15 mai 2008

Fitza noastra cea de toate zilele!

De cand au devenit “fitele” un “must have”? Din cate stiam eu, pe vremea mea, a fi “fitzos/oasa” era un exemplu de asa NU. Acum, in generatia pokemon, daca nu ai “fitze” nu existi. Esti un nimeni, un zero barat, plebea societatii, celula canceroasa a umanitatii.
Socul cel mare a fost cand am realizat ca unele persoane se bucura enorm cand sunt catalogate a fi figurante. Pe mine de exemplu ma deranjeaza ca atunci cand ma vede un om prima data pe strada are impresia ca as fi vre-o posesoare de “fitze”, dar ma bucura enorm sa aud dupa aceea ce nu sunt deloc cum par initial. Ei bun, mi-a fost dat sa aud si versiunea cu “eu ma bucur ca ceilalti ma considera fitzoasa”. Hai nu zau?! Maine-poimaine o sa aud si varianta “eu ma bucur cand lumea ma considera materialista/ pitipoanca/ proasta etc”, si uite asa societatea noastra scapa de prejudecati si evolueaza. Yupiiiii!
Primul oras care a distrus mitul “fitzelor”, cred ca este Mangalia. Ba mai mult, 90% din populatie a fost infectata cu acest virus si vindecata complet de orice urma de modestie (inlocuita de “fitza self-confidence”; ok, autostima este buna, dar nu in cantitati industriale si nu utilizand expresii de genul “sunt bazata si stilata, de zdrente invidiata”; nu mai continui ca abia ce am mancat), simt estetic (inlocuit de “fitza fashion”; brand-uri uriase pe obiectele vestimentare si/sau accesorii, unghii false kilometrice, lentile de contact ce te fac sa arati ca E.T), inteligenta (inlocuita de… scuze inteligenta nu poate fi inlocuita, te nasti cu ea, ceea ce la ei nu a fost cazul).
Bun, am creat universul mistic perfect al acestei categorii “fitzoterestre”, am creat si populatia si i-am dat drumul sa se plimbe libera in “raiul superficialului”. Umblau ei nestingheriti si veseli in cretinismul lor perfect, pana cand sarpele xeroxului si-a facut aparitia. Taratoarea i-a facut sa guste din “fructul interzis” (maneaua) si astfel sa afle secretele vietii. Aici, surpriza, nu au mai apucat sa fie izgoniti din eden, deoarece erau prea multi, prea prosti si forta inteligenta care veghea asupra lor (vezi, asta iti trebuie cand te joci cu idiotii, mai faci si accidente genetice) a preferat sa plece ea prima. Au ramas fitzoterestrii si aia creati inaintea lor, “razboinicii luminii”(care saracii se cam lupta cu morile de vant) , insa nu prea au tangente intre ei. Bun, acum trebuia sa se descurce singuri, sa gaseasca modul de a fi “ai mai jmekeri dintre cartoane”. Asa ca au umplut orasul de masini la mana a nspea. Frustrarile din copilarie se vad in marca masinii, care cu cat este mai de “fitza” cu atat este lasata sa se depuna jegul mai mult pe ea.
In oraselul minunat aveam multe magazine, dar care aveau un mare defect: nu aveau lucruri “de firma”. Asa ca s-a inceput migrarea periodica la Constanta si incet, incet in toate colturile tarii si ale lumii. Cativa au incercat sa deschida magazine de genul si in oras, dar nu prea le-a iesit, pentru ca daca vrei sa fii “al mai tare” nu ai voie sa iti cumperi ceva din Mangalia. Cum recunosti insa magazinele de “fitzoterestrii”? Au denumiri pompoase, haine in culori ce zgarie retina oricui si sunt plasate in centrul orasului. La capitolul acesta, avem insa si un exces de zel. Unul dintre magazinele ce se inscriu in descrierea de mai sus, satul de denumirea anterioara (nu zic numele ca fac reclama gratuita unui brand de haine) si-a schimbat modificarea in… pam pam pam… tine-ti-va respiratia… pam pam pam… “FITZE”!
Si as putea sa o tin langa cu exemple si sa dezvolt subiectul la nesfarsit, dar mi-e ca distrug prea multi neuroni aiurea. Plus ca le dau unora si mai multa apa la moara sa se creada importanti.
In incheiere, imnul “FITZOTERESTRILOR”: “Cine are fitze are sahilalalala, cine n-are… ce fraier, vere!”

11 mai 2008

Catre nimeni...


Ieri as fi vrut sa iti zic atat de multe, iar azi nu mai am cui!

Ieri as fi vrut sa te tin strans in brate, dar azi nu mai am pe cine!

Ieri nu am avut curaj sa te privesc in ochi,a zi am curaj dar nu iti mai pot intalni privirea!

Ieri am adunat atatea ganduri si sentimente dorind sa te iubesc, azi e prea tarziu caci tu nu mai esti!

Mi-ar fi placut atat de mult sa iti mai sarut pleoapele grele, sa iti mai tin in palma mea mana, sa te mai vad zambind si poate sa iti spun, in sfarsit, tot ceea ce simt.

Ieri as fi plecat capul rusinata de sentimentele mele, astazi as fi infruntat pe oricine si orice pentru NOI, dar am ramas doar EU.

Ieri ma luai in brate si eu te respingeam, astazi te-as tine strans langa mine, dar nu mai esti.

Ieri imi zambeai, astazi eu zambesc unei amintiri.

Ieri nu ai fi lasat nicio lacrima sa imi spele obrajii, astazi plang in tacere, nu mai are cine sa aiba grija de mine.

Ieri ma protejai de toti si de toate, astazi sunt singura si fragila, m-ai lasat a nimanui.

Acum, tot ce mi-as dori de la viata ar fi sa te mai am langa mine si sa nu imi mai fie frica.
Insa, e prea tarziu…

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...