26 februarie 2008

Sinonimie partiala


Acum cateva minute am citit intr-o revista mondena un articol in care era disputata diferenta dintre „dragoste” si „iubire”: de ce in limba romana exista doi termeni, iar in engleza doar unul singur, pentru a defini senzatia.

Ma gandeam ca noi nu suntem singurii care avem dubla personalitate in aceasta arie sentimentala. Daca la noi exista „te iubesc” si „te ador” , in spaniola exista „te quiero” si "te amo", in italiana „ti volio bene” si „ti amo”, iar in portugheza din pacate nu cunosc exact cum se scrie, dar stiu ca una dintre forme se defineste ca „simt o pasiune pentru tine” si cealalta este tot „te amo”. Toate expresiile de mai sus se folosesc intre persoanele indragostite, fiind traduse cu acelasi inteles. Dar oare exprima si aceeasi intensitate?

„Te quiero” inseamna, tradus mot a mot, „te doresc”, diferit de „te amo”, care - din structura lingvistica- ne dam seama ca se refera la dragoste (amor). La fel este si in cazul celorlalte exemple oferit mai sus. Cu toate acestea, englezii folosesc doar binecunoscutul „I love you”.

Toata lumea vorbitoare de limba romana (sau mai corect zis, majoritatea) este de acord cu faptul ca exista o diferenta intre „iubire” si „dragoste” - prima avand, de cele mai multe ori, conotatiile unei pasiuni, dorinte, entuziasm si afectiune ce apare la inceput intre doi oameni si care, pe parcurs, tinde sa devina dragoste, sau ramane la stadiul primar. Este mai corect sa zicem ca am avut multe iubiri in viata noastra si o singura dragoste. De fapt, nici nu se foloseste pluralul pentru cuvantul „dragoste”.

Dragostea se vrea a fi implinirea totala a omului. Scopul si misiunea pe care le-au atins in timpul vietii, adevarata misiunea pentru care s-au nascut si pentru care traiesc. Nirvana atinsa pe pamant. Daca stau bine si ma gandesc, acum vreo 3 ani cand am citit Platon, „Banchetul (sau despre dragoste)" se vorbea si acolo despre doi Erosi: cel ceresc si cel vulgar. Ideea de sentiment dual exista inca din Antichitate nu a fost inventat de catre societatea moderna, care si-a pierdut mult din valorile sentimentale de alta data.

Suna frumos, dar in acelasi timp suna si extrem de pragmatic. Erosul vulgar se refera la iubirea care se implineste prin atractie fizica si sexuala, in timp ce Erosul ceresc nu trebuie neaparat sa le implice pe acestea doua, ci este suficienta unirea sentimentala, este suficienta intalnirea celor doua suflete pereche si formarea prin spirit a Androginului.

Poate ca la prima citire lucrul acesta da speranta si suna optimist, crezand ca asta inseamna ca undeva, acolo exista acel CINEVA destinat noua si ca ceea ce credem noi ca este dragoste poate fi doar o forma de iubire. Dar, stau acum si ma intreb, oare asta nu ne face si mai nefericiti, gandindu-ne ca poate astfel confundam de prea multe ori cele doua situatii si traim o minciuna, in loc de un mare adevar?

Incurcate sunt caile vietii, iar drumul lin nu inseamna intotdeauna drumul bun. Noi insine suntem un mix de linii drepte si frante ce cautam continuu completarea noastra geometrica. Tot ce ne ramane de facut este sa gasim formula adecvata de calcul a unghiului nostru sentimental, astfel incat sa ne dea rezultatul perfect.

Ne ramane si aceasta grea misiunea de a deosebi, de a putea face diferenta intre „iubire” si „dragoste, care desi sunt notiuni distincte nu pot exista una fara cealalta... asta, insa, nu inseamna ca toti le putem avea pe amandoua deodata. Dragostea care sa cuprinda in esenta sa si iubirea nu are cum sa se sfarseasca vreodata si nu are cum sa se desprinda vreodata de fiinta fata de care este nutrita. Poate asa se si explica de ce oameni cu adevarat indragostiti isi inseala partenerul/a, apare Erosul vulgar, care e doar de moment si nu il poate inlocui pe cel ceresc, dar care din pacate uneori este mai puternic.

Succes, dragii si drigele mele, sa ii nimeriti 2 in 1 si sa aveti parte de intregirea absoluta.

21 februarie 2008

„Calitati” moderne!

