30 decembrie 2006

A fost un trecut prea dureros


De ce ma doare asa de tare inima? Si ma doare la propriu; chiar ma doare, simt un junghi care ma apasa asa de tare, sunt atat de trista, uit sa zambesc pe zi ce trece… ce mi-ai facut? De ce m-ai facut sa te iubesc, sa fiu in halul acesta de nebuna dupa tine? Daca ai stiut ca nu o sa ai curaj, de ce ai mai vrut dragostea mea? Nu iti ajungea inima ei? Ai vrut sa-ti demonstrezi tu, tie ca esti in stare sa iei mintile unei copile? De ce m-ai ales tocmai pe mine? Nu te-ai gandit ca nu vreau sa sufar? Vad ca esti asa de nepasator si ca te gandesti ca imi e asa de usor… vezi ca sunt diferita, ca ma comport altfel si cu toate astea iti dovedesti inca o data lasitatea si nu zici nimic, nu-mi dai nicio explicatie, macar pt sufletul tau… dar nu-ti pasa si mi-ai dovedit-o! Atunci de ce te doare cand sunt rece cu tine? De ce te astepti mereu sa fiu intelegatoare si dragastoasa cu tine? Imi oferi vorbe dulci si flirtezi cu mine la greu, consideri ca nu ma afecteaza, nu-i asa?

Adu-ti aminte cat te-ai tinut de mine sa ma indragostesc de tine. Cat de frica iti era ca nu cumva ceea ce simt eu pentru tine sa fie ceva doar trecator si pana la urma cred ca iti era frica de felul cum vei fi tu fata de mine. Pentru ca tu ai fost acela caruia i-au disparut brusc sentimentele. Tu ai fost cel care a batut in retragere. Iar eu? Eu am rams aici singura cu gandurile si amintirile mele si nu inteleg ce s-a intamplat, unde s-au dus toate iluziile noastre, unde s-a dus tot avantul tau pentru mine, pentru NOI. Si ma doare asa de tare ca nu gasesc un raspuns, ca in loc sa ma calmez mai tare ma aprind, ca lacrimile imi tin companie si noapte si zi… si ca as da orice sa te vad si nu mai stiu cum sa ma interpun in calea ta macar pentru cateva secunde sa-ti vad ochii aceia superbi, care m-au facut sa cred in tine; si sa-ti aud glasul, care m-a facut sa aud numai ce spuneai tu… ma doare asa de tare ca nu am insemnat nimic in viata ta… Pentru ca daca as fi insemnat ai fi avut curajul macar sa imi zici in fata tot ce s-a intamplat si sa-ti ceri IERTARE, daca ti-ar fi parut rau ca mi-ai calcat in picioare visele… Dar ce stii tu?

Tu crezi ca a fost o copilarie pt mine si cand vezi ce normal ma port cu tine zici ca mi-a trecut si ca imi e asa de usor… Ce “bine” ma cunosti… Habar nu ai ca ma port asa tocmai ca tu sa nu fugi de mine, tocmai ca sa te mai vad macar cateva minute. Imi face atata bine prezenta ta, desi stiu ca nu pentru mine vii, ca nu pentru mine te rupi cateva minute, ore de ea… dar nu am pretentii. Macar te vad si asta ma face sa zambesc cateva clipe… Pentru ca apoi cand pleci sau plec, sa imi dau seama ca asa va trebui sa fie de acum incolo, sa ma multumesc cu fragmente atat de sporadice din viata ta… Dar stiu ca imi sunt cat de cat suficiente si pt cateva secunde ma fac sa fiu fericita, doar de asta nu stiu cum sa mai trag de tine sa te vad… dar ce sa intelegi tu?

Nici nu stiu cum sa ma port cu tine; nici nu stiu cum sa iti vorbesc; nici nu stiu ce trebuie sa fac? Sunt curioasa cat voi mai rezista in situatia asta… Doamne, cat ma doare stiind ca ea se va mai bucura de acum incolo de tine ca are parte de tot ce mi-as fi dorit eu sa am parte alaturi de tine: sa fiu langa tine dimineata, sa te sarut si sa iti zic “Buna dimineata!”, sa am grija de tine cand nu te simti bine, sa te sarut de noapte buna si sa stau langa tine sa iti veghez visele; sa te vad cum dormi, sa te simt atat de aproape de sufletul meu, sa-mi iei mana in mana ta, sa te uiti la mine cu atata dragoste si caldura, sa-ti soptesc tot ce vrei sa auzi…

Dar uite ca mai rau ma chinuiesc gandindu-ma la toate astea, la tot ce nu voi putea sa am alaturi de tine si ma doare atat de tare, nu-ti poti inchipui prin ce focuri trece sufletul meu… Oricum nu ti-ar pasa…

