22 septembrie 2008

Enfp- sau cum ma plictiseam eu la 1 noaptea si imi faceam teste de personalitate

ENFP - "Journalist". Uncanny sense of the motivations of others. Life is an exciting drama. 8.1% of total population.
Free Jung Personality Test (similar to Myers-Briggs/MBTI)


Qualitative analysis of your type formula

You are:
very expressed extravert

moderately expressed intuitive personality

distinctively expressed feeling personality

moderately expressed perceiving personality

Idealist Portrait of the Champion (ENFP)
Like the other Idealists, Champions are rather rare, say two or three percent of the population, but even more than the others they consider intense emotional experiences as being vital to a full life. Champions have a wide range and variety of emotions, and a great passion for novelty. They see life as an exciting drama, pregnant with possibilities for both good and evil, and they want to experience all the meaningful events and fascinating people in the world. The most outgoing of the Idealists, Champions often can't wait to tell others of their extraordinary experiences. Champions can be tireless in talking with others, like fountains that bubble and splash, spilling over their own words to get it all out. And usually this is not simple storytelling; Champions often speak (or write) in the hope of revealing some truth about human experience, or of motivating others with their powerful convictions. Their strong drive to speak out on issues and events, along with their boundless enthusiasm and natural talent with language, makes them the most vivacious and inspiring of all the types.

Fiercely individualistic, Champions strive toward a kind of personal authenticity, and this intention always to be themselves is usually quite attractive to others. At the same time, Champions have outstanding intuitive powers and can tell what is going on inside of others, reading hidden emotions and giving special significance to words or actions. In fact, Champions are constantly scanning the social environment, and no intriguing character or silent motive is likely to escape their attention. Far more than the other Idealists, Champions are keen and probing observers of the people around them, and are capable of intense concentration on another individual. Their attention is rarely passive or casual. On the contrary, Champions tend to be extra sensitive and alert, always ready for emergencies, always on the lookout for what's possible.

Champions are good with people and usually have a wide range of personal relationships. They are warm and full of energy with their friends. They are likable and at ease with colleagues, and handle their employees or students with great skill. They are good in public and on the telephone, and are so spontaneous and dramatic that others love to be in their company. Champions are positive, exuberant people, and often their confidence in the goodness of life and of human nature makes good things happen.

Joan Baez, Phil Donahue, Paul Robeson, Bill Moyer, Elizibeth Cady Stanton, Joeseph Campbell, Edith Wharton, Sargent Shriver, Charles Dickens, and Upton Sinclair are examples of Idealist Champions

Career :
Journalist/Reporter
Psychology
Counseling
Fitness & Nutrition
Recreation Specialist
Social Work
Education
Art
Musician
Acting and Performances
Literature/Writer
Film Producer
Management
Public Relations Specialist
Marketing
Fashion Merchandising

Extraverted iNtuitive Feeling Perceiving
by Marina Margaret Heiss
Profile: ENFP
Revision: 3.0
Date of Revision: 25 Feb 2005


--------------------------------------------------------------------------------

[The following comes partially from the archetype, but mostly from my own dealings with ENFPs.]

General: ENFPs are both "idea"-people and "people"-people, who see everyone and everything as part of an often bizarre cosmic whole. They want to both help (at least, their own definition of "help") and be liked and admired by other people, on bo th an individual and a humanitarian level. They are interested in new ideas on principle, but ultimately discard most of them for one reason or another.

Social/Personal Relationships: ENFPs have a great deal of zany charm, which can ingratiate them to the more stodgy types in spite of their unconventionality. They are outgoing, fun, and genuinely like people. As SOs/mates they are warm, affectionate (l ots of PDA), and disconcertingly spontaneous. However, attention span in relationships can be short; ENFPs are easily intrigued and distracted by new friends and acquaintances, forgetting about the older ones for long stretches at a time. Less mature ENFPs may need to feel they are the center of attention all the time, to reassure them that everyone thinks they're a wonderful and fascinating person.