In zilele noastre se promoveaza pana la extrem: rautatea, egoismul, imoralitatea si nesimtirea. Acestea deja nu mai fac parte din categoria defecte ci sunt un „must have” al omului modern.
Azi, rautatea este o virtute, egoismul un atu, imoralitatea si nesimtirea cele mai de pret calitati. Altfel nu iesi in evidenta, altfel nu iti poti atinge scopurile, altfel nu gasesti cheia succesului.
Repet asta se promoveaza nu asta gandesc!
Orice doresti sa obtii, ai de urmat o calea simpla, anume cea gresita. Editoriale intregi promoveaza ideea de „scorpie”, conceptul de „fetele bune ajung in Rai, iar fetele rele ajung unde vor”, evidentiaza persoane cat mai suspecte din punct de vedere etic. Lipsa de scrupule este vazuta ca o maniera de a trai. Corpul frumos si mintea lipsa sunt etaloane de perfectiune.
Daca esti bun, esti luat de prost. Daca etalezi calitati intelectuale, esti considerat/a plictisitor/e. Daca nu faci jocurile societatii, dominata de ipocrizie, esti un inadaptat social. Mai pe scurt: ori esti ca marea masa, ori poti sa pleci linistit acasa.
Ceea ce ma amuza cel mai tare, este, insa, stupiditatea „bobocilor”, a tinerilor care in loc sa ia exemplu de la cei care SUNT ASA DA, iau exemplu de la cei ce intra in categoria ASA NU. Atat de propagata este vulgaritatea si lipsa integritatii personale, incat au ajuns minus cu minus sa dea cel mai mare plus.
Totusi de unde deriva incapacitatea aceasta de a judeca limpede, de a face distinctia corect intre BINE si RAU?
Drumul spre iad este pavat cu intentii bune... drumul spre rai sa fie, insa, pavat cu intentii rele?
Unde a disparut binele, voluntariatul, bucuria reala pt binele altuia, dorinta nesfarsita de a avansa intelectual, ambitia de a fi cel mai bun pe o cale dreapta? A disparut pana si rusinea.
Au fost inlocuite de substituti patogeni care au infectat cea mai mare parte a populatiei. Pericolul consta in faptul ca putini sunt cei imuni, iar riscul de raspandire si de imblonavire la cei, inca, „sanatosi” creste pe zi ce trece.
Traim intr-un frumos si admirabil sistem de indobitocire!

„Au scapat de sub zavoare: lenea, rautatea si trufia. Or sa mearga in lume si-or sa cuprinda minti nestiutoarea prea nevinovate si prea slabe, inca, sa le stea impotriva. Asteptati intelepciunea. Numai ea poate bratul slab sa-l intareasca, ea poate supune patimile cele rele, numai ea poate aduce inimilor bucurii.”(Ombladon ft Raku – Egali din nastere)

20 februarie 2008

„ Dragostea ce poartă-n ea/ moarte-ades si-ades un leac" (L.Blaga)