Mi-as fi dorit atat de mult sa ma alegi pe mine in locul ei. Sa fii capabil de atata curaj. In schimb am primit cea mai uzata replica: “am fost silit sa acord o a doua sansa”. Hai sa fim seriosi! Zi mai bine: “nu am vrut sa ma despart de ea era prea complicat ai fost doar o eliberare a sufletului meu satul sa fie acuzat ca inseala”… sau sa zic mai simplu o ambitie? Ai vrut sa-i dovedesti ei ca poti fii si cum ea iti reprosa, nu? Aveai nevoie de o escapada ca sa nu te mai simti asa de presat de ea… in niciun caz cum ai zis tu, ca erai la un pas sa te indragostesti de mine, ca am trezit in tine sentimente care adormisera cam de mult. Nu incerca sa negi ce zic eu mai sus pt ca esti constient ca asa e. Daca dragostea ta era asa de mare precum ma minteai ai fi infruntat-o pe ea si parintii ei. Dar iti e mult mai comod sa fii cu ea, nu-i asa? Sau nu ai vrut sa iti auzi reprosuri din partea ei, regrete absurde dar normale la orice sfarsit de relatie, n-ai vrut sa o ranesti pe femeia pe care ai iubit-o( si poate o mai iubesti)… Dar de mine nu ai avut pic de mila, la mine nu te-ai gandit o secunda… A trebuit sa faci o alegre si ai ales-o IAR pe ea ( pentru ca nu cred ca a fost prima cearta mai serioasa dintre voi, nu a fost prima data cand v-ati mai acordat o a doua sansa)… As fi sarcastica daca ti-as spune "multumesc"? Atunci "MULTUMESC!", m-am simtit foarte bine sa vad ca ai ales sa fiu eu aia care sa sufere…
Sincer nu pot sa inteleg cum o persoana la 21 de ani face astfel de compromisuri… peste vreo 10-15 ani ce ai sa faci? Atunci ai sa lupti in sfarsit pentru ce vrei? Sau iar ma amagesc singura gandind, ca pentru o clipa m-ai vrut pe mine in viata ta, cu adevarat! Nu as mai vrea sa-ti comentez gestul, doar a fost alegerea ta si nu pot sa fac nimic in privinta asta…

Am si eu scurte momente in care zic: “gata, Simona, nu mai suferi, o sa treaca, o sa fie bine, ai multe de oferit, ai o viata inainte”. Stii, incerc sa fiu eu optimista pentru mine dar sunt asa de scurte momentele si apoi imi dau seama ca toata suferinta asta si toata pasiunea si dorinta din inima mea foarte greu se vor stinge… Ce pacat ca ma cunosc atat de bine… Ce pacat ca am crezut in tine si ca m-am amagit exact cu ce stiam ca cere atat de mult sufletul meu: te-a vrut pe tine si inca te mai vrea si probabil ai sa regreti vreodata dragostea mea… Dar s-ar putea sa fie prea tarziu… Nici nu cred ca iti poti inchipui ca eu inca mai sper ca intr-o zi vei veni la mine si imi vei zice ce vreau sa aud si ma vei lua in brate si tot cosmarul asta pe care il traiesc acum se va termina odata pentru totdeauna…

Dar din pacate, doar visez ca intr-o zi se va intampla asa, am dreptate?

Imi doresc din toata inima sa fii fericit pentru ca eu daca te voi vedea pe tine cu adevarat fericit, voi stii ca macar unul dintre noi are parte de asa ceva si crede-ma ca in felul asta voi fi si eu putin fericita… Daca ai stii tu cat de putin necesit eu pentru a fi fericita…

Stau si ma uit la mine, la ceea ce scriu si parca as fi nebuna. Vorbesc eu cu mine intr-un fel, dar macar asa ma descarc, macar in felul asta iti spun tot ce as vrea sa iti zic dar nu pot… Nu stiu de ce nu pot. Ssunt prea orgolioasa, sunt prea rea si nu as vrea sa iti arat cat sufar preferand sa te las cu ceea ce crezi tu, cu ceea ce zici tu ca simt eu… Desi uneori, crede-ma ca as vrea sa stii tot ce se ascunde in spatele zambetelor mele si vorbelor mele si ma feresc sa iti zic pentru ca nu stiu daca te-ar interesa macar 1 la suta.

Ti-e bine? Esti cu adevarat fericit alaturi de ea? Ai uitat tot ce ii reprosai? S-a schimbat situatia dintre voi doi? Macar asta as vrea sa aflu, dar din pacate sunt alte intrebari la care va trebui sa-mi raspund singura pt ca tu in continuare nu ai curaj sa ramai singur cu mine, sau sa vorbesti cu mine… Ne purtam de parca totul a fost spus si clarificat… Dar amandoi stim ca nu e deloc asa… Ne vom mai preface mult timp ca nu avem nimic sa ne mai spunem in legatura cu trecutul? Chiar sunt curioasa…

05 decembrie 2006

Unii nu inteleg

N-am sa inteleg niciodata cum pot unii oameni sa renunte asa usor la ceea ce vor... la ceea ce simt... la ceea ce stiu ca ii pot face fericiti... doar pt a nu rani alt suflet.