ENFPs often have strong, if unconvential, convictions on various issues related to their Cosmic View. They usually try to use their social skills and contacts to persuade people gently of the rightness of these views; his sometimes results in their negle cting their nearest and dearest while flitting around trying to save the world.
Work Environment: ENFPs are pleasant, easygoing, and usually fun to work with. They come up with great ideas, and are a major asset in brainstorming sessions. Followthrough tends to be a problem, however; they tend to get bored quickly, especially if a newer, more interesting project comes along. They also tend to be procrastinators, both about meeting hard deadlines and about performing any small, uninteresting tasks that they've been assigned. ENFPs are at their most useful when working in a group w ith a J or two to take up the slack.

ENFPs hate bureaucracy, both in principle and in practice; they will always make a point of launching one of their crusades against some aspect of it.

21 septembrie 2008

Vacanta mult promisa. Prima parte




Gata vacanta, bun venit clasa a XII-a! Brr!

Ma gandesc cu nostalgie ca acum o luna eram agitata si entuziasmata ca urma sa plec prima data intr-o tara straina. Nu am avut somn, bagajul nu stiam cat de mic sa il fac, pentru a nu avea probleme la aeroport cand urma sa ma intorc, mi se parea ca timpul trece ba prea greu, ba prea repede, mi-era frica sa nu pierd microbuzul etc.
Vine si mult asteptata data de 22 august. Ma trezesc la ora 3 dimineata, desi la 4 si jumatatea aveam microbuzul spre Bucuresti. O agit si pe mama careia i-am stricat orice bruma de somn. Ma gandeam ca poate nu vine microbuzul in statie, poate am inteles eu gresit ora, poate se leaga cineva de mine cand ma vede singura de nebuna pe strada la ora aceea. Norocul meu era ca mai aveam parteneri de drum la fel de matinali.

Ajung in Bucuresti in jurul orei 9, ma intalnesc cu tata si fac transferul dintr-o masina intr-alta. Stiam deja itinerariul: o noaptea o dormim in tara, doua in afara, in jur de 500 de km de mers zilnic cu masina. Zis si facut! Pe centura Ploiestiului, ramanem fara baterie la masina. Afara o caldura insuportabila, sute de masini pe distante de km, niciun service auto. Frumos, ce sa zic! Ma gandeam ca am inceput bine vacanta, nu stiam daca sa plang sau sa rad. Reusim sa gasim o solutie si ne continuam drumul. Cu harta in brate, drumuri romanesti, ajungem pe la 9 seara la o pensiune din apropiere de Resita. Munte, aer curat, conditii bune, oboseala mare, cam asa se incheia prima zi de calatorie.

Dimineata la ora 6 era trezirea, la 7 micul dejun si apoi sus in masina, ca trebuia sa ajungem la vama cu Serbia. Nu va pot povesti ce senzatie am avut cand eram constienta ca nu mai sunt in Romania, ca eu chiar ma indrept spre Italia. Stabilisem cu tata ca in acea zi vom innopta la Zagreb, in Croatia. Zis si facut, doar ca pana acolo erau cateva sute bune de km si era pacat sa trec prin Belgrad fara sa fac o scurta vizita. Am ajuns in piata centrala, am vizitat cetatea Belgrad, am facut poze la capacele de canalizare care erau din bronz si pe care era gravata cetatea Belgrad(se vede ca nu apucasera romanii nostri sa le fure), am mancat o inghetata delicioasa si ne-am continuat drumul.