Dragostea...
Dragostea este acel fenomen inexplicabil ce schimba oameni, destine si o intreaga istorie a omenirii.
Dragostea il orbeste pe cel indragostit, ii slabeste toate simturile si il face incapabil sa perceapa realitatea in esenta ei. Cel indragostit nu are ochi sa vada decat persoana pe care o iubeste; nu are urechi decat sa auda persoana pe care o iubeste; nu are miros decat sa adulmece parfumul persoanei pe care o iubeste; nu are gust decat sa se sature din fiinta persoanei pe care o iubeste si nu are simt tactil decat sa simta persoana pe care o iubeste.
Dragostea ne face sa vedem calitati acolo unde ele nu exista si mascheaza defecte pe care in mod normal nu le-am accepta. Dragostea isi are viata in inima visatorului, in speranta cutezatorului si in curajul temerarului. Dragostea este o iluzie optica ce ne acapareaza total. Este visul din care, daca ai ghinion sa te trezesti, realizezi ca traiesti cel mai cumplit cosmar.
Este pacat ca nu putem sa vedem atunci cand iubim fiinta draga sufletului nostru asa cum este in realitate. Este pacat ca in momentul in care dispare himera iubirii incercam sentimente noi, destructive (ura, dispret, mila etc).
Dragostea adevarata exista in masura in care noi suntem capabili sa o simtim. Ceea ce pentru mine inseamna iubire totala poate pentru altcineva sa insemne prea mult, asa de normal cum poate pentru altcineva sa insemne prea putin.
E un labirint de sentimente si trairi. Avem doua variante ori ne ratacim de tot in el, ori cautam disperati iesirea.
In zilele noastre, dragostea reprezinta un contract ce putem sa-l facem si sa il desfacem cu cea mai mare usurinta, atunci cand iubirea ia chipul casniciei. Dragostea reprezinta sex si o cedare cat mai rapida in bratele primului care reuseste sa insufle ideea de iubire, atunci cand suntem prea tineri sa gandim (ceea ce necesita creier si experienta), dar suficienti de mari incat sa nu ne permitem sa gresim. Dragostea este cel mai invocat motiv atunci cand nu suntem, sau nu am fost in stare de lucruri prea marete, atunci cand punem pe seama ei neatentia, naivitatea si erorile noastre.
Avem nevoie de dragoste in aceeasi masura in care avem nevoie si de Dumnezeu (sau orice alta entitate in care credem). Este izvorul de supravietuire a omenirii. Leganul sperantei si dorinta de a putea dovedi o inteligenta superioara. Atunci cand suntem capabili sa iubim, sa uitam total de fiinta noastra in favoarea unui necunoscut/unei necunoscute nou aparute in viata noastra, putem sa afirmam ca am depasit pragul primitiv. Cand instinctul de autoconservare, mostenit de la prietenele noastre necuvantatoare, este atat de slab incat nu il mai putem percepe ca pe un reflex neconditionat, putem sa zicem ca am triumfat in fata naturii. Fenomenul, insa, este rar.
Trist e ca si dragostea materna ori paterna (singura care e la fel si la om si la animal), incepe sa dispara. Majoritatea animalelor tin la puii lor mai mult decat la ele sau orice membru al grupului de care apartin, se lupta si mor pentru a-si apara mostenitorii. Cei mai multi oameni tin la ei mai mult decat la copii, si chiar daca tin suficient de tare la acestia sacrificiul suprem ar fi facut de prea putini parinti. Sa o percepem tot ca pe o indepartare de regnul animal si ca o evolutie, sau din contra ca o subtila involutie a spiritului?
Dragostea este unul dintre cele mai frumoase sentimente. Este una dintre acele emotii cauzatoare de dezastre. Din cauza ei s-au pornit razboaie, s-au certat frati, prieteni, s-au omorat oameni, s-au produs ilegalitati si cate si mai cate. Este drogul cel mai folosit de societate, acceptat in unanimitate.
De ce?
Pentru ca este singurul drog ce provine din interiorul consumatorului si se manifesta la exterior, ci nu invers.
Devenim dependenti de iubire fara sa vrem. Este suficient sa incercam o singura data pentru a nu ne mai opri toata viata. Treptele sunt variante, la fel ca si consumatorii. Exista tipuri de oameni ca gasesc din prima iubirea care ii satisface pe viata, altii incearca substituti pana gasesc senzatia cea mai tare, iar cei mai multi incercam diferite sortimente pana sa ramanem la unul singur, si adesea ne plictisim de acesta si trecem la urmatorul. Fie suntem consumatori stabili, fie de tranzitie. Multi dam de un gust prea amar al „drogului” si ori ne inchidem si incercam sa scapam de dependenta, ori devenim mai consumatori. Pentru cei care ne inchidem in noi, senzatia se prelungeste, adica o prelungim singuri, si gresim ca nu lasam sa simtim alt „gust” fara sa ne raportam la ce a fost. Pentru cei care devenim mai consumatori, usor, usor se instaleaza o rutina si nu mai suntem capabili sa simtim adevarata intensitate a „drogului”, invatam sa ne multumim cu cea mai proasta calitate. Insa, adevaratii cunoscatori si specialisti in domeniu gasesc intotdeauna o cale de mijloc intre aceste extreme.
Societatea se schimba, oamenii la fel, dar esenta noastra umana va incerca intotdeauna sa isi gaseasca un echilibru in aceasta lume. Daca incercam sa o negam si sa fim impotriva firii si a legii vietii, riscam sa fim distrusi de propria persoana. Daca reusim sa colaboram si sa contribuim la construirea echilibrului, riscam sa descoperim cele mai frumoase sau urate lucruri din lume, dar sa putem afirma cu adevarat ca TRAIM.
Acum depinde de fiecare daca decide sa isi traiasca viata lui, sau pe a altuia in lipsa celei proprii...