Oare nu ii faci mai mult rau aceluiasi suflet protejandu-l pe el si distrugandu-te pe tine. De ce iti lipseste curajul sa lupti tu pt tine? Daca tu nu faci acest lucru cine sa lupte in locul tau? Cum poti sa te sacrifici pt fericirea altora calcand peste cea proprie? In felul asta nu ai mai facut nicio fapta buna, in felul asta doar ti-ai batut joc de prima persoana care ar trebui sa conteze: TU.

De ce iti lipseste curajul? De ce iti lipseste dorinta de a lupta pt tine? Nimeni nu poate stii mai bine ca tine ce iti trebuie, cum trebuie sa fii. Iar daca tu stii si nu faci nimic in privinta asta si nu incerci sa ajungi la ceea ce iti doresti degeaba te-ai sacrificat pt altii; caci e mai mare dovada de egoism sa te faci pe tine nefericit crezand ca in felul asta ii ajuti pe ceilalti.

As vrea atat de tare sa iti gasesti macar in mine, iubitule, forta de a lupta, curajul de a infrunta orice ar fi. As vrea sa fiu eu vantul de sub aripile tale, sa reusesc sa te intalt si sa te mentin in zbor. Dar daca tu nu vrei, degeaba ma chinui eu.

Imi doresc doar sa iti fie bine, sa zambesti cu sufletul, sa iubesti cu inima... Stiu ca nu iti poti cladi propria fericire pe nefericirea altora, dar nici sa cladesti fericirea altora pe fericirea TA!

Da-mi ocazia sa fiu langa tine. Sa te indrum. Sa te ajut. Pentru ca stiu, pentru ca simt ca nu ti-e bine cum esti acum si simt ca daca ar fi dupa tine m-ai iubi si ai fi acum langa mine. Pentru ca stiu asa cum sufletul meu e complet numai langa al tau si al tau poate fi intreg numai langa al meu. Dragostea este o prietenie ce a luat foc, iar flacara iubirii noastre arde; si arde atat de intens. Hai sa o ajutam sa nu se stinga de la atatea lacrimi ce curg pe obrajii mei infierbantati de atata dor!

Oare cine ar putea sa fie alaturi de tine mai bine decat mine? Oare cine te poate simti mai bine decat mine? Oare sufletul cui si inima cui iti apartin tie si niciodata nu ar putea sa te renege? Pentru ca tu M-AI invatat sa iubesc, sa simt, sa traiesc.

Pentru aceste trei lucruri niciodata n-am sa te uit si niciodata nu am sa te urasc. Iti apartin in totalitate chiar daca tu nu-ti dai seama. Sunt vie datorita tie. Pentru ca tu ai reusit sa spargi toata gheata ce se formase in jurul inimii mele, sa luminezi toata bezna in care era adancit sufletul meu. Oare aceste motive nu sunt suficiente sa fiu alaturi de tine indiferent cine ar fi in viata si in inima ta?
Eu zic ca da... ca sunt mai mult decat de ajuns...

Crede-ma, iubitule, niciodata nu te voi lasa nici la greu, nici la bine! Voi fi mereu langa tine sa te ajut, sa te sfatuiesc, sa te sprijin mai mult ca oricine, fara sa astept nimic in schimb... ba da... Un singur lucru voi astepta: sa te vad pe tine fericit si multumit. Caci asa, in mod paradoxal, stiu ca voi fi si eu. Dar te rog cu sufletul sa-mi dai aceasta ocazie, sa nu ma indepartezi de langa tine, de langa inima ta.

Lasa-ma sa fiu eu ingerul tau pazitor, mica ta raza de speranta cand totul pare pierdut. Pentru ca eu nu am incetat sa cred in tine si cred cu toata fiinta mea ca intr-o zi vei fi capabil sa infrunti lumea pt tine... si poate ca in adancul inimii sper sa infrunti lumea pt noi...

Vreau eu sa fiu cea care iti aduce mereu aminte ca in toate exista un nou inceput, ca visurile se pot implini daca tu crezi in ele, ca viata e un drum pe care se merita sa-l urmezi. La final vreau sa fiu eu la linia de start cu tine si nu astept nimic altceva in schimb, decat prietenia ta.

Poti? Imi poti acorda acest lucru? Daca tu m-ai invatat sa iubesc, sa imi deschid inima si sa te primesc cu atata caldura in ea incat sa uit total de mine, nu ma lasa asa la inceputul lectiei. Nu iti parasi propriul elev, pe care tu l-ai format in aceasta materie atat de palpitanta, de imprevizibila, de incitanta...

Esti viu? Real? Sau esti cel mai frumos vis pe care l-am avut vreodata? Esti inger sau doar rodul imaginatiei mele? O persoana pe care am nascocit-o ca sa umple golul? Sa aline durerea? Cum ai gasit timp sa ma asculti? Cum de ai putut sa ma intelegi? M -ai facut sa rad cand inima imi plangea. M-ai ajutat sa pot visa cand sufletul imi murea. M-ai luat in brate si ti`am apartinut.

Lasa-ma sa iti fiu aproape. Si DA, simt si pot sa zic cu tot avantul si cu toata siguranta interioara!

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...