarat atunci cand ai parte de ele.
-Sunt ceea ce ti-ai dorit?
-Esti ceea ce ti-ai dorit?
-De ce stai de vorba cu mine?
-De ce imi pui atatea intrebari?
-Si acum, spre ce ne indreptam?
-Inchide ochii, daca ai curaj, si vei afla.
-De ce ar trebui sa am incredere in tine?
-Ai vreo alternativa mai buna?
-Ce mi-ai pregatit?
-Exact ce mi-ai cerut.
-Nu imi mai aduc aminte.
-Atunci de ce ma mai intrebi?
-Si EL?
-Care EL?
-Stii tu!
-Nu mai bine decat tine.
-In loc sa ma lamuresti, mai tare ma zapacesti.
-Eu? Te rog frumos sa nu dai vina pe mine pentru actiunile tale.
-Vei mai fii aici?
-Ce te face sa crezi ca am plecat vreodata?
-Imi vei mai raspunde la intrebari?
-Intotdeauna retorice.
-Sunt obosita.
-Esti odihnita.
-De unde stii?
-Din aceleasi surse pe care le folosesti si tu.
-Te grabesti?
-Niciodata mai tare ca tine.
-Si eu?
-Mereu aceeasi, intotdeauna altfel.
-Crezi?
-Vad.
-Ce te faci daca intr-o zi eu ma voi ascunde de tine?
-Hm, nu o faci deja?
-Daca intr-o zi eu voi lua controlul asupra ta?
-Niciodata nu ai fost sub controlul meu.
-Si acum?
-Inainte...

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...