08 februarie 2008

A total eclipse of the heart!


Nu doresc nimanui sa ajunga in starea mea actuala, adica: lipsita de sentiment, lipsita de simtire, lipsita de viata este pur si simplu goala, vida chiar, cu o dorinta nesecata de razbunare.
Cum am ajuns asa?
Multumita unui nemernic care mi-a distrus fiinta nou-nascuta in mine, fiinta aceea care credea in dragoste si in oameni. El a ucis un vis, o speranta, o viata. Nu conteaza cum a reusit, rau este insa ca a reusit si ca acum trebuie sa imi duc crucea in spate, cu un minus in pieptul meu, cu o bataie mai putin ca inainte.
Este a doua oara cand ajung asa. Prima data s-a intamplat dupa moartea tatalui meu si reusise cineva sa sparga toata gheata care ma inconjura, dar s-a intamplat abia dupa 3 ani jumatate. De data asta cine stie cat voi mai astepta, cine stie daca voi mai fi la fel de flexibila pentru o astfel de schimbare.
Sa nu mai existe si in altii atata dorinta de razbunare, atata refulare sufleteasca, atata lipsa de entuziasm si o acceptare atat de usoara a realitatii crude.
Sunt, acum, un exemplu viu de ASA NU.
Sunt cea care nu mai crede in dragoste, cea care rade ironic cand aude povesti de iubire, cea care si-a pierdut speranta, acum cateva luni, ca lumea poate fi mai buna. Sunt ceea ce nu mi-am dorit sa mai devin, dar uite ca uneori nu tine numai de noi lucrul acesta.
Am devenit, din nou, asa incetul cu incetul, fara sa imi dau seama. M-am trezit pur si simplu in fata insensibilitatii mele, in fata noului-vechi EU, dar de data asta pare mai grav ca prima data.
Cum e posibil ca acum sa nu ma mai faca sa tremur, sa tresar amintirea trecutului? Cum se poate ca acum cand vine vorba despre EL (care el e secret; prietenele stiu la ce ma refer), despre saruturile lui, atingerile lui sa nu mai simt aceleasi emotii in trupul meu, sa nu ma mai intereseze pur si simplu?
E incredibil. Nu imi vine mie sa cred ca am ajuns in acest stadiu, dar imi dau seama ca e prea tarziu acum. Am pierdut sansa sa ma intorc din drum, am ales o cale pe care acum trebuie sa o urmez.
Am un scop si trebuie sa il ating pentru a-mi aduce echilibrul interior necesar. Din pacate, nu e tocmai cel mai „ortodox” scop , dar e mai puternic decat mine si oricat as incerca sa il reneg si sa renunt la el ceva ma face sa merg inainte. Poate o sa gasesc omul care sa reuseasca sa ma abata de la drumul acesta si ma va salva inainte de a fi prea tarziu pentru mine si sufletul meu.
Daca nu, voi lasa sa mearga lucrurile de la sine, pentru ca de fiecare data cand m-am impotrivit naturii firesti a vietii am pierdut si mi s-a demonstrat ca nu sunt atat de tare cat sa ma interpun in calea destinului meu.

„Turn around, every now and then I get a little bit lonely and you're never coming round. Turn around, every now and then I get a little bit tired of listening to the sound of my tears. Turn around, every now and then I get a little bit nervous that the best of all the years have gone by. Turn around, every now and then I get a little bit terrified and then I see the look in your eyes. Turn around bright eyes, every now and then I fall apart.
And I need you now tonight. And I need you more than ever. And if you'll only hold me tight, we'll be holding on forever. And we'll only be making it right cause we'll never be wrong together.
We can take it to the end of the line. Your love is like a shadow on me all of the time I don't know what to do and I'm always in the dark. We're living in a powder keg and giving off sparks. I really need you tonight. Forever's gonna start tonight.
Once upon a time I was falling in love but now I'm only falling apart. There's nothing I can do, a total eclipse of the heart. Once upon a time there was light in my life but now there's only love in the dark. Nothing I can say, a total eclipse of the heart.
You'll never be the boy you always wanted to be. Turn around, every now and then I know, you'll always be the only boy who wanted me the way that I am. Turn around, every now and then I know there's no one in the universe as magical and wonderous as you. Turn around, every now and then I know there's nothing any better and there's nothing I just wouldn't do. Turn around bright eyes, every now and then i fall apart.” (Bonnie Tyler – A total eclipse of the heart)

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...