Pe la 5 dupa-amiaza am ajuns in Zagreb, incepuse ploaia, dar spre norocul meu cat am vizitat eu orasul s-a oprit. Frig, dar totusi cald. Strazi de o curatenie ireprosabila, parcari subterane spatioase, trafic ordonat, orasul vechi separat de cel industrial, nu vedeai imbinarea aceea caraghioasa dintre nou si vechi, specifica Romaniei. A doua zi, am avut si prima mea surpriza, am auzit vorbindu-se romaneste, dupa ce cu o seara inainte ii povesteam tatalui meu ca nu am vazut in cartea de impresii a hotelului, niciun roman semnandu-se. Ploua si azi, de ce sa nu recunosc imi cam stricase buna dispozitie vremea, pana cand am vazut cat de frumos se puteau vedea norii in spatele muntelui. Cand am trecut granita cu Slovenia simteam ca nu mai sunt nicaieri, ci pur si simplu suspendata intre cer si pamant. Superba tara, fara a avea nimic in afara de munte, iti da impresia ca are tot si mult peste. Case specific zonelor de munte, sate rasfirate avand biserici impunatoare. Culori armonioase cu care sunt varuite si vopsite, un peisaj desprins din carti. Nu pot sa imi exprim acum in cuvinte cat de mult m-a marcat aceasta tara atat de mica si atat de saraca din punct de vedere al formelor de relief, dar care isi valorifica la maximum potentialul turistic. M-a facut sa ma intreb ce ne lipseste noua sa nu fim la fel, in conditiile in care nu ducem lipsa decat de oameni creativi si dornici sa ne faca sa nu mai fim la coada Europei. Imi pare rau ca trebuie sa afirm acest lucru, dar sunt convinsa ca daca pe teritoriul Romaniei ar fi fost nemti, francezi, italieni si nu romani, am fi fost unul dintre cele mai frumoase state ale lumii.
Am deviat de la subiect, sa continui. Urmatoare oprire era Florenta. Am vazut si am simtit pe pielea mea ce inseamna sa mergi dinspre estul Europei, spre vest. Diferenta de peisaj, de drumuri, de soferi (nu credeam ca in lumea aceasta exista civilizatie la volan, dar m-am inselat), de clima. Era imposibil sa nu iti dai seama ca te apropii de Mediterana, umiditatea si temperatura, vegetatia si solul erau clar diferite de ceea ce vazusei pana acolo.

Am obosit si am spus cam multe pentru o singura zi. Continuarea maine. Sper!
Bonus: o poza din Belgrad si una din Zagreb. Enjoy






18 septembrie 2008

Si Dumnezeu a creat femeia...


Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus:
"De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?"

Iar Dumnezeu a raspuns:
"Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea? Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua maini."

Ingerul a fost uimit de cerinte:
"Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul."

"Ba n-o sa astept", a protestat Dumnezeu. "Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima. Deja, se poate vindeca singura cand este bolnava si, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi."

Ingerul s-a apropiat si a atins femeia.
"Dar, Doamne, ai facut-o atat de moale."
"Da, este moale", a incuviintat Dumnezeu, "dar am facut-o si puternica. Nici n-ai idee cate poate suporta sau indeplini."

"O sa poata gandi?" a mai intrebat ingerul. Si Dumnezeu a raspuns:
"Nu numai ca va putea gandi, ci chiar sa gaseasca solutii si sa negocieze."

Atunci, ingerul a observat ceva si, apropiindu-se, a atins obrazul femeii.
"Oops, se pare ca din modelul asta se prelinge ceva. Ti-am spus eu ca incerci sa pui prea multe in el."

"Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima", l-a corectat Dumnezeu.
"Pentru ce e lacrima?" intreba ingerul.
"Lacrima este modul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, iubirea, singuratatea, deznadejdea si mandria."

Ingerul a ramas impresionat.
"Doamne, esti un geniu, te-ai gandit la toate! Femeia este cu adevarat uimitoare."

Si asa si este! Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati. Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria. Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase. Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna. Traiesc in lipsuri pentru ca familia lor sa poata avea cele necesare. Merg la doctor cu o prietena speriata. Iubesc neconditionat. Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii.Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta.
Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si totusi, sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere.

Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.

Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile. Ar conduce masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine.

Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin moral prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si
totul de oferit.

SI, TOTUSI, DACA AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CA UITA CAT DE MULT VALOREAZA.

Nu sunt feminista, ci pur si simplu uneori mai simti nevoia sa citesti si ceva care sa te faca sa zambesti... Aceste randuri mi-au fost trimise de catre un barbat. Ii multumesc, mi-a inseninat ziua!

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...