23 iunie 2006

Un nonsens total


He, he, mi-era dor sa scriu, sa ma eliberez in stilul meu propriu si caracteristic.
Sunt momente in viata asta cand simti ca ai totul fara sa ai de fapt mai nimic. Asa ma simt eu acum. Am un grad de optimism ridicat si o ambitie de nestavilit si toate pentru ca? "Pentru ca"… da, asta e raspunul meu: “pentru ca”.

Poate ca asta e greseala noastra, a tuturor, ca intotdeauna cautam sa gasim un raspuns sau sa punem o intrebare la orice si nu stim sa savuram clipa asa cum pica din senin, singura, goala lipsita de complexitati analogice, lipsita de semne de intrebare sau orice semn de punctuatie. Pur si simplu asa cum pica ele, ca niste fraze neterminate si care nu pot fi terminate pentru ca nu au un capat impus, general, obiectiv, ci unul aleatoriu, particular si subiectiv.

Difera de la om la om impacarea cu sine insusi, gasirea esentei vietii proprii. Azi zambesc si plang in acelasi timp. Nu stiu cum este posibil. Este cel mai mare paradox al starii mele. Zambesc, pentru ca incep sa realizez ca am o maturitate si o gandire mult inaintata, dar plang, pentru ca pretul platit a fost mare, foarte mare.

E atat de ciudat. As vrea sa spun multe, gramezi de cuvinte si in acelasi timp nimic. Sufletul imi e si plin si gol. Si cu toate astea zambesc. Sau de fapt plang. Nici eu nu mai stiu. Stiu doar ca asta e starea mea de moment si ca nu trebuie sa-i gasesc vreo cauza, vreun motiv, vreo limita umana. Trebuie doar sa o traiesc si sa o simt exact asa cum imi zice ratiune si inima.

Gandesc cu inima si simt cu mintea. Paradoxal? De ce va puneti intrebari? De ce incercati sa va pretati spiritului de “cutie” in care traim zilnic. Eliberati-va mintea si sufletul si simtiti, rationati exact cum fac eu acum. Va este greu? Inseamna ca sunteti victime ale rutinei. Incepeti sa va deprindeti? Sunteti apti pentru schimabre. Ati reusit? Sunteti oameni.

Si nu exagerez cand afirm pt ca asa este. Este esenta noastra ca om sa fim asa: schimbatori precum marea; de nestavilit precum stancile; casabili precum scoicile.
Dar deja o dam in psihologie sau filozofie, sau ce mai conteaza in ce o dam, important e cum ne simtim. Pariez ca fiecare se simte altfel. Cand citim o carte, cand vedem un film fiecare vedem in nuantele si tonurile proprii. Si asta este perfect, atata timp cat nu suntem prea egocentristi in viziunea noastra subiectiva, dar nici prea obiectivi in realismul relativ al lumii noastre.

Este totul un nonsens sau poate un sens total. Nu stiu. Nici macar nu ma chinuiesc sa aflu. Simt ce scriu, scriu ce simt.

Gaditi ce vreti, vreti ce ganditi!

Gata, deja este prea mult!

